~ Alege alături de tine o femeie care zâmbește ~

~ Alege alături de tine o femeie care zâmbește

Și ea te va învăța care sunt cele mai simple lucruri ale vieții

Și care sunt cele mai importante momente ale sale.

Alege alături de tine o femeie care zâmbește

Și ea te va învăța  să nu te gândești prea mult la lucruri neimportante,

Să arunci umbrela și să mergi prin ploaie,

Să vorbești mai mult decât îți este permis și să nu mai fii timid,

Să plângi la filmele romantice, să dormi la filmele care nu îți plac,

Să nu suferi că ai avut o zi cumplită și că ești la capătul puterilor,

Să râzi la toate lucrurile ciudate din viață,

Dar mai ales să nu te intereseze ce spun, sau ce cred alții despre tine.

Alege alături de tine o femeie care zâmbește

Și ea te va învăța cum să nu fii nesăbuit,

Să trăiești fiecare moment al vieții ca pe o provocare,

Și povești care mai de care mai interesante.

Alege alături de tine o femeie care zâmbește

Și ea te va învăța să nu iei viața prea în serios,

Că satisfacția merge mână în mână cu pasiunea,

Că nimeni nu ar trebui să îți judece greșelile,

Că uneori trebuie să plângi atunci când simți să plângi,

Că dragostea nu este un act pe care trebuie să îl semnezi,

Că dacă vei căuta fericirea veșnică, nu o vei găsi,

Dar veți găsi o mulțime de momente fericite împreună.

Alege alături de tine o femeie care zâmbește

Și te va învăța că atunci când suferi, un zâmbet face o minune,

Că tot ceea ce ai nevoie pentru a începe să trăiești din nou, e ziua de azi,

Că îți poți permite o clipă de nebunie să faci ceea ce îți trece prin minte.

Alege alături de tine o femeie care zâmbește

Și ea te va învăța că femeile nu sunt slabe,

Ele doar au nevoie de cineva cu care să zâmbească împreună,

Că zâmbetul tău nu poate schimba o lume, dar poate schimba lumea ei. ~

~ Odine ~

~ Omoară-mă de sete sau deshidratează-mă cu iubire ~

~ Am o slăbiciune, sunt dependentă de speranță pentru dragoste și răsfăț...

Dacă îmi spui că mă iubești o dată, vreau să îmi spui asta în fiecare zi,

Dacă nu o să îmi spui, nu voi găsi că mă iubești mai puțin, sau cu altă intensitate,

Dacă o să mă obișnuiești cu mesaje de iubire dimineața, zilele mele nu vor fi egale cu altele,

Fii dragostea mea în fiecare zi, din zori pentru când se termină ziua, 

Iar dacă nu poți face asta în fiecare zi. atunci lasă-mă pe mine să te iubesc.

Gura mea caută viața ta, sărutul tău, blând, dar și sălbatic,

Cu o voință, că mă devorează și nu orice gură îmi atinge buzele,

Nu orice ochi îmi captează privirea,

Nu orice muzică este muzică pentru urechile mele,

Așa cum nu orice atingere îmi provoacă frisoane în corp

Și nu e vorba de greutate, înălțime sau mușchi, ci chimie,

O chimie care îmi electrizează corpul, o chimie perfectă care magnetizează,

Ca doi magneți , care nu mai pot să scape. 
În ochii mei de chihlimbar tu ești lumina vieții,

Care descoperă orizontul, pașilor mei orbi,

Iar viața fără aer și apă nu există.

Am nevoie de aer să-mi oxigenez sufletul,

Să-mi umplu plămânii de tine, să te respir,

Am nevoie de apă să beau, precum și dragoste să trăiesc,

Trebuie să fie o dragoste potabilă

Iar o doza de fiecare zi îmi dă viață când mă simt însetată,

Așa că omoară-mă de sete sau deshidratează-mă cu iubire. ~

 ~ Odine ~

~ Am murit pentru mine, acum trăiesc pentru tine ~

~ Te iubesc atât de mult, în mod necondiționat,

Am fost și sunt a ta, iraițonal,

Fericită pentru dragostea care ți-am dat-o

Abdicând la a mea dăruind-o ție.

