~ Dragostea nebună înseamnă să nu te sperie plictiseala de peste 20 de ani ~

    ~ Sunt o romantică și nu pot schimba asta. Noaptea îmi aruncă mereu idei la picioare și mă simt nevoită să le aleg aproape în ultimul moment, indiferent de întunericul din cameră, de somn, sau de obligațiile de a doua zi. Deși este ușor de imaginat, nu este atât de ușor de explicat, chiar dacă mie mi se pare că este evident. Mă arunc cu capul într-un râu de gânduri care mă fac să elucidez povești, planuri nebunești, prezentul, viitorul, iar ele se grăbesc în capul meu să intre în camera luminată difuză.

       Tu stai liniștit, fără zgomote și dormi, gândurile nu-ți vorbesc și a doua zi ești odihnit. Eu nu am liniștea asta și atunci mă concentrez pe gândurile tale și totul curge de la sine. Am ajuns să îmi fie mai ușor să intru în mintea ta, decât în a mea. Sunt un om atât de simplu, dar cu o minte atât de complicată și complexă, încât și mie îmi este greu să navighez acolo de multe ori.

     Mă așez cu laptopul în brațe, în mijlocul pustietății minții mele, singură, eu cu mine și scriu și scriu și scriu, fără să știu prea bine ce vreau să exprim. Și atunci mă gândesc la tine și începe magia. Inspirația întotdeauna întrece raționamentul, pentru că vine fără să mai gândesc în detaliu, ci sunt doar cuvinte înghesuite în fraze și paragrafe.

       Întotdeauna am citit regulile abia după ce le-am încălcat. Mă plictisesc regulile, dar sunt necesare în societatea de azi. Cui îi pasă, dacă tu te trezești că ai încălcat un contract, doar că nu ai avut răbdarea să-l citești literă cu literă, ci ai luat totul pe sărite? Doar că unele reguli nu sunt scrise, ci trebuie să le citești în oameni, pentru că și alți oameni le încalcă frumos și cu zâmbetul pe buze și cazi tocmai tu, cel care ai luat totul pe încredere.

        La fel și în dragoste, nu totul e pe încredere. Cel care vrea să ajungă pe culmile măreției dragostei, trebuie să fie pregătit să treacă și prin adâncurile disperării, așa se spune. Mie nu îmi plac jumătățile de măsură, poate de asta am ales inconștient mereu oameni complicați, cu relații complicate, sau ascunse, sau în mai multe relații, sau cum o mai fi. Am ales fără să știu asta și m-am trezit într-un haos care nu îmi aparține, da îi aparțin lui. Și atunci am încercat să scap de el.  Doar că acea încredere care o dădeam eu, nu o și primeam la rândul meu, din partea opusă.

      Da știu dacă te trezești într-o relație greșită, ia-ți papucii și fugi. Aiurea... fugi dar inima face stânga-împrejur. Cu ea ce faci? Ea ajunge să te facă să te dai cu capul de toții pereții care îi ai în jurul tău, să faci gaură prin ei, dar să te duci acolo unde vrea ea. Mintea comentează la toate, inima dă delete, iar dacă o enervează mintea, îi dă și ignore și o scoate și din lista de prieteni. Ele se ceartă și tu ești în dilemă. Ești jucăria lor de cârpă pe care se bat și ajungi să te facă franjuri.

      Pe tine ajunge să te doară din ce în ce mai tare, iar cel cu toate complicațiile din viață, parcă ți le transferă ție pe toate. El doarme liniștit și tu ai insomnii. El se gândește cum să își planifice timpul cu atâtea relații pe cap, tu nu ști cum să scapi de una care te dă peste cap. Sfaturi? Ohohoo primești de peste tot, toată lumea e plină de sfaturi și pilde inteligente. Câți le urmează? Numai cei care nu trăiesc prin inimă, sau cei care au inima doar pentru a le umple venele cu sânge. Când iubești cu inima, nu ai opțiunile astea.

         Vezi eu sunt simplă cu o minte complicată, tu ești complicat cu o minte simplă și odihnită. A devenit ceva atât de normal să stai în complicațiile astea, încât habar nu ai avea cum e să fii într-una simplă. Una în care peste 20 de ani să te plictisești în fața televizorului, iar femeia de lângă tine să facă murături și zacuscă. Pentru mine asta înseamnă dragoste nebună, să fii atât de nebun încât să nu te sperie plictiseala aia de peste 20 de ani, să te arunci acum orbește în ceva atât de simplu, dar atât de complicat de frumos. ~

P.S. Sper că nu v-am plictisit :)

~ Odine ~

~ Dragostea pentru mine este un bărbat, al cărui timp ești ”tu” ~

      ~ Am învățat să văd mai bine realitatea. Să-mi echilibrez viața în comparație cu visele, să-mi organizez stelele norocoase ca să știu ce mă așteaptă. Perioada în care trăim este astăzi. Nu are nici o importanță să tânjesc după un viitor definit cu mii de "dacă". Acum învăț să apreciez ceea ce cred, ceea ce simt, ce îmi place, ce mă doare, sau ceea ce a fost vreodată. Omul responsabil vrea să construiască propria sa lume cu alegerile corecte, ghidate de dragoste și bunătate în inimă.

      Mă uit pe geam cum plouă și văd cum stropii de ploaie se preling pe sticla aburită și mă gândesc la  anul trecut și la oamenii dragi care i-am pierdut din lumea asta. Am înțeles atâtea, că nu poți fugi de ploaie, dar cu dragoste poți supraviețui în orice furtună, oricât de puternică ar fi.

      Dragostea pentru mine este un bărbat, al cărui timp ești ”tu”. Și abia acum am înțeles ce înseamnă. Am dat totul vieții și tot ceea ce mi-a lăsat ea la schimb, e doar nostalgie. Chiar mă întreb dacă toate astea au fost parte din planul ei. Ca distanța să devină și mai departe, barierele și mai mari, să facă totul cât mai imposibil și timpul care își joacă rolul său, să fie contra mea.

      Încerc să-mi dau seama unde am acționat bine, unde nu, dacă am fost prea naivă, copilă sau ambele. Poate, cine știe, în cele din urmă nu sunt vinovați. Poate lucrurile s-au întâmplat că așa a trebuit să se întâmple. Poate ai fost unul din acei oameni, care vin în viața noastră pentru a ne învăța ceva și să își pună amprenta pe suflet.

      Numai cei care au trăit dragostea asta interzisă înțeleg că gustul este diferit, totul este mai interesant, pasiunea mai pură, inima bate mai repede, multă magie, emoție și un amestec de frică și pasiune. Întreaga lume se învârtește mult mai puternic. Oh și ce delicioase și fără explicații sunt sentimentele.

      Foarte frumoasă dragostea asta, dar în același timp și foarte dificil de trăit. Iubești atât de mult și totuși nu poți explica de ce o faci. Faci din omul ăla piesa cea mai importantă a sufletului tău. Este trist dar îți și place. Tot ceea ce vrei, este să trăiești modul ăla de a iubi ca și cum nu se va termina niciodată! ~

~ Odine ~

~ Dependența mea ~

~ Dragostea mea pentru tine este o poezie încurcată, uimitor de sinistră

Crește din ce în ce mai mult și sufocă, precum niște gheare,

Dar care-mi surâd sălbatic și cer sânge.

Dragostea mea pentru tine este o întreagă grădină de spini

Ce cresc prin inima mea și se întortochează ca niște paraziți

Apoi zboară ca niște păsări răpitoare și devorează

Fluturii care au fost crescuți pentru a fi sacrificați.

Dragostea mea pentru tine este o poezie impură

Care cu cât mai mult visează, cu atât nodul în gât se agravează,

Este ca o boala cronică, ce-mi deshidratează gândurile.

Dragostea mea pentru tine este o poezie necurată,

O sinucidere a visurilor mele, o funie, un dispreț.

Dragostea mea pentru tine, este amară, dependentă, incorectă

Care m-a aruncat încet în lumea ta goală să mă sufoc,

O greșeală pentru lumea mea, un epitaf scris pe crucea gândurilor.

Am încercat să scap de tine, să tai cablul care ne leagă și visele și fanteziile,

Să mototolesc dorințele astea pentru tine și să le arunc pe fereastră,

Greșeala mea... că ai devenit dependența mea, că fiecare amintire nu a murit ci a fost tatuată în mine

Și nu poate fi ștearsă cu nimic, ci doar acoperită cu iubire. ~

~ Odine ~

~Nimeni nu simte iubirea, fără a încerca lacrimile ei ~

~ Nimeni nu ajunge la obiectivul propus dintr-o singură încercare, fără să se înalțe de mai multe ori și să cadă, pentru că nu poți zbura perfect din prima...

Nimeni nu merge mai departe în viață, fără a pune măcar o dată piciorul în locuri greșite sau în gropi... 

Nimeni nu poate spune că îi place un singur miros dacă nu a încercat mai multe arome...

Nimeni nu se uită la viață fără să tresară de câteva dăți, pentru că nu poate ajunge în port, dacă nu a vâslit de mai multe ori... 

Nimeni nu ajunge pe cealaltă parte, dacă nu a trecut pe un pod sau a înotat...

Nimeni nu poate judeca, fără să își știe mai întâi propria sa slăbiciune...

Nimeni nu devine un ideal, fără să fi încercat de mai multe ori imposibilul... 

Nimeni nu recunoaște posibilitatea de a ierta, dacă nu a iertat el însuși măcar o dată în viață...

Nimeni nu ar trebui să trăiască fără schimbare, de a vedea lucruri noi, a se confrunta cu alte senzații și a avea posibilitatea de a își corecta greșelile...

Nimeni nu are dreptul să consume iubirea și prietenia altui om, dacă el însuși nu dăruiește iubire....

Nimeni nu poate strânge o mână pentru a saluta, dacă ține pumnul închis...

Nimeni nu poate avea o dragoste adevărată, dacă nu s-a sacrificat el însuși mai întâi pentru iubire... 

