Iti stiu chipul si l-am sculptat in inima si mintea mea. De acolo nimeni nu il va scoate. Nici apa, nici vantul si nici macar anii ce vor sa vina. Vei ramane in mintea mea asa cum te-am avut mereu acolo. Te-am iubit din prima clipa cand am deschis ochii. M-am deschis in fata ta precum o floare in razele soarelui si am sperat in tot ceea ce vedeam si auzeam.
Acum sunt doar o iarna, e doar frig si atat. Te-as incalzi cu lacrimile mele daca tie ti-ar fi frig si ti-as sterge fata, sa iti curat fiecare por din pielea ta. Fiecare rasarit de soare il vad prin ochii tai si pentru tine vreau sa il vad in fiecare zi. Pentru mine nu vreau sa il vad, pentru ca imi e indiferent. Ma simt in fiecare clipa pe nisipuri miscatoare. Simt ca pasii pe care ii fac nu sunt in linie dreapta. Ma dor prea multe ca nici nu stiu sa le mai spun, tot ce fac e o tacere mormantala. Dragostea pentru tine e o eternitate in sufletul meu, e cerul si luna si stelele si tot ce inseamna intreaga galaxie.
~Asa-i iubirea mea, asemeni acestei largi cetati de unde,
Adancul ei se pierde-n taina nemarginirilor profunde,
Cu vifore si curcubeie, ca valuri lung clocotitoare,
Cu picuri ce se infioara de chipul unui vesnic soare!~Octavian Goga ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu