~ Câte doruri port în mine ~

~ Atâtea doruri port în mine

Că nici oceanul nu le-nghite,

Stau agăţate ca un ciorchine,

De sentimente chinuite.

Iar greutatea lor apasă,

Pe inima prea obosită,

Şi durerea nu mă lasă,

Făcând o viaţă părăsită.

Doruri grele apăsătoare,

De-aţi pleca ce bine-ar fi,

Aş scăpa de-ncătuşare,

Spre zări albastre argintii.

Şi-ar zbura ca o nebună,

De la răsărit pân-la apus,

Mi-aş pune pe cap cunună,

Din flori şi-aş fi îngerul supus.

Dar dorurile nu mă lasă,

Nu mă scapă din a lor gheară,

Şi mai rău şi greu m-apasă,

Să-mi scoată inima afară.

Când în piept nu va mai bate,

Cât s-a chinuit neîncetat,

O inimă s-a stins din dragoste,

De câte doruri a purtat. ~

~ Odine ~