Am devenit a ta,

Carne din carnea ta,

Sângele tău a circulat în venele mele

Am respirat respirația ta exact ca pe un opium,

Fiind un poem de dragoste născut pentru tine.

Am inventat iubirea pentru tine,

Sunt una cu tine, mă topesc

Și-mi las sufletul să zboare cu tine,

Îmi disec inima și o împart la două inimi,

Jumătate ție, jumătate mie, sclava iubirii pentru tine.

Ție, diagonala care face simetrie între creierul și inima mea,

Inima care te iubește atât de mult

Și creierul care te face motivul rațiunii mele.

Inima mea, cea care este centrul de greutate,

Cea care se desparte când pleci și lasă un gol,

Jumătate din mine se echilibrează cu tine,

Cealaltă care insistă să fie numai a ta.

Ești geometria spațiilor și a muchiilor mele,

Liniile drepte, curbe, unghiuri, puncte,

Transformând matematica în poezie.

Ți-am urmat pașii prin univers,

Iar bătaia stelelor mi-au arătat calea,

Te-am simțit atât de aproape,

Am călătorit în inima mea și am auzit inima ta,

Vocea ta...

Am coborât în cele mai profunde abisuri ale tale

Și am simțit cum ard în focul cel mai intens

Și mi-aș dori ca acea clipă, să se repete veșnic.

Să nu uiți... ți-ai lăsat numele scris în pieptul meu,

Am murit pentru mine, acum trăiesc pentru tine. ~

~ Odine ~

~ Invitație la lectură ~

       ~ De mică mi-a plăcut să citesc și îmi aduc aminte, cum bunica mi-a construit un scăunel de scânduri în copacul în care mă refugiam să citesc cărțile de povești, pe care le împrumutam de la biblioteca din oraș. Și acum la fel, cum prind o carte în mâini cum o devorez.
       În zilele ploioase de primăvară, ce poate fi mai plăcut decât o cană de cafea fierbinte cu lapte și un strop de scorțișoară și o carte de calitate. Amândouă sunt menite să îți ducă gândurile departe de rutina și de vremea cu accente bacoviene. Am primit zilele acestea o invitație la lectură de la iuppy.ro, cea mai prietenoasă librărie online pe care am descoperit-o până acum pe netul românesc: am ales produsul, am plasat comanda și a doua zi curierul mi-a făcut o surpriză plăcută, era chiar comanda mea! Am plătit, am deschis cu nerăbdare coletul și am găsit înăuntru mica mea comoară spirituală pentru următoarele zile tihnite: Călător prin Europa de la Humanitas, care este un jurnal de călătorie inedit, al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, care timp de cinci ani a vizitat mai multe capitale ale Europei, dar adevărata călătorie, se petrece defapt prin literatură.
       Și pentru că nu m-am gândit doar la mine, m-am hotărât să îi fac un cadou de suflet prietenei mele, a cărei zile de naștere se apropie și care își dorește un copil: Metoda de naștere prin yoga. Nu m-am gândit niciodată că yoga poate fi aplicată și aici! În plus, am primit și 25% reducere, dar nu-i spuneți asta prietenei mele :). Aici puteți găsi o vastă colecție de cărți pentru suflet si trup.

      Vă doresc să vă îmbogățiți și spiritual și sufletește, să călătoriți cu mintea acolo unde poate nu aveți ocazia să o faceți. Cartea a fost și va rămâne adevărata educație și îmbogățire a personalității, nu televizorul, pe care din păcate mulți îl iau drept principala sursă de educație. Așa cum spunea Groucho Marx ”Găsesc televiziunea foarte educativă. De fiecare dată când cineva deschide televizorul, mă duc în camera cealaltă și citesc o carte”. Asta vă doresc și vouă, să uitați măcar pentru o oră pe zi de telecomanda televizorului și să vă cufundați în lumea magică a cărților. Iubiți cartea căci o carte bună, e o invitație la viață, la visare, la iubire. Asta este adevărata bogăție a unui om, să-și deschidă aripile imaginației și să zboare, așa cum paginile unei cărți zboară atunci când este citită. Nu uitați să iubiți și să vă lăsați iubiți! ~

~ Una și aceiași piele ~

~ Dacă două puncte sunt destinate să atingă universul

Vor găsi întotdeauna o cale de a se conecta,

Chiar și atunci când au pierdut toate speranțele.