Nimeni nu se simte iubirea, fără a încerca lacrimile ei, sau să culeagă trandafiri, fără să simtă spini lor. ~

~ Odine ~

~ Ceea ce nu ne omoară, ne distruge încet ~

~ Dintr-o data inima se strânge și apare dorul,

Îmi doresc să plece, dar nu este de ajuns. 

Vin fluturii în stomac iar teama de a suferi din nou,

Este minimă în comparație cu bucuria de a te aduce înapoi. 

Poate mâine nu vei mai fi în gândurile mele toată ziua...

Poate nu te voi mai vedea în fiecare persoană care trece pe aceste străzile aglomerate și totuși atât de goale...

Poate în seara asta nu-mi vei mai invada visele cu afecțiune și sărutări

Și apoi dorința de a nu mă alunga dimineața.

Și, dacă o să am și un pic de noroc,

Dimineața va fi una perfectă.

Mă simt rău. Dar într-o zi acest dor va trece,

Între timp nopțile sunt dificile, aproape de nesuportat.

Poate mâine nu voi mai dori să cunosc răspunsuri la întrebările mele,

Poate voi șterge fotografiile cu noi de pe telefon

Și o să uit fiecare moment când am fost împreună.

Dar acum încă nu pot,

Am încă o mulțime de speranțe răspândite aici. 

Și poate și ele ar dispărea, dacă nu m-aș trezi din senin că mă suni

Sau că îmi spui despre ceea ce faci și la final cu ”te iubesc”.

Ce se întâmplă dacă mă decid să arunc tot ce a mai rămas din tine?

Aș putea șterge tot ceea ce însemni ”tu”,

Să-mi schimb culoarea părului, tunsoarea,

Să arunc tot din dulap și să schimb garderoba,

Să ambalez totul în cutii și să ard totul ce ține de tine,

Dar nici așa nu ar ajuta, pentru că nu aș putea scăpa de mirosul tău.

Există o frază budistă care spune cam așa:

"Ceea ce nu te ucide, te face mai puternic".

Ceea ce nu te ucide, te face și  mai puternic emoțional 

Te învață să reziști și să treci peste durerile inevitabile ale vieții.

Oare te face mai puternic, sau îți închide inima și te face mai cu sânge rece?

Eu cred că ne distruge sensibilitatea și ne face să construim ziduri,

Care să ne apere de tot ceea ce ar veni din afară.

"Nu toți suntem meniți să fim super-bărbați și super-femei."

Și ceea ce nu ne ucide ne distruge încet. ~

~ Odine ~

~ Spune-mi ce este dragostea? ~

~ Unii oameni spun că dragostea este ca un copil 

Alții spun, că este ca o pasăre, 

Unii spun că este cea care mută totul în lume, 

Alții spun că este un sentiment absurd. 

Dragostea are mirosul de pâinea caldă a bunicii

Sau un miros reconfortant? 

Are spini ca trandafirul și acoperă tulpina,

Sau este moale ca puful unui pui de rață? 

Este ascuțită sau are marginea moale? 

Haide, spune-mi tu ce este dragostea?

Când vine, vine inopinat,

Fără să te întrebe dacă vrei sau ești pregătit pentru ea,

Va suna la ușa sufletului tău

Și va intra neinvitată.

Va fi ca atunci când se schimbă vremea brusc.

Va saluta politicos și îți va dărâma toate zidurile

Și va deschide toate încuietorile sufletului.

Nu-ți poți explica dar o să simți o amețeală teribilă,

De parcă tocmai ți-ai băut mințile fără să fi pus o picătură de alcool pe limbă,

Ceva care îți va invada interiorul și va ocupa toate locurile existente acolo,

Nu se va prezenta, dar nici nu o vei putea opri din drumul ei.

Treptat va prelua conducerea și va începe dorul,

Dorul de miros, de îmbrățișare, dor de zâmbet, dor de tot,

Te va schimba de nici tu nu te vei mai recunoaște,

Ceea ce altă dată nu ai fi făcut, acum devine ceva banal,

Ceea ce era anormal, deodată pare mai natural ca nicicând,

Ceea ce nu ai fi acceptat în veci, acum îi cauți tu scuze,

Ceea ce la alții ți se va părea amuzant sau stupid,

Constați că începi să te transformi în copiile lor.

Are și spini dar și puf, te și înțeapă, te și mângâie,

Miroase a pâine caldă, sau acid a sulf,

Te face să te simți răsfățat precum un copil, dar te și pune la punct,

Îți dă aripi, dar te și trântește de pământ,

Mută totul în tine de nu le mai găsești nici tu.

Hai spune-mi ce este dragostea? ~

~ Odine ~

~ Am fumat atâtea dezamăgiri încât speranța mi-a dat cancer ~

~ Multe minciuni, una după alta,

Mai falsă ultima decât prima,

Încât ai terminat tolba cu minciuni,

Și a trebuit să spui adevărul.

Da, m-ai rănit, dar prefer să plâng pentru că mi-ai spus adevărul

Decât să plâng pentru că m-ai mințit.

