Odine With Love

Odine With Love

vineri, 31 mai 2013

~ Închisoarea ~

~ M-am întânit cu tine în visele de toamnă,

Când frunzele îşi părăseau coroana,
Acum lumea mea înseamnă,
O închisoare cât Doftana.


De parcă destinul meu de iad,
Mi-a răsturnat bagajul şi viaţa,
Să-ţi văd privirea cea de jad,
Şi să-mi semneze penitenţa.

Să-mi fie inima în lanţuri cu tine,
Într-o celulă-nsingurată,
Unde se desfac destine,
Şi suflete se trag pe roată.

Şi îmi suport încătuşarea,
În existenţa-mi efemeră,
Până voi vedea din nou zarea,
Iar inima va zbura iaraşi, liberă.

Aştept acea zi în care,
Vei fi un simplu trecător,
Prin viaţa mea cea muritoare,
Şi-o lecţie de viitor. ~
~ Odine ~






luni, 27 mai 2013

~ Momente in viata ~



Viata este făcută din momente
E o fraza pe care mi-o sopteste
O voce interioara ca un ecou, in urechi.
Si am ajuns sa inteleg ca totul,
Absolut totul in aceasta viata
Nu sunt decat momente scurte,
Momente ce vin si pleaca
Fara a anunta plecarea lor,
Sau a rosti ca garantie
Un simplu “ la revedere”.
 Sa te bucuri ca in suflet un zambet trist,
Un zambet
Lasat de un cuvant nostalgic,
Numit amintire
Si care te face sa calatoresti in timp,
In acele momente speciale din viata ta,
Din cauza dorului.
Numai asa exista posibilitatea
Sa le mai traiesti din nou,
Mult mai intens,
Complet pentru ca acum
Ai timp sa intelegi fiecare gest al vietii,

Fiecare miscare si sa te predai in fata timpului.
In mintea ta le vei trai complet,
Fara frica, fara teama in secunda aia,
Azi, acum pentru ca maine poate fi prea tarziu. ~
~ Odine ~

duminică, 26 mai 2013

~ Leg ceasul ~


~ Am vrut să păstrez atingerea tandră,
Timpul şi urma paşilor tăi
Să înghit nisipul din clepsidră,
Şi să opresc inima din bătăi.

Să leg limbile ceasului de munţi,
Din răsărit şi din apus,
Să nu mai aibe punţi,
De iubire să moară răpus.

Şi vreau să-ţi cimentez urmele,
Acolo pe unde ai călcat,
Şi patul dar şi pernele,
Unde lângă mine te-ai culcat.

Să îngheţ tot universul,
Într-o epocă glaciară,
Să nu mai simt reversul,
De inimă prinsă într-o gheară.

Dar nimic din toate astea,
Nu-mi stă-n putere a le face,
Doar să ţin în mine dragostea,
E ce-mi aduce-n suflet pace.

Sunt doar un om ce vrea ca timpul,
Să se oprească pe vecie,
Să atingă infinitul,
Doar iubirea să-l învie. ~ 
~ Odine ~



vineri, 24 mai 2013

~ În altă viaţă ~



~ De-o să mai învii în altă viaţă vreodată,
În înger aş vrea să mă prefac,
Să te caut în lumea asta toată,
Să te găsesc şi tot ţie să îţi plac.


Să-ţi fiu umbră la fiecare pas,
Şi aripile mele să te protejeze,
Să te scot mereu din orice impas,
Iar noaptea fiinţa-mi să te vegheze.


Şi orice durere a ta să fie luată,
Smulgandu-mi o pană din mine,
Iar calea să-ţi fie bătătorită,
De ale mele palme fine.

Să contruiesc pentru tine-o punte,
Cu sărutul lung al eternităţii,
Iar vocea mea mereu sa cânte,
De dragul tău şi al dreptăţii.



Când îţi vei găsi fericirea,
Voi deschide larg braţele,
Atunci voi părăsi omenirea,
Smulgându-mi aripile.

Şi de-oi mai atinge iar pământul,
Într-o viaţă viitoare,
Ne vom contopi cu gândul,
În iubiri nemuritoare. ~
~ Odine ~





joi, 23 mai 2013

~ Pretul dragostei ~


~ Care este pretul dragostei? 
Si cat valoreaza o pasiune?

