Odine With Love

Odine With Love

vineri, 29 aprilie 2011

~ Ploaia din sufletul meu ~

      Parca incepe sa ploua. Si daca va incepe sa ploua, sufletul meu a se prabusi pe o picatura de apa, incet, catre pamant unde va fi calcat de nemilosii trecatori. As vrea sa ma agat de tine si sa raman acolo pe veci, o farama din tine, o bucata din noi, sa zburam prin ploaie, doua stafii imbratisate, sa atingem lumina, sa mangaiem soarele, sa mirosim fericirea, sa muscam din iubire si sa murim impreuna.

     In asfintit aleile sunt pustii, toate vietatile orasului s-au adapostit lasand in urma lor pasii grabiti, teama de a fi atinse de lacrimile cerului. A inceput ploaia cu mii de fulgere lovind haotic, in  zari indepartate. Imi pare ca zig-zagul traiectoriei lor prabuseste in apus o constelatie, iar stelele risipite pe pamant vin sa-ti lumineze pasii catre casa mea.
     Vino la mine, stinge lumina si du-ma in ploaia de afara, nu vreau sa privesc caderea ploiii de dincolo de fereastra aburita. Acum nu e timp de cuvinte, vreau sa alergam pe strazi, desculti, fara umbrele, sa ascultam simfonia infinitelor picaturi ce mor lovite de frunzele copacilor. Sa dansam in parcuri uscate de seceta, sa simtim sub talpile noastre fiecare radacina cum danseaza odata cu noi.
    Sa ma saruti atunci cand ploaia me loveste mai tare. Sa ma imbratisezi atunci cand tunetele ma infioara. Impreuna sa strigam Iubirea, fara ca nimeni sa nu auda, acel TE IUBESC, pe care ploaia il va topi in picaturile sale.
                                                            

~ Ma iubesti? ~

Ma iubesti tu mai mult decat ceilalti?
Ma iubesti tu ca un  frate ceresc?
Ma iubesti tu ca un  rob din iubire?
Eu asa te iubesc.

Ma iubesti tu cand sunt langa tine,
dar si-n ceasul amar si umbrit?
Ma iubesti tu cand ceru-i departe?
Eu asa te-am iubit.

Ma iubesti tu mai mult decat ceilalti?
Mai presus de-orice gand pamantesc?
Mai presus de-orice dragoste-a firii?
Eu asa te iubesc.
Ma iubesti tu pe culmi de vedenii
dar si-atunci cand te simti parasit?
Ma iubesti si-ntre flori, si-ntre suliti?
Eu asa te-am iubit.

Ma iubesti tu mai multi decat ceilalti,
decat cei ce arar ma-nsotesc?
Ma iubesti tu privind vesnicia?
Eu asa te iubesc.

Simti ca-n lume straine ti-s toate?
Simti ca-n Mine ti-e totu-mplinit?
Ma iubesti tu mai mult ca pe tine?
Eu asa te-am iubit.
Costache Ioanid

joi, 28 aprilie 2011

~ Tu... ~

Ia-mi sufletul în palmă, în palma ta cea fină,
Şi albul pielii tale-mi va fi pe veci lumină...
Uită-mi sărutul ultim pe-aceleaşi pleoape două,
Printre magnolii trupul, ca pe un strop de rouă...

Ia-mi gândul ce-ţi păstrează în el, aievea, glasul
Şi-n verde iarbă-ascunde-l... culoarea ei mi-e pasul...
Alunecă-mi pe frunte, plăcere fără nume,
Pe ale mele buze fii vers uitat de lume…

Şi-a nu ştiu câta oară, peste ce-a fost odată,
Când fi-va iar o vară, împrăştie-mă toată…
Braţe-mi vor fi salcâmii încununaţi de floare
La piept n-oi strânge vântul ci doar pe tine, soare…

~ Sonetul XVII ~

Nu te iubesc chiar dacă
tu ai fi un trandafir sărat, sau topaz,
sau o sageată de garoafe
pe care focul o trimite.
Te iubesc cu o certitudine întunecată
căci lucrurile sunt create  fie iubite,
în secret, între umbră şi suflet.
Te iubesc ca planta care niciodată nu înfloreşte
care păstrează în sine lumina florilor ascunse.
Mulţumesc iubirii tale, solid şi cert parfum
ce răsare din pământ
şi trăieşte în întuneric, în sufletul meu.

Te iubesc fără  ştiu cum şi când, sau poate unde
Te iubesc în mod direct, fără  retrogradez,
fără complexe sau mândrie;
Deci te iubesc pentru  ştiu,
 aceasta e singura cale:
Unde eu nu exist, nici tu,
atât de aproape, încât mâna ta
pe pieptul meu este mâna mea,
atât de aproape, încât ochii tăi închişi
 adorm pe mine.

~ Poemul XVIII ~

~ Aici te iubesc!
Vântul se desprinde din pinii întunecaţi.
Luna străluceşte ca fosforul în apa nestatornică.
Zilele, de acelaşi soi, se urmăresc unele pe altele. 
Zapada se dezvăluie în forme care dansează.
Un pescăruş argintiu alunecă din vest.
Uneori o corabie. Stele înalte, înalte. 
O, catargul unei corăbii.
Singur.
Uneori  trezesc devreme şi sufletul mi-e ud.
În depărtare, marea sună şi răsună.
Acesta este un port. 
Aici te iubesc
.

Aici te iubesc şi orizontul te ascunde în zadar. 
Te iubesc şi printre aceste lucruri reci.
Uneori, săruturile mele se urcă pe acele corabii grele
ce străbat marea fără destinaţie.
 regăsesc uitat ca ancorele vechi.
Porturile devin triste când după-amiaza acostează.
Viaţa mea oboseşte, înfometată, fără niciun scop.
Iubesc ce nu am. Tu eşti atât de departe.
Dezgustul meu se luptă cu amurgul înăbuşit.
Dar noaptea revine şi începe -mi cânte.
Luna îşi răsfrânge visul neîntârziat.
Cea mai mare stea  priveşte prin ochii tăi.
Şi, când te iubesc, pinii îţi cântă numele în vânt
cu frunzele lor ca de coarde ~ Pablo Neruda ~

~ Innocence ~

De-am invăţa în viaţă
Iubirea să jucăm,~
Iubirea, inocenta rază

Iubirea s-o căutăm.~ 
Am invăţa în lume
Noi înşine să fim,~
Sinceritatea minunată
Cu aripi s-ar desprinde,~
Ce minunat ar fi...
De-am fi mereu copii..~

"Sunt zambet si lacrimi pe-acelasi chip, sunt ras si durere si vise, sunt pusa pe sotii si plins de haz si-s trista ca genele inchise...
Sunt basmul frumos dorit de-un copil
Sunt mersul stangaci din nopti de april, sunt prima si ultima floare...
Sunt mainile duioase si moi, sunt soapta ce n-o poţi rosti,
Sunt visul ce te poarta pe tine in gand, sunt miezul de noapte si zorii de zi..."
P.S. Multumesc modelinei mele Giulia

~ Gradina din vise ~

~ Iubeste-ma inca o data ~
 ~ Iubeste-ma si apoi lasa-ma ~
 ~ Caci doar cand e dragostea adevarata ~
 ~ Doar cand durerea se scurge printre ghearele inimii noastre ~
 ~ Cand suntem in totalitate singuri ~
 ~ Numai cand suntem abandonati ~
 ~ Numai cand sperantele noastre se termina ~
 ~ Atunci cand tot ce se intampla in viata noastra e trist ~
 ~ Numai si numai atunci realizam  ceea ce inseamna ~
 ~ Sa pierzi adevarata dragoste ~