Au fost atât de mulți ani în care ai mințit,

Încât acum și adevărul tot o minciună este,

Pentru că nici tu nu mai crezi în el.

Ai venit întotdeauna când ai fost lăsat singur

Și am fost mereu de partea ta pentru a te ajuta. 

Acum știu ce am de făcut...

Să aștept să pierzi din nou,

Să dispar atunci când o să mă cauți disperat.

Lucrurile s-au schimbat,

Nu mai sunt naiva cu ale cărei sentimente te-ai jucat.

Crezi sau nu,

Ți-am dat tot și am rămas cu mâna goală 

Așa că am de gând să iau înapoi!

Tu, cu mine, ai fost fals continuu,

Culmea... să nu mă pierzi. 

Tot "Te iubesc-ul" tău s-a dus cu vântul

Și eu nu mai pot fi ușor de manevrat

Am fumat atâtea dezamăgiri din partea ta

Încât speranța că te vei schimba mi-a dat cancer la creier.

Îmi place să dispar atunci când ai nevoie de mine

Pentru că ești dezastrul meu frumos

Încât te-am inventat să pari un adevărat erou.

Ți-am dat numele de eroul minciunilor,

Dar gata că m-am plictisit,

Orice carte are final.

O să mai exiști poate în cărțile altor scriitori

Eu mi-am găsit antidotul. M-am vindecat!

Sunt una din supraviețuitoarele unei boli de cancer! ~

~ Odine ~

~ Am fost tot timpul aici, numai tu nu ai văzut ~

~ Am încercat să mă potrivesc cu tine însă niciodată nu am fost pe aceiași lungime de undă.

Am plâns pentru ai devenit opusul omului de care m-am îndrăgostit,

Ai strigat la mine să cred încă în dragostea noastră 

Să aștept pentru că vei redeveni omul care erai, chiar și după ce ai decis să pleci.

Am sentimentul că am fost pista de aterizare pentru nevoile tale

Planul de rezervă și asigurarea că nu vei rămâne la greu singur.

Ai pierdut săruturile mele, îmbrățișări mele neobosite

Și degetele care te-ar fi mângâiat în timpul somnului. 

Și dacă există o lecție pe care m-ai lăsat să o învăț,

Este aceea că a oferi o nouă șansă nu se potrivește oricui întotdeauna,

Că odată iertat acel om nu va înțelege cât de mult a greșit și nici nu se căiește

Și că în cele din urmă, va comite o altă greșeală și mai mare ca cea anterioară.

Am visat mult, am vrut mai mult și am iubit din ce în ce mai mult

Și mi-am dat seama că dragostea nu este limitată, nici nu este egoistă,

Dragostea trebuie să fie ușoară, transparentă și să dea o stare de bine.

Te rog să nu mai mă suni să-mi vorbești pentru că ai fost întotdeauna un bun vorbitor

Și mereu am pierdut în conversațiile cu tine, iar eu nu îmi mai permit să pierd,

Viața este prea scurtă pentru a încerca să mă rog de cineva,

Care crede că știe totul despre mine, dar nu e capabil să știe nimic despre el însăși.

Zilele trec fără tine și îmi dau certitudinea că, în ciuda lipsei tale

Starea de disconfort trece, și dorul care mă mistuia a ajuns la capăt. 

Eu nu am vrut să te las să pleci, am vrut să fii aici cu mine

Chiar și cu toate promisiunile tale neîndeplinite. 

Am vrut ca la culcare să te văd alături și să simt că dorul ce-l simțeam,

Era jumătatea lipsă din mine care țipa după cealaltă.

Eu am fost mereu alături de tine, dar toate astea tu nu le-ai văzut 

Nu ai luptat destul pentru mine să rămân, dacă nu ți-am fost de ajutor,

Tu vei continua să ai aceiași viață dezordonată și departe de calea dreaptă,

Pe care eu am acceptat-o un timp, dar totul are o limită.

Vreau ca viața mea să fie una corectă

De asta îmi voi aminti de tine ca de un exemplu pe care trebuie să-l evit. ~
~ Odine ~ 

~ Azi nu spune nimic, doar iubește ~

~ Azi am nevoie de mâinile tale în ale mele.

Nu vreau cuvinte de mângâiere sau întrebări răspunsuri la întrebări,

Astăzi vreau să îmi întind picioarele peste ale tale

Să îți simt pielea mâinilor pe pielea mea cum se plimbă.

Să simt aerul proaspăt care vine pe fereastra întredeschisă,

Și să avem un schimb de priviri fără cuvinte.

Astăzi, vreau ca acțiunile tale să nu se remarce prin cuvintele, 

Dragostea nu are nevoie doar de cuvinte,

Numai acțiunile sunt necesare atunci când vrei dragoste. 

Azi am nevoie de acțiune. Fără întrebări, fără motive sau explicații. 

Astăzi sper doar că mâinile mele să fie întotdeauna legătura dintre noi

Ș în acele momente de simplitate când te uiți la mine,

Involuntar să ridic mâinile și să-ți mângâi obrajii. 