Cum se cumpara dragostea? 
La gram, la jumatate de kilogram, la bucata? 
Si de unde o poti cumpara? 
De la piata, de la farmacie? 
Dragostea are un medicament? 
Nu, dar vindeca orice durere ... 
Iubirea e mâncare? 
Trebuie să fie ... pentru ca daca nu o ai,

Aproape poti muri dacă ti-e dor.  
Iubirea te imbraca?

Da… altfel fara ea te simti gol.

Si care e pretul dragostei?

Sau doar sa alegi cel mai bun model si marime,
Sa te duci in magazin  la solduri,
La raionul “stoc limitat, sunt ultimele bucati”.
Dragostea nu are pret,
Nu isi pierde valoarea,
Si nu poate fi cumparata
De la orice negustor ambulant de dragoste.
Nu o poti ambala intr-un pachet frumos

Cu panglica rosie si sa o vinzi ieftin,
Ea se afla in inima ta,

Si nimic nu poate fi compensat cu lipsa dragostei,
Ori o ai, ori nu,
Dar de cumparat nu sau vandut nu,
Pentru ca nu exista unitate de masura,
Sau daca exista, acelea sunt lacrimile.  ~
~ Odine ~

miercuri, 22 mai 2013

~ De sub piele ~


~ De sub vene răsar zboruri,
Căci sub ele păsări cer,
Să le dau drumul spre nouri,
Orizontul să le-ofer.

Şi mă gâdilă sub piele,
Să întind mâinile-n zare,
Ca să vadă stelele,
Şi a cerului culoare.

Trupul meu e o colivie,
Ce are teama să deschidă,
Sufletul ce-i o cutie,
Să nu mai fie o omidă.

Chiar de-l ţin încătuşat,
Trupul meu şi amintirea,
Îmi apar pene pe gât,
Să-mi arate originea.

Că sunt o pasăre ce am venit,
În trup de om plin de păcate,
M-am reâncarnat greşit,
Şi vreau doar sinceritate.

Adevărul e ca zborul,
Unei păsări ce doreşte,
Să simtă sub aripi cerul,
Când se-nalţă şi iubeşte. ~
~ Odine ~

marți, 21 mai 2013

~ Timpul ~


    ~ Timpul niciodata nu se opreste pentru nimeni. Timpul sapa in noi precum apa pamantul, sa treaca mai departe si nici un baraj nu il poate opri in drumul lui. Scriu bucati de cuvinte pe hartie, ma razgandesc si le arunc in ceainicul care le va fierbe pe toate si va scoate esenta din ele.
      Va scoate esenta cuvintelor, pe care nu le-am rostit dar le-am spus in mintea mea intotdeauna. Le-am pastrat poate pentru ca nu mai era nimic de zis. Nici macar ele nu mai pot schimba sau opri timpul din drumul lui. El inghite tot, pentru ca nu alege sau culege nimic, el este vesnicul maratonist ce nu se opreste, e un perpetuum mobile nebun care merge de la sine in cercul vietii.

     Timpul iarta? Uita? Lasa in spate? Nu, pentru ca el nu are sentimente, el nu se leaga de nimic ci noi suntem cei care ne legam si nici timpul si nici nimic nu uita, sau nu lasa in spate, e doar o pacaleala, care la prima bataie de vant va aduce inapoi in fata ta acele hartii, iar ceainicul iti va da sa gusti din aroma lor amara  totul. Nu timpul iarta si nici macar oamenii, oricat ar incerca sa arate ca nu mai au urma de suparare.
       Uitarea nu e un fisier in mintea noastra pe care s ail stergem, faptele vor ramane acolo cat timp sunt legate de minte si suflet, iar daca vor disparea va fi in clipa in care toate mintea nu va mai gandi iar sufletul nu va mai simti. In viata nu trebuie sa uiti sau sa ierti, cat e vorba sa le legi pe amandoua si sa faci punte cu impacarea de sine, cu a iti accepta neputinta ca om si a intelege ca tu esti conditionat de timp si asa cum el nu se opreste, nici tu nu te poti opri oricat de oboist ai fi la un moment dat.
   
