~ Nimeni altcineva în afara ta nu are cheia bucuriei mele infinite,
Nimeni altcineva nu locuiește atât de profund în corpul meu,
În plăcerea de a te privi pe fereastra sufletului meu,
Să mă pierd cu totul în tot ceea ce însemni tu,
Să mor de tine în fiecare noapte și să renasc în fiecare
zi,
Să pictez pe fiecare colț al pielii tale răsărituri
Cu pensula degetelor mele.
Corpul tău este fructul pasiunii mele,
Mâinile înfometate ca niște linguri,
Sunt nebune să te ia în posesia lor.
Îmi place să te iubesc în tăcere,
Iubirea asta care seamănă cu o boală contagioasă.
Venele mi se dilată atunci când degetele tale,
Desfac șireturile pieptului meu și mă dezbracă până la
inimă,
Acolo unde miroase a viață.
Simțurile tremură, când atingerile fac valuri de perle,
De la sud la nord, la est la vest, prin toată geografia
corpului meu,
Totul vibrează a păcat, ca un cutremur
Expirând și inspirând numele tău.
Te iubesc nesănătos, dar supraviețuiesc,
Mă usuc, dar mă ofer, merită riscul.
Ești zeul ochilor mei și enigma care se desface în fir de
nebunie
Și mă topesc atunci când aud foșnetul genelor tale,
Când pleoapele se închid și desenează vise cu filigran,
Surprinzând totul, iubind totul și alunecând pe canalul
sufletului meu.
Imensă este forța asta magnetică ce mă atrage ca un metal,
Îmi cucerește inima, mintea, trupul
Și oricât aș încerca să mă desprind,
Mă lipește mai mult și mai puternic de tine. ~
~ Odine ~