Vor rupe toate obligațiile și barierele,

Pentru a se defini cine sunt.... ce pot deveni,

Prin spațiu și timp, dincolo de căile prezicerilor.

Te simt în fiecare venă,

În fiecare bătaie a inimii mele,

În fiecare respirație pe care o am,

Te simt în orice mod,

În orice lacrimă pe care o vărs,

În fiecare cuvânt pe care nu l-am spus,

Te simt strălucind în inimă,

În timp ce memoria rămâne utopie,

Te simt pe fața relaxată ca un cer senin,

Te simt prezent în orice vis,

În interiorul meu și nu pot nega asta.

Eu simt,

Tu simți,

Ei nu simt,

Cum simțim noi.

Și mă pierd în labirintul de abis,

Și tu mă duci la tentația de interzis,

Și vreau să înot în delir dar să fiu a ta,  

Iar pielea să ia foc devorată de gura ta

Să fim cosmos copleșit de energie,

Opuși ce se atrag în nebunie,

Suntem unul, aici și acum,

Suntem explozii cosmice transformate-n stele,

Simțim și ne simțim una și aceiași piele. ~

~ Odine ~

~ Ai fost prea diferit, ca să fii ca toți ceilalți ~

~ De ce dragostea dă atât de multă fericire

Dar și atât de multă durere?

De ce dragostea te face să te simți un nod în stomac,

Dar și o cursa pentru inimă?

De ce, atunci când suntem îndrăgostiți fluturi sunt în jurul nostru?

De ce când ești iubit te simți atât de fericit,

Și când nu ești, ai impresia că toată nefericirea e pe tine?

De ce, atunci când ne vedem cu persoana iubită,

Corpul nostru se cutremură să îi fie alături?

De ce când iubești ai atât de multe senzații?

De ce o persoană îndrăgostită,

Se vede doar prin ochii celui pe care îl iubește?

Sunt atât de multe necunoscute despre dragoste,

Că, deși lumea nu se va sfârși într-o mie de ani,

Va fi imposibil de descifrat,

Pentru că dragostea este complicată,

Afectuoasă dar și nesociabilă,

Slabă și puternică,

Fericită și nefericită,

Deoarece îți modifică inima,

Și pentru că este vorba de două persoane,

Depinde de amândouă, de minunile din ei,

Minunile iubirii.

Dacă ești îndrăgostit cu adevărat,

Dacă ești atât de dependent de iubirea din omul drag,

Nu uita să te vezi și prin ochii tăi, nu numai prin ochii celuilalt,

Căci atunci vei putea fi sigur de iubirea ta

De încrederea care o poți avea

Pentru că nu există nimic mai rău,

Decât să dăruiești totul

Fără ca celălalt să știe ... cum să răspundă la inima ta.

Suntem dependenți de iubire și fără iubire nu trăim,

E nevoie de implicare sufletească în totalitate a amândurora,

Pentru că viața nu îți va da numai clipe de fericire,

Vei primi din ambele porții cât să te facă să simți la limită,

Dar atunci când ai găsit omul potrivit, nimic nu va fi imposibil,

Căci atunci când vei fi în brațele sale, vei putea spune din toată inima:

”Ai fost prea diferit, ca să fii ca toți ceilalți.” ~

~ Odine ~

~ Nu am nevoie să mă ridici sau să mă repari, am nevoie să mă iubești în timp ce mă repar singură ~

~ Nu am nevoie de tine să mă ridici de jos,

Am nevoie de tine să-mi fii echilibru

Pentru că atunci nu aș cădea,

Iar dacă s-ar întâmpla m-aș ridica singură,

Tocmai că te-aș ști pe tine alături.

