~ Dragoste și pasiune ~

~ Dragostea mă conduce ...

Îmi conduce mașina, visele, viața.

Ea alege unde vrea să meargă

Să preia comanda rapid, dacă este necesar

Să îmi schimbe direcția

Să privească spre orizont,

Să contemple, să admire

Urmărind la infinit un drum imens,

Fără cale de întoarcere.

Știe ceea ce am nevoie

Dar nu mă poate ajuta

Decât în a simți plăcerea călătoriei.

Nu pot trăi fără iubire, ea este ceva sublim,

Dar pasiunea mă face să simt că viața merită trăită.

Dragostea mă calmează, îmi catifelează viața și îmi dă lumină,

Iar pasiunea mă face să simt neliniște, îmi dă mișcare,

Îmi face inima să bată neregulat, iar mâinile să îmi transpire,

Întregul corp nu mi se mai supune mie și pare să aibe propria viață.

Dragostea e un Paradis în condiții de siguranță,

În timp ce pasiunea de la podea te urcă la cer și invers.

Dragostea îmi pune strălucire în ochi și zâmbet pe chip,

Pasiunea îmi dă în clocot sângele,

Dragostea îmi dă inspirație să creez,

În timp ce pasiunea dorință, vibrații.

Dragostea are nevoie de pasiune pentru a exista,

În timp ce pasiunea uneori te face să crezi că e suficientă,

Dar împreună dacă se țin una pe alta de mână,

Fac toată călătoria să ducă pănă la adânci bătrâneți. ~

~ Odine ~

~ Departe ~

~ Departe, acolo unde soarele are mai multă lumină sufletul meu rătăceşte, pierdut de ţărmul meu,

Departe, unde primesc sărutări de la briza mării, iar aripile-mi sensibile tânjesc după îmbrăţişările tale.

Departe, acolo unde cerul arde şi semăn această dragoste pentru ca tu să o culegi.

Departe, închid iubirea ta, până se va uni cu soarta mea.

Departe unde îmi permit pentru câteva ore să mă abandonez în lumea ta,

Departe unde mă jefuieşti de iubire ca să mi-o returnezi şi să mă faci mai fericită,

Departe unde îmi pictezi buzele cu roşu carmin iar ochii îmi ard în flăcări

Departe unde te simt pe piele şi îţi simt mirosul pe sufletul meu dezgolit

Departe unde corpul îmi rămâne cu picioarele pe pământ şi sufletul urca la cer,

Departe unde pielea se îmbracă în toate luminile lumânării şi mă îmbrăcă în fluturi de stele..

Iar frunzele florilor din mâinile mele înmuguresc ca-ntr-o primăvară,

Departe eşti tu, dar totuşi îmi eşti atât de aproape. ~

~ Odine~ 

~ Surprinde-mă ~

~ Există o mulțime de femei, însă niciuna ca mine,

Eu sunt doar una, nu mai multe

Nu am un caracter, am multitudine de caractere.

În corpul meu dorințele se nasc,

În corpul lor, dorințele mor. 

Nu e nicio grabă, nici o virgulă,

Corpul meu are nevoie de mirosul tău, 

De cuvintele tandre, de tăcerile noastre

Atât de intime, intense, 

De gustul tău, de ochii tăi,

Acolo unde mă pierd ca să mă regăsesc.

Fără tine sunt ca un om sărac,

Cu tine sunt opusul din mine.

Nu îmi refac viața din resturi 

Ci îmi țes viața din ele.

Nu sunt nimic, eu sunt tot,

Nu sunt simetrie și rimă,

Sunt poveste, partea ta de poveste, 

Senină, dulce dar în același timp sălbatică și violentă,

Atunci când toate simțurile sunt accentuate și nu mai exista nici un control.

De tine are nevoie focul care arde în trupul meu,

Ce îmi mistuiește într-un mod tiranic sufletul

Și mă topește până devin incandescentă

Iar orice zgomot, cât de mic, este o nouă fantezie...

Așa că nu aștepta permisiunea mea ... 
surprinde-mă! ~

~ Odine ~

~ Jură-mi ~

~ Cerul este plin de venele sărutului tău 

Iar norii sângerează din cauza buzelor mușcate

Valurile formează urme de pași în inimă

Iar gura-mi revarsă poezii din robinetul sufletului.

Cunosc fiecare piatră pe care ai călcat și povestea ei 

Aripile în zbor ale pescărușilor raniți și strigătele lor,

Fustele de lumină brodate de soarele ce pătrunde prin nori

Și zâmbetul distant pierdut în gândurile ochilor tăi.

Îți moștenesc aerul melancolic și modul de a privi oamenii în spatele tăcerii,

Râd și plâng în viață și exprim teaca sufletului aparent fără motiv, 

Despic apele mării care adăpostesc războaiele de țesut

Ce țes cochilii de melci pentru vrăjitoare și scoici cu perle argintii.

Tu umpli aerul cu mirosul de mâinilor tale,

Rătăcind pe aripile din dantelă albă

M-acoperi cu valuri strălucitoare, nisip și sare de mare,

Și-mi șoptești la ureche cu emoție, jurăndu-mi iubire. ~ 

~ Odine ~

~ Umbra iubirii ~

~ Văd umbra mea, 

Această formă slab definită

Cea care vrea sa manifeste voința

Unei iubiri care să atingă infinitul.

Vezi ceea ce văd,

Orizontul meu îndepărtat

Care se conturează pe tine,

Cu tine, aproape de mine.

E umbra mea, a ta, a noastră,

Un tot lipit pe nimicul univerului,

Un tot mai important decât totul, 

Umbra ying și yang-ul iubirii eterne. ~

~ Odine ~

~ Atinge-mă cum mă atinge marea ~

~ Atinge-mă ca marea calmă, 

Tandru, liniștitor, dar și sărat

Ca lacrimile care-ți curg în palmă

Și te iubesc neîcetat.

Atinge-mă ca marea agitată

Plină de o pasiune violentă,

Ce spumegă de valuri neînfricată

Și de iubire se-nfierbântă.

Atinge-mă ca marea în toiul verii,

Când valurile sclipesc în soare,

Când întâlnește clipa nemuririi,

De-atâta dragoste arzătoare.

Atinge-mă cum mă atinge marea,

Alintă-mă cum mă alintă vântul,

Și te voi iubi până-mi voi pierde răsuflarea,

Iar trupul mi-l va înghiți pământul. ~