Văd ziua mea cum câștigă lumină și ia forma unei sfere sclipitoare

Inima mea face o legătură directă cu a ta

În timp ce buzele noastre împreună cu picioarele noastre dansează în etape

Chiar dacă nu se sincronizează perfect.

Astăzi, vreau ca fiecare parte a corpului nostru, extern și intern, să fie atinsă 

Azi am nevoie de atingerea ta, singura capabilă să trimită toate tristețea departe,

Abilitatea de a da viață celor care s-au pierdut. 

Nu vreau cadouri scumpe, sau mese de lux la restaurant,

Azi am nevoie doar de o pătură, un ceai cald, un film și de tine,

Să mă simt iubită, în siguranță și în pace, chiar dacă e o utopie,

Azi vreau ca fluturii din stomac să mai dea un raid prin toate măruntaiele mele.

Azi nu vreau nimic altceva, decât de tăcere și nici o urmă de disconfort,

Ci să existe întotdeauna dragoste în acțiunile și cuvintele noastre, 

Deoarece în cele din urmă, tot ceea ce avem nevoie este de dragoste.

Astăzi nu spune nimic, doar iubește. Căci și eu te iubesc. ~

~ Odine ~

~ Am venit să te iubesc ~

~ Trebuie să-ți spun că eu sunt aici,

Că vreau să te descopăr încetul cu încetul,

Și să mă bucur de tot ce e nou. 

Ești ca o băutură răcoritoare pentru sufletul meu

Care se împrăștie și mă răcorește într-o zi călduroasă. 

Cu tine e atât de liniște, calm,

Ca și când împreună am construi un puzzle,

În fiecare zi, o nouă dorință, o nouă pasiune. 

Vreau mâinile noastre strâns legate

Și viețile noastre să meargă pe jos împreună. 

Vreau ca toată afecțiunea asta strălucitoare,

Să se reverse în mine și în tot ceea ce este din tine. 

Pentru că am venit, să te iubesc...

Vreau să fiu o parte din tine,

Am venit să te invadez cu totul nu doar pe porțiuni,

Așa că ia-mă, nu ma face să pierd timp din viață.

M-am întors cu impresia că am uitat ceva,

Și mi-am amintit că am lăsat o parte din mine cu tine,

Nu a fost un întreg ci o jumătate,

A bătut un timp singură, dar își vrea jumătatea.

Îi lipsește zâmbetul, ochii somnoroși dimineața, brațele,

Îi lipsește nu jumătatea de inimă,

Ci jumătatea de om pentru care bate.

Dacă vrei să pleci, pleacă, dar pentru totdeauna,

Și nu lăsa urme, du-te fără îndoială...

Dar dacă rămâi, vino

În fiecare rană care se vindecă,

În fiecare strigăt al sufletului,

În fiecare noapte fără rost.

Eu nu sunt mai mult decât o picătură de lumină,

O stea care cade, o scânteie care are vârsta cerului.

Totul este ca un imn de îngeri. 

Iubeste-mă, pentru ca te iubesc. Pentru asta am venit! ~

~ Odine ~

~ Oare cum ar fi fost? ~

~ Oare cum ar fi fost, dacă ar fi fost așa cum am fi dorit să fie?

Oare aș mai fi fost eu, sau ai mai fi fost tu cel care ești?

Sau am fi fost fiind alții decât suntem?

Oare suntem altfel acum că suntem noi, altfel decât fiind foști, am fi fost prezenți?

Oare am fi fost făcuți să fim ființe fizice unite?

Oare tu și eu am fi putut fi așa?

Sau oare tu fiind eu și eu fiind tu, am mai fi fost noi?

Oare am fi fost unul, sau fiind doi e așa cum ar fi trebuit să fie?

Oare ar fi mai bine să las așa cum este și nu aș mai fi cuvânt?

Oare să fie cum va vrea destinul să fie, fiind unici ca ființe?

Sau să fim un tot în totul ăsta atât de nimic?

Dacă oare n-aș mai fi fost cea care sunt?

Oare ne-am mai fi putut iubi, fiind alte personalități, dacă nu eram așa cum suntem?

Oare cum ar fi fost, dacă ar fi fost așa cum am fi dorit să fie?

Oare ar fi fost așa cum este acum, când este și nu e cum ar fi trebuit să fie?

Oare ar fi fost mai bine, sau ar fi fost mai rău decât cum este acum?

Sau oare am fi fost uitați de noi, fiind preocupați să fim iubiți? 

Oare nu e mai bine cum suntem acum, când suntem noi? ~

~ Odine ~

~ Iartă-mă că sunt o fată rea ~

~ Iartă-mă! Iartă-mă pentru că acum sunt fata rea,

Iartă-mă pentru că am ajuns să mă joc cu inima

Dar vreau să simt exact ceea ce simțeai tu când te jucai cu inima mea.

Iartă-mă pentru lacrimile din ochi și dorința de a renunța la tine

Iartă-mă pentru am devenit de ... așa cum m-ai învățat tu să fiu.

Iartă-mă pentru că nu mai dau speranțe false

Priviri, zâmbete ... gesturi de dragoste.

