~ Cand natura vrea sa planga las-o, inseamna ca cineva i-a desprins pe cineva drag alaturi. Plangand va hrani cu lacrimi pamantul care va inverzi natura si ele se vor usca si vor face flori pentru a f i daruitem spre a sterge o alta lacrima. 
Cand natura plange sa o lasati pentru ca asta inseamna ca ii e dor, dor de ceea ce e departe, de pene de inger ce au plecat de demult, de raze de soare cu dragoste. Ii e dor de toate frunzele ce odata erau verzi si acum nu mai sunt si care au cazut pe pamant unde au fost inghitite si date uitarii.
Cand natura plange are nevoie sa o faca, altfel ar muri
sufocata de lacrimile ce le tine si i-ar sfarsi sufletul. Lacrimile ei nu sunt
sarate, ele sunt dulci asa cum era odata sarutul ingerilor si clare precum
cerul senin. Lacrima naturii e hrana si datatoare de viata. Daca ea nu ar mai
plange, noi nu am exista. Intotdeauna o lacrima este un zambet. ~ Odine ~