    Esti un vesnic calator in viata, care isi bea licoarea vietii din cuvinte, promisiuni, fapte, iertari, impacari, mai mici sau mai mari oricat de dulce sau amara este. Tu trebuie doar sa sti ce sa culegi sa pui acolo, pentru ca daca vei pune cuvinte amare ea nu se va indulci.
       Omule ai o viata atat de scurta, invata sa o folosesti frumos, sa te bucuri de ea, sa nu o amarasti cu durere, cu resturi aruncate ci cu bucati intregi de iubire, sa te transformi intr-un stup in care inima ta va produce miere pentru sufletul tau si a celor pe care ii iubesti. ~
~ Odine ~



luni, 20 mai 2013

~ Troiţa Iubirii ~


 ~ Iubeşte lumea omule plăpând,   
Căci este tot ce îţi rămâne,
Restul va pleca zburând,
Ca praful de pe grâne.

Îmbrăţişează cât trăieşti,
Orice sărac cu duhul,
Căci aripi o să primeşti,
Să explorezi văzduhul.

Iubeşte chiar de-ai suferi,
Căci asta ţi-e menirea,
Nu de a însela şi pedepsi,
Tot ce-i mai sfânt, iubirea.

Iubeşte-l pe cel ce te-a lovit,
În inimă fără de milă,
Căci el e cel amorţit,
Iar viaţa-i infertilă.

Chiar dacă e un criminal,
De suflete ce căutau iubirea,
De-ar face tot ce e imoral,
Acordă-i tu iertarea.

Iar de pe toate o să le făureşti,
Urmând legile Dumnezeirii,
Să iubeşti, să suferi, să trăieşti,
Vei ridica Troiţa Iubirii. ~
~ Odine ~


duminică, 19 mai 2013

~ Trimit dorul ~


~ Mă uit la fluviul care curge lin,
Şi ştiu că duce până la tine,
Iar dorul îmi presară doar pelin,
Şi mă înveninează cu amărăciune.

Mi-e inima prinsă în cleşti de raci,
Şi simt cum în piept mă strânge,
Parcă e legată de araci,
Şi încătuşată între chinge.

Mă rog ca apa care trece,
Să te găsească-n locul meu,
La picioare să-ţi alunece,
Ca sluga-n faţa unui zeu.

Să te-mbrăţişeze în înot,
Să îţi sărute trupul,
Să-ti dăruiască ea, ce eu nu pot,
Să îmi calmeze năduful.

Şi-atunci să şti dragă iubite,
Că nu apa, ci eu te ating,
Şi a venit să te sărute,
Ca un pic din dorul meu să-l sting.

Căci poate pentru tine s-a stins totul,
Din ceea ce era odată o mare iubire,
Şi a lăsat în spate doar potopul,
Dezastru-n suflet şi dezamăgire. 

Şi-mi trimit dorul la tine,
Să faci tu ce vrei cu el,
Să îl simţi printre suspine,
Cum am în inima măcel.

Ca să vezi cum mă scufundă,
În adâncurile învolburate,
Şi toată fiinţa mi-o cufundă,
În Iadurile nesăturate.~
~ Odine ~


sâmbătă, 18 mai 2013

~ Cum să devii fluture ~


De unde vin fluturii oare,
De ce sunt biete zburătoare?
Şi ce caută pe pământ,
Când ei au sufletul atât de sfânt?

De ce au aripi colorate,
Şi sufletele nevinovate?
De ce aripile lor uşoare,
Sunt ca îngerii ce vor să zboare?


Şi cum se nasc dintr-un cocon,
Înfăşurat într-un nailon,
Făcut de-o omidă care moare,
Ca să se răsară o zburătoare?


Cum să faci tu ca simplu om,
Să fi şi fluture şi pom,
Să fi ancorat cu rădăcinile în sol,
Iar zborul unui fluture domol?

Trebuie să îţi doreşti cu ardoare,
Să fi un zbor de fluture în soare,
Iar ca cerul să îl înfrunţi
În a mai fi omidă să renunţi.