În fond asta e dragostea,

Nu a ridica la infinit pe cineva,

Ci a fi acolo, alături la bine și la greu,

Să îi fii motivație, scop,

Să îi fii stabilitatea într-un moment instabil,

Nu de a-i fii stâlpul care îl sprijină

Ci să fii zidul casei de care se sprijină.

Vei fi mereu iubirea mea,

Marea mea iubire, durerea mea fără frontiere,

Zâmbetul îndepărtat care îmi va provoca zâmbet,

Cântecul de dor pe care îl plâng ochii mei când nu mai pot,

Cusătura din suflet care îmi aduce aminte de iubire.

Dar de asemenea, singurul care mă poate vindeca,

Acea iubire veșnică, care indiferent ce face, sufletul nu cedează

Și asta îmi e deajuns, mai departe fac eu totul,

Pentru că sunt capabilă cât pentru doi.

Iar când tu vei avea momente de slăbiciune,

Să știi că la fel voi face și eu, îți voi rămâne alături,

Dar nu voi sări ca o mamă îngrijorată, să te ridic și să îți șterg rănile,

Ci te voi lăsa să te ridici singur, să te călești,

Să știi că acea cale care îți provoacă durere, nu e cea corectă.

Și nu aș sări dintr-un singur motiv și nu e acela de indiferență,

Ci din faptul, că nu aș avea nevoie de un bărbat slab,

Care să se plângă mereu și să ceară ajutorul,

Ci unul puternic, care e capabil să sprijine cealaltă parte a muntelui,

Celălalt perete al casei care ne-ar acoperi sufletele,

Diastola care îmi relaxează ritmul inimii.

Nu am și nu voi avea nevoie să mă ridici de jos sau să mă repari,

Am nevoie să mă iubești în timp ce mă repar singură. ~

~ Odine ~

~ Hrănește-mi fluturii așa cum numai tu o știi ~

~ Ești imaginea mea din oglindă,

Pieptul meu plin de fluturi,

Cei ce bat în jurul inimii mele gâdilate.

Ești recompensa pe care mi-a dat-o viața,

Ca niște flori în ploaie împrăștiate în păr

Reflexia Soarelui pe pământ pentru mine,

Menit să scoată feminitatea păstrată în sfințenie.

Sunt scăldată în fiecare picătură de rouă,

Ce mă hrănește să nu mi se usuce,

Fiecare celulă a pielii mele de culoarea buzelor tale.

Ești torentul de dragoste și pasiune,

Ploaia proaspătă de dimineața,

Care-mi reîmprospătează ființa crăpată de iubire,

Prin care ies flori și fluturi.

Te-ai imprimat în mintea mea cu ochi de iarbă ,

Ce mă fac să-mi pierd controlul și să vreau să te simt desculță,

Să mă cufund goală în imagini de ireal,

Să brodez norii în inorogi albi ce aleargă liberi

Și să văd îngeri împodobiți în specii de flori cu miros de mir.

Sunt a ta, în toate modurile explicite, trup, suflet și inimă,

Căci corpul meu vorbește cu corpul tău, cu sufletul tău,

Dialogul dintre inimi este o înțelegere fără cuvinte,

Ca un război fără arme.

Pentru tine nu există drumuri impracticabile pe pielea mea,

Căci pielea ta pe pielea mea e un sentiment unic,

Cea mai scumpă și frumoasă rochie ce mă îmbracă

Iar iubirea ta e singura iubire de care am nevoie.
Hrănește-mi fluturii din mine așa cum numai tu o știi
Și vor zbura până sus la ceruri și se vor transforma în stele. ~

~ Odine ~

~ În jocul ăsta sunt EU, cea care pierde sau câștigă ~

~ Aș fi putut închide ochii la nebuloasa dar incandescenta viață a ta,

M-aș fi putut opri în bălți să dansez și să visez cu ochii deschiși,