~ M-aș arunca și-n Mare ~

Dacă aș putea aș intra în grădina de trandafiri, să îi culeg pe toți pentru tine,
De mi-ar spinteca carnea de pe oase cu spinii lor și tot nu m-aș opri, 
Să îi așez la picioarele tale, să calci pe petalele lor moi și catifelate, 
Nimic din ceea ce aș putea face omenesc, nu mi-ar pune stavilă.
Aș culege lumina zilei de pe cer să ți-o aduc în brațe, 
Să îți lumineze calea și să îți dea zâmbetul pe față, chiar cu prețul zâmbetului meu. 
Aș aduna toți stropii de ploaie pentru a te spăla cu ei pe chip, 
Să fi proaspăt ca roua dimineții, ce stă pe petalele florilor,
I-aș strânge toată viața să ți le aduc ție.  
Aș alerga după fiecare pală de vânt ce adie, să spulbere tot ce se așterne în calea vieții tale, 
Să se dea la o parte, ca să îți ușureze drumul spre fericire.
Aș strânge în brațe Soarele să iau toată căldura lui, să ți-o aduc în nopțile geroase
 Când îți e frig și ești singur, să îți țină de cald, iubire.
Iar eu... eu pentru tine m-aș arunca și în mare,
Pe toate eu le-aș duce pentru tine, 
Pentru că de fiecare dată când te-ai apropia de Mare, 
Ți-aș mângâia picioarele și aș fi eu... Marea, o Doamnă din inima ta.  ~
Odine ~

~ M-as arunca in mare ~

Daca as putea as intra in gardina de trandafiri. Sa ii culeg pe toti pentru tine. 
De mi-ar spinteca carnea de pe oase cu spinii lor si tot nu m-as opri. 
Sa ii asez la picioarele tale, sa calci pe petalele lor moi si catifelate. 
Nimic din ceea ce as putea face omenesc nu mi-ar pune stavila.
As culege lumina zilei de pe cer sa ti-o aduc in brate, 
sa iti lumineze calea si sa iti dea zambetul pe fata, chiar cu pretul zambetului meu. 
As aduna toti stropii de ploaie pentru a te spala cu ei pe chip, 
sa fi proaspat ca roua diminetii, ce sta pe petalele florilor. 
I-as strange toata viata sa ti-i aduc tie.
  
As alerga dupa fiecare pala de vant, ce adie, sa spulbere tot ce se asterne in calea vietii tale, 
sa dea la o parte, ca sa iti usureze drumul spre fericire.
 As strange in brate soarele sa iau toata caldura lui, sa ti-o aduc in noptile geroase
 cand iti e frig si esti singur, sa iti tina de cald, iubire.
Iar eu, eu, m-as arunca in mare caci acolo imi e locul, 
printre lacrimile mele, acolo e casa mea,
 in gustul sarat care imi sta pe rani si ma ard. 
Dar toate le-as duce, pentru tine, pentru ca de fiecare data cand te-ai apropia de Mare, 
ti-as mangaia picioarele si as fi eu, Marea, o Doamna din inima ta.

~ Pana in vant ~


A trebuit sa cad din dragoste, focul meu din lumina
Sa urmaresc o pana in vant,
Intre stralucirea care tese mantia incantarii
Unde nici un fir nu are sfarsit.

Pentru orele si multele zile care au trecut prea repede
Unde mareele au cauzat flacari vagi
In sfarsit bratul este indreptat, parte a razboiului de tesut
Este oare sfarsitul sau doar inceputul ?

Am ridicat paharul, sa toastez din nou
O singura voce se aude clar, de dincolo de abis
Si un singur cuvant m-ar putea sustine
Pentru mine, panza se va invarti in aer.


Panza ta, mina care va tese timpul
Forta ta se afla in interiorul minciunilor.
Focul nostru, toata caldura pe care am putut-o gasi
Este ca o pana in vant.

Lucrurile  nu sunt niciodata ceea ce par a fi
Sunt atatea piese lipsa, care fac golul din mine
Tine-ma de maini, ia-ma asa cum sunt
O pana in vant, o reflexive a focului in directia ta,
Nu am directie, caci am venit doar pentru tine, iubire.


Nu am directie, caci am venit doar pentru tine, iubire.

miercuri, 27 aprilie 2011

~ Asta e adevarul, dragostea mea ~

Asta e adevarul dragostea mea
Ca fulgerul ai stralucit cu lumina ochilor tăi,
Facand norii din inima mea sa explodeze
Si sa se inflacareze.

Asta e adevarul dragostea mea
Buzele tale atat de dulci si rosii ca ale unei mirese imbujorate.

Asta e adevarul dragostea mea
Ca si copacul din Rai infloresc,
Ca urmele picioarelor tale bate inima mea.
Noaptea picaturi de roua va varsa pe suspinele tale
Iar dimineata te va inconjura cu lumina din placere
Acea atingere a respiratiei tale fierbinte ce intoxica sufletul meu.

