Odine With Love

Odine With Love

luni, 16 iunie 2014

~ Tu prin Mine ~

 ~ Sunt o pasăre liberă, mângâiată de mâinile aspre ale vântului,
Şi am şoptit mereu cu o voce slabă şi fragilă un murmur, dulce ca un plâns.
Acolo unde am zburat am fost acuarelă pentru frunzele căzătoare,
Iar sub aripi am adăpostit suflete lovite de pietrele smulse din palate distruse.
Sunt complice la erorile şi adevărurile, pe care viaţa mi le pune în faţă identificându-ma cu tine
Şi îmi sculptează inima în această bucată de carne din piept.
Răsfoindu-mi zilele ca filele unei cărţi în care eu sunt eternul suspect,
Al personajului principal ce îmi verbalizează cuvinte catifelate,
Încercând să mimeze un sentiment nobil, dar atât de nesănătos,
Mă face să transpir pentru tine şi să germinez sclipiri de dragoste efervescente.
Tu îmi esti sevă, iar eu sunt şi am fost planta ce se hrăneşte din ea,
Eşti forţa valurilor mării din orice port,
Eşti vocea tăcerii, ce se face auzită în poeme de dor,
Eşti calmul unui râu, ce mângâie pielea unei femei,
Ca o flacără ce arde şi dispare când lumina zilei se iveşte şi viitorul se apropie,
Ca aerul din plămâni ce lipseşte şi înăspreşte existenţa,
Ca briza care vine într-o după-amiază de vară şi se duce în neant.
Eşti pielea, părul, râsul, melodia din urechi ce-mi completează tabloul chipului,
Toate astea reprezintă TU prin Mine,
Ce mă face să mă pierd ca şi cum eu nu mai exist,
Ca şi cum o pasăre nu există dacă nu are aripi să zboare. ~ 
~ Odine ~

Un comentariu:

  1. Marius Tucă: Ne iubim cu clasicii printre noi

    email print
    0

    09 Apr 2014 - 00:04


    Ne iubim cu clasicii printre noi
    Şi suntem scoşi la tablă
    Să povestim despre dragostea literară
    Cu subiect, cu predicat, cu ei
    Aşezaţi cuminţi în bănci
    Mai mereu cu mâinile pe sus
    Curioşi să întrebe şi să afle
    Dacă tot ce-au iubit e adevărat,
    Îţi simt genunchii pe sub bancă
    Şi emoţia lor e o capodoperă
    O să intre în manuale
    Eventual la capitole ireale,
    Au coborât de prin cărţi
    Şi sărută tabla curată
    Poeziile decurg din negru de îndată,
    Ciorapii tăi albi trei sferturi
    Mă fac să tresar tandru
    Ca la dragostea cu o majoră,
    Îşi văd liniştiţi de literatură
    Şi ne fac semn cu degetul la gură
    Să zburăm în jurul cuvintelor
    Al rimelor, al zbaterilor, al aripelor
    Ce ne colindă cam dintotdeauna,
    Aerul tău cald îmi însufleţeşte
    Costumul meu de catifea,
    Pantofii mei de lac,
    Ce declaraţie frumoasă de dragoste
    E bentiţa ta albă, ce poem,
    Ca fotografiile lor alb-negru
    În care s-au întors cu morgă şi mustăţi
    Şi ne-au lăsat singuri în bănci
    Cu genunchii juliţi ca-n copilărie
    Amintirea unică şi irepetabilă de când
    Ne iubeam cu clasicii printre noi.

    _____________
    Multumesc ! Felicitari !

    RăspundețiȘtergere