Iartă-mă pentru toate mizeria asta!

Așa cum am spus "nu", se pare că tot ceea ce spun e "da".

Iartă-mă pentru sclipirea din ochi atunci când rănesc,

Iartă-mă că îmi place să mă joc cu sentimentele,

Că ticluiesc cuvintele în favoarea mea,

Iartă-mă că fac numai ceea ce vreau eu,

Că îți citesc gândurile și nu mai ai intimitate,

Iartă-mă că nu accept să mă mai înșeli,

Dar ți-am demonstrat că te vreau numai pentru mine

Și dacă nu vrei așa cum vreau eu ești liber să pleci.

Iartă-mă că nu te mai opresc din a face tâmpenii,

Că nu mai vreau să te iert,

Că nu îmi mai pasă de tine așa cum îmi păsa.

Iartă-mă pentru toate momentele când am intrat în viața ta și erai ocupat,

Când îmi doream să te aud, să te admir,

Că am dorit ca totul să fie bine pentru tine,

Pentru că am provocat o furtună de nervi în viața ta.

Iartă-mă că acum spun ”nu” atât de des,

Iartă-mi această datorie de inimă,

Iartă-mă că nu te mai întreb cum te simți,

Că nu te mai sun să îți spun ”bună”,

Că nu mai vreau să îți vorbesc,

Că mă plictisești cu aceiași placă de bărbat fatal ce ești.

Iartă-mă pentru că te-am lăsat să mă ții de mână fie și pentru o secundă,

Că ți-am permis să mă îmbrățișezi.

Iartă-mi teama asta pentru insecuritate

Că nu mai am încredere în tine, dar vinovat ești tu,

Iartă-mă pentru că toată capcana asta a iubirii,

M-a lăsat fără baterii,

Că din fata aia care avea încredere în oameni

Și care credea că în fiecare om există o fărâmă de bunătate,

M-am transformat în femeia dură care vânează mincinoși,

Iartă-mă că am devenit o femeie rea,

Dar nu-ți mai permit să faci din inima mea teren de fotbal plin de noroi. ~

~ Odine ~

~ Pot încerca din nou ~

~ Pot încerca din nou, dar va fi ultima ta șansă. 

Sincer am obosit să încerc să-ți înțeleg comportamentul,

Vreau mai multe zile de fericire, de zâmbete,

Iar dacă nu ai nici o soluție, nu voi mai încerca să te păstrez.

În primul rând, vreau să înțelegi că este esențial să ști că nimeni nu este perfect

Dar nici să concurezi de fiecare dată la ”cine ratează mai mult”,

Eu nu sunt concurentă la concursul ăsta, chiar dacă tu vrei să fii.

Nu-mi place să pierd timpul jucând jocuri,

Îmi place să economisesc timp făcând lucruri bune.

Iar dacă tonul meu este autoritar, este tonul vocii unui om care e epuizat. 

Înainte de a vrea iubire, vreau pace,

Pentru că cel mai important este să avem pace cu noi înșine. 

Ceea ce simțim contrazice orice teorie.

De asta sunt dispusă să-mi asum din nou riscul de a nu ști cum va fi,

Gata de a o lua de la capăt și nu ține de tine, ci exclusiv de ceea ce simt.

Nimic nu este mai valoros decât a respecta sentimentele,

Doar că nu vreau să ignori toate astea. 

Uneori se spune că a doua șansă, valorează mai mult decât prima,

Pentru că deja ești conștient de argumentele pro și contra,

Dar când a fost și a treia și a patra și tot așa, valoarea lor nu mai prea există.

Este foarte dificil să dai o șansă, dar întotdeauna trebuie să o dai cinstit,

Așa că te rog fii atent atunci când vei mai face o greșeală în viitor.

Și nu, nu e o amenințare, ci trebuie să fii conștient că o alta nu vei mai primi,

Iar intențiile tale de a vedea viața ca pe o joacă, pot provoca cele mai grave răni în mine.

Asta e tot ceea ce cer pentru mine, sunt lucruri pe care ai obligația de a le face bine.

Putem încerca din nou, dar sper că de data asta nu vei mai comite aceleași greșeli din nou.

Nu putem ști cum vom fi de acum înainte, dar depinde de noi să știm cum va fi

Și tot de noi să facem diferența între ce a fost greșit și cum să fie începând de acum. ~

~ Odine ~

~ Am fi putut fi... ~

~ Suntem priviri ce s-au întâlnit și în trecut

Atunci când ne priveam cu ochi dragi. 

Suntem cărți începute pentru a fi scrise și abandonate,

Când am fi putut fi istorie.

Suntem iubiri ce au ars ca un foc,

Dar acum suntem doar cenușă.

Suntem pământ,

Dar am fi putut fi cer.

Suntem în Iad,

Dar am fi putut fi în Rai.

Suntem suflete zdrențuite,

Dar am fi putut fi lumină.

Suntem uitați,

Dar am fi putut fi amintiri. 

Suntem o schiță în creion,

Dar am fi putut fi o operă de artă.

Suntem perioade de timp scurte,

Dar am fi putut fi pentru totdeauna.

Suntem nimic,

Dar am fi putut fi de neprețuit.

În realitate este trist pentru că: 

Suntem tu și cu mine,

Dar am fi putut fi noi. ~

~ Odine ~

~ A ierta înseamnă a lăsa trenul să meargă mai departe, iar tu să te întorci să reiei jocul ~

~ Există dorințe moarte, care ne leagă, ne opresc din drum,

Care au murit odată cu greșelile sau alegerile nepotrivite,

Sau sunt ceilalți, cei care ne împing, sau cei care ne deschid calea.

Dorințele moarte sunt menite să schimbe ceea ce noi înșine nu putem schimba,

Să nu privim în spate, ca să negăm posibilitatea de a ierta.

Iertarea este pusă în spatele a ceea ce a fost în trecut,

Ceea ce a cauzat o traumă sau locul de unde ea aparține,

Este pentru a te reconstrui din propriile ruine, de a închide ușa aia.

Viața însăși e un joc necunoscut cu tot felul de provocări,

A le permite să te dărâme e mult mai ușor însă fără satisfacții,

Ar însemna să oprești pentru mult timp trenul vieții tale în gară,

De a bloca toate oportunitățile care s-ar putea ivi pe viitor.

Dar a urma calea cea grea, aceea a iertării semnifică....

A lăsa trenul să meargă mai departe și a te întoarce să reiei jocul.

Iertarea dovedește curajul pe care îl ai în a fi diferit,

De a îți depăși temerile și de a le face față,

De a te reconecta cu tine însăți,

De a ierta și a te ierta,

Căci aceasta e adevărata eliberare,

Aceea că te-ai oprit la timp și că în final ai mers mai departe.

Iertarea este plină de satisfacții pe viitor nu pe moment,

În primul rând pentru tine, pentru a nu te crede un naiv

Chiar dacă la început ți-ai aruncat multe în cârcă.

Toți greșim, nimeni nu e fără de greșeală,

Dar iertarea nu e pentru toți, ci doar pentru cei puternici,

Cei care pot vedea într-o greșeală o provocare,

Aceea de a o lăsa pentru totdeauna într-o cutie închisă în minte

Și de a acorda o șansă viitorului,

De a debloca gara sufletului tău

Și a permite trenului să meargă mai departe, iar tu să te întorci să reiei jocul vieții. ~

~ Odine ~

~ Dacă o iubești, ascultă ceea ce are de spus o femeie ~

~ Ascultă ceea ce are de spus o femeie,

Ea nu are nevoie de tine, cât ai tu nevoie de ea.

Tu nu trebuie să accepți nimic, ci doar să auzi ce are de spus,

Ea vede lucrurile într-un mod diferit de al tău,

Consumă viața într-un mod diferit de al tău,

Dificultățile și fericirea ei nu se potrivește cu a ta. 

Nu întotdeauna are dreptate, asta e clar

Viața asta nu este o cursă, dar întotdeauna alege să asculți ce are de spus. 

Poate îți va spune același lucru de o mie de ori,

Dar, probabil, dacă știi să o asculți nu o va mai repeta data viitoare.

Ascultă ceea ce o femeie are de spus,

Pentru că atunci când te iubește, te și ceartă, când nu, va zâmbi și va trece nepăsătoare. 

Ascultă și vei vedea cum i se schimbă starea atunci când se simte ascultată.

Spune-i puțin din viața ta și ea îți va spune aproape totul despre ea. 

Demonstrează că îți pasă, dacă îți pasă, dacă nu pleacă, nu te juca cu inima ei.

Și nu trebuie să folosești cuvinte frumoase, trebuie să te folosești doar de inimă,

Nu trebuie să te dedici 24 din 24 ei, ci doar câteva minute, dar fă-o cu toată ființa ta.

Ascultă ceea ce o femeie are de spus, 

Las-o să-ți spună, în felul ei, așa cum a fost ziua ei, weekend-ul,

Ascultă tot, despre mama ei, prietenii, șeful, oricare dintre ei,

Nu trebuie să fii de acord cu ceea ce spune ea,

Dar s-ar putea la fel de bine să auzi că are altceva de spus.

Știi, ea nu are nevoie de la fel de mult ca tine să fie crezută,

Dar magia de a auzi ceea ce are de spus, este cea care te poate transforma, 

Modul în care ea vede viața, te poate reînnoi pe tine, tonul vocii ei te poate salva.

Ascultați ceea ce o femeie are de spus dacă o iubești, nu fii indiferent,

Dacă nu o vei face tu, o va face cu siguranță alt bărbat care o va iubi mai mult ca tine. ~

 ~ Odine ~

~ Aflați valoarea iubirii ~

~ Este greu de înțeles de ce oamenilor le ia atât de mult timp pentru a aprecia ceea ce au,

Ce au obținut atât de greu și pierd atât de ușor.

Cel mai rău este când persoana iubită avertizează,

Avertizează că celălalt trebuie să facă ceva să se schimbe,

Că nu primește atâta afecțiune cât și-ar dori, că nu mai acceptă un comportament anume,

Că nu mai suportă lipsa maturității, că a obosit să tolereze.

Însă niciodată cel care este avertizat nu ia în serios ceea ce i se spune,

Pentru că nu poate crede că ceea ce au în mâini se pierde atât de ușor,

Doar că mâinile lor atunci... sunt deja aproape goale.

Oamenilor le este dor de ceea ce se numește un început de iubire,

De asta renunță la ceea ce aparent e vechi,

Consideră că e prea mult efort să ții ceva ce ar trebui să primească de la sine, dar fără să dea.

Speră că o dată ce au obținut, e ca un foc ce musai trebuie să ardă continuu dar fără a fi întreținut,

Ca noul și palpitantul să vină de la celălalt exact ca un robinet nesfârșit de emoții.

Însă în toată așteptarea asta nu se întâmplă decât să consume sentimentele celuilalt,

În timp ce el le risipește în van, pe nimic, sau pe aventuri de moment,

Pierzând contactul cu ceea ce a construit odată și implicit a relației.

Nu realizează ceea ce au avut, decât în clipa în care deja au pierdut,

În clipa în care se trezesc într-o încăpere plină de trecut, dar goală de prezent,

Când peste tot sunt urme al celui ce a fost, dar nu mai este acolo.

Abia atunci cântărește și realizează că atât cât trebuia să dea, era infim față de ceea ce a primit și nu a dat

Și că pierderea e atât de mare, încât golul oricât l-ar umple o altă persoană, tot va mai fi un pic liber.

Asta pentru că cei care sunt iubiți fără măsură, uită măsura iubirii,

Uită unitatea de măsură a iubirii tocmai pentru că poate nu au mai folosit-o demult,

Sau poate nu au folosit-o niciodată.

Ei au fost urcați pe un piedestal, loc unde poate nu îl meritau,

Uitând că trebuia să îl ridice și el la rândul lui pe celălalt

Și să îi fie acolo, alături.

Iar când partenerul pleacă sătul să îl țină cu iubire sus,

Se trezește singur, dar fără a se mai putea menține acolo,

Sau, să nu mai știe cum să coboare treptat, la poziția de început.

De obicei cade, cade lovindu-se în suflet și spunând că celălalt a fost crud,

Când de fapt el nu a mai avut nici un strop de putere pentru a mai lupta, fără a primi nimic înapoi.

Sau în alte cazuri în căderea de sus, se proptește în stâlpii unei alte relații greșite,

De la care așteaptă ceea ce a primit și nu a dăruit niciodată.

Ei s-au bucurat de iubire doar de la înalțimea unde au fost ținuți,

Iar noua relație nu ar fi decât un surogat, menit să fie un eșec imens.

Nu uitați niciodată unitatea de măsură a iubirii,

Primiți și dăruiți, învățați valoarea iubirii alături de cel drag,

Munciți pentru iubire și zilnic aveți grijă să țineți construcția relației,

Nu doar așteptând să o facă altul în locul vostru,

Înainte de a nu pierde totul și a realiza cât de goală vă este inima de celălalt și cât de plină e de egoismul vostru. ~

~ Odine ~ 

~ Este mai ușor să ne rugăm în fiecare seară, dar este greu să îl găsim pe Dumnezeu în lucrurile mici ~

~ Este ușor să ai un loc în cartea de telefon,

Dar este dificil să ai un loc în inima cuiva...

Este ușor să rănești pe cineva care te iubește,

Dar e dificil să vindeci rana cuiva pe care îl iubești...

Este ușor să faci reguli,

Dar e dificil să le urmezi... 

Este ușor să visezi în fiecare noapte,

Dar e dificil să lupți pentru un vis...

Este ușor să te bucuri de o victorie,

Dar e dificil să-ți asumi o înfrângere...

Este ușor să știi că ești înconjurat de cei dragi, 

Dar e dificil să știi când nu se simt singuri ... 

Este ușor să te împiedici de o piatră,

Dar e mai greu să o arunci din drum... 

Este ușor să te bucuri de viața din fiecare zi. 

Dar e dificil să îi dai o valoare reală ... 

Este ușor să promiți ceva cuiva,

Dar e dificil să-ți îndeplinești promisiunea. .. 

Este ușor să spunem că iubim, 

Dar e dificil să arătăm asta în fiecare zi ... 

Este ușor să îi critici pe alții, 

Dar e dificil să te îmbunătățești pe tine ... 

Este ușor să faci greșeli. 

Dar este dificil să înveți ceva de la ele...

Este ușor să plângi pentru o dragoste pierdută. 

Dar e dificil să ai grijă să nu o pierzi... 

Este ușor să te gândești să-ți îmbunătățești viața,

Dar e dificil să o și faci...

Este ușor să faci bine,

Dar atât de greu să te oprești din a face rău...

Este ușor să te rogi la Dumnezeu în fiecare seară,

Dar e dificil să îl găsești pe Dumnezeu în lucrurile mici ... ~

~ Odine ~