Atunci din tine se va naşte,
Fluturele ce va cunoaşte,
Libertatea unui zbor,
Cântat de al îngerilor cor. ~
~ Odine ~




vineri, 17 mai 2013

~ Un început de om ~


~ Mi-am aruncat braţele în soare,
Să-mi ardă aripile,
Să devin nemuritoare,
Să nu mai simt clipele.

Mi-am aruncat privirea-n spate,
Să îmi revăd trecutul,
Să fac de-acum tot ce se poate,
Având în faţă începutul.

Un început de om, fără de aripi,
Retezate de iubire şi speranţe,
Ce au lăsat în spate numai ţepi,
Şi-n loc de aripi, două braţe.

Să vrei să zbori doar cu mâinile întinse,
Sperând că ele te vor susţine,
Două crengi dintr-un copac desprinse,
E tot ceea ce zborul tău conţine.

Cu braţele deschise către asfinţit,
Să te arunci cu ochii strâns închişi,
Să-ţi dai drumul către infinit,
Într-un zbor larg lângă pescăruşi.

Şi toate relele vor rămâne pe pământ,
Uşurându-ţi întreaga fiinţă,
Plecând spre nori cu un crezământ,
Că ai ajuns în zbor cu umilinţă. ~
~ Odine ~

joi, 16 mai 2013

~ Iubirea nu e o poveste ~


~ Îmi las cuvintele în spate,
Să se împiedice de bolovani,
Iar lacrimile abandonate,
Pe doi obraji, lăsaţi orfani.


Pe doi obraji ce nu mai ştiu,
Demult să mai zâmbească,
Au îngheţat într-un pustiu,
Într-o lume diavolească.


În lumea în care iubirea,
E o poveste dintr-o carte,
Şi ceea ce preia puterea,
Sunt doar promisiuni deşarte.


Eu nu vreau să-mi amintesc,
De ceva vital într-o poveste,
Căci eu o simt şi o trăiesc,
Şi pentru cei ce nu mai este.

Chiar de mi-e dat să plec şi să accept,
Alegerea şi drumul tău,
Eu tot în ea cred şi o aştept,
Nu o viaţă ce duce spre desfrâu.

Căci ai plecat într-o tăcere,
Ştiind că duce spre sfârşit,
M-ai pus să fac o alegere,
Când mai aveam atâta de iubit.

Plec cu lacrimi în ochi şi împăcată,
Să scriu cu peniţa ce nu are moarte,
Pentru cei ce cred că dragostea curată,
Nu e o poveste, dintr-o carte. ~
~ Odine ~


miercuri, 15 mai 2013

~ Te-am fotografiat ~



~ Te-am fotografiat în minte şi în gând,
Şi nu am nevoie să îţi văd iarăşi chipul,
Ştiu şi pământul pe care treci călcând,
Şi ridurile care ţi le-a lăsat timpul.


Îţi ştiu şi linia vieţii din palmă,
Pe toate le-am fotografiat,
Fără să şti în noaptea calmă,
Cu ochii ce te-au adorat.

Când tu dormeai ca un copil,
Primind liniştea nopţii line,
Eu îţi număram ca un contabil,
Tot ce ţie îţi aparţine.

Ţi-am vegheat somnu-ţi profund,
Cum fac îngerii în noapte,
Şi-n visul tău vroiam să mă cufund,
Să îţi sărut ale tale pleoape.

Ţi-am fotografiat fiecare părticică,
Din fiinţa ta, din trupul tău,
Să-nchid ochii şi să te văd o clipă,
Când dorul mă cuprinde rău. ~
~ Odine ~


marți, 14 mai 2013

~ Mainile care fac dragoste ~


     ~ Sunt momente cand ma ratacesc printre rime si uit de cuvintele care se leaga fraza de fraza, ca niste vene ce se unesc intre ele intr-un ocol al trupului, pentru a ii da viata. Uit de ele, dar ma intorc la ele. Ele sunt venele mele, care imi pulseaza in creier si au nevoie sa respire, sa explodeze ca o lumina in jurul mintii.
      Azi nu vreau rime.  Azi nu vad decat cuvinte, care vin nebune si se lipesc de geamuri  ca niste maini care incearca sa se agate de lumina de afara si care tanjesc dupa ea. Mainile celor care trec prin viata noastra si le salutam, sau ne incrucisam intre noi, iubindu-ne prin ele.

  

     Cel mai tandru moment din viata oamenilor este atunci cand mainile se saruta, cand se imbratiseaza, cand se ating, ca doua trupuri care fac dragoste si nu se mai satura niciodata. Prin buricele degetelor isi transmit energii care nu se opresc, ca niste fulgere care ajung pana la cer si revin din nou pe pamant.
     Mainile fac dragoste mereu, cu orice obiect, cu orice trup, cu orice ating. O altfel de dragoste, pe care putini sunt capabili sa o inteleaga, pentru ca degeaba doua trupuri se iubesc , daca nu exista patru maini sa se imbratiseze intre ele. Mainile sunt o calatorie in viata ta si prin ele primesti sau daruiesti, pentru ca ele intind darul.

       Calatoria vietii inseamna a intinde mainile si a darui, nu bani, ci viata, nu averi, ci iubire, nu ura, si fluturi. Sa atingi chipul cuiva si sa ii dai binecuvantarea aripilor de fluture pe chipul sau. Asta inseamna a face dragoste cu viata, a o iubi asa cum aripile iubesc zborul, asta inseamna sa traiesti.
     Nu avem nimic in viata decat pe noi. Ne rugam in fiecare seara cu mainile impreunate, cei ce o facem, pentru a cere. Nu avem de pierdut decat ceea ce ne dorim cu adevarat, propria viata si asta ca nu stim ca avem exact ceea ce ne trebuie si totusi cersim cu ele intinse.
    Sa traim rapid pana nu se va stinge lumanarea din noi, inainte de a muri de tineri in interior si sa lasam latura salbatica din noi sa fie libera, sa lasam mainile sa fluture ca aripile zburatoarelor. Asta inseamna a iubi cu mainile tot ceea ce ne inconjoara, sa sarutam cu ele viata, pentru ca doar ea ne apartine, restul sunt trecatoare.

   Faceti dragoste cu mainile voastre, mangaind in aer lumina, florile, pasarile, varful ierbii si veti primi la randul vostru o altfel de iubire, o binecuvantare pe care nu o puteti primi prin nimic altceva, e ca un porumbel alb care se coboara spre voi, nu ii vedeti aripile, dar ii simtiti falfaitul lor printr-o adiere calda si o pace sufleteasca. ~
                    ~ Odine ~



luni, 13 mai 2013

~ Ne minţim în tăcere ~


~ Ne minţim amândoi în tăcere
Privind fără emoţie moartea nopţii,
Ne minţim amândoi apropiaţi
Deşi mii de kilometri ne despart.
Niciunul din noi nu are forţa să spună

Sau să dea drumul celuilalt de mână
Deşi tăcem, strângem mai mult degetele,
De parcă ne-am pierde echilibrul
Sau vântul ne-ar arunca mult prea departe.
Încă e prea multă durere
Care taie carnea ca un cuţit
Şi într-o tăcere surdă,
Se aude doar sunetul rănii sângerânde.
Închid ochii şi în mintea mea
Apare chipul tău şi deşi zâmbesc
În mine ţipă durerea
A ceea ce ar fi putut fi şi nu este
A ceea ce a fost şi s-a renunţat aşa uşor.


Toată lumea spune
Viaţa merge mai departe,
Şi da merge, dar nu în picioare
Merge târâş, îngenunchiată.
Şi te privesc şi te văd cum ţii ochii stranşi
Şi nu vrei sa dai piept realităţii,
Şi îţi strâng mâna mai mult,
Chiar dacă nu mă vezi, şti că sunt acolo
La mii de kilometrii distanţă.
Şi dintr-o dată se aude un sunet acut
E ceasul. Deschid ochii si privesc geamul,
E dimineaţă iar totul a fost un vis.
Îmi privesc palma şi deşi e goală
Ştiu că te ţine încă de mână
La mii de kilometrii distanţă
Doar că şi în vis şi în realitate
Totul se simte în tăcere. ~
~ Odine ~