Asta e adevarul dragostea mea
Ca lumina a zilei ce se ascunde in intunecimea parului tau,
Ca vocea ta ce face lumea sa taca pentru a asculta cantecul tau,
Si acel univers e nimic, pe langa ce face dragotea ta.

Asta e adevarul dragostea mea

~ Despre iubire ~ Khalil Gibran ~

Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile ei sunt aparent grele si prapastioase,
Si cand vraja paradisiaca va cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneti-va misterului ei,
Chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i v-ar putea rani,
Iar cand iubirea transfiguratoare va vorbeste si o
simtiti profunda si divina, dati-i crezare,
Chiar daca vocea ei ar putea sa va sfarame visurile himerice,
asemenea vantului din miaza-noapte care va pustieste gradinile.

Fiindca, precum iubirea va incununa,
adeseori tot ea trebuie sa va si crucifice.


Precum va face sa cresteti mult mai repede si imbatati de fericire,
Tot ea trebuie sa va si reteze si uscaciunile
si sa va distruga cat mai repede rautatile si egoismul.

Precum ea va ridica imbatati de bucurie,
pana la inaltimea voastra ideala,
alintandu-va cu o dumnezeiasca gingasie
ramurile cele mai fragile care freamata
in lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea va razbate ca o miraculoasa
forta purificatoare pana in adancul radacinilor voastre,
zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.

Asemeni snopilor de grau, ea va secera, niciodata intamplator.
Va treiera pentru a va decoji.
Va vantura spre a va curata de pleava.
Va macina pana la inalbirea fainii voastre.
Va framanta pana ajungeti foarte supusi, divini si puri.
Ca apoi sa va harazeasca focului sau
si sa puteti deveni painea cea sfanta
a nemuririi la ospatul divin.

Toate aceste si multe altele vi le va da cu prisosinta iubirea,
pentru ca, astfel, sa va puteti cunoaste pe deplin tainele inimii
si sa deveniti o parte din inima Vietii Eterne
din care izvoraste nesfarsita IUBIREA.



Dar daca, stapaniti de indoiala, egoism, meschinarie,
suspiciune sau de teama,
veti cauta doar tihna si placerea dragostei
care permanent vi se daruie fara ca voi sa iubiti,
Atunci e mai bine sa va acoperiti, fiind infranti,
goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri,
in lumea fara de anotimpuri,
unde veti rade dar nu cu intreaga voastra bucurie,
unde veti plange
dar nu in toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut
smulge extazul iubirii.

Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia energia sa atotputernica,
divina si misterioasa decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea sa fie stapanita
de cel sau cea caruia i se daruie;
Fiindca iubirii adevarate ii este de-ajunsa iubirea infinita,
sublima si transfiguratoare.



Cand iubiti nu trebuie sa spuneti "Creatorul e in inima mea",
ci mai degraba "eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului",
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii,
fiindca iubirea, daca cu adevarat o meritati,
va va arata cu siguranta drumul ea insasi.
Iubirea nu are nici o alta dorinta
decat aceea de a se implini prin totala iubire.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte,
fie ca ele acestea sa fie:

Sa te topesti de iubire in tot si
sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti adesea durere prea marii duiosii;
Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;
Sa sangerezi de bunavoie si bucurandu-te;
Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti,
plin de recunostinta, multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti, coplesit de beatituine,
la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;
Sa te intorci impacat si debordand de fericire acasa la ora amurgului,
Si apoi, sa dormi inaltand in inima o ruga pentru fiinta iubita,
iar pe buze sa ai un cantec de lauda.


~ Cand trandafirul va disparea ~


~ Cand trandafirul va disparea, gradina va fi fara culoare
Nu vei mai auzi cantec de privighetoare.
Iubirea este tot; iubitul doar un val.
Iubirea este viata, iubitul un lucru mort.
Dragostea este cea care are grija sa consolideze, atunci cand
Iubitul a plecat ca o pasare fara grija,
Iubitul a plecat ca o pasare fara aripi.
Cum voi mai putea sa fiu treaza si constienta
Daca lumina iubirii nu mai este ?
Dragostea este cea care va duce acest  cuvant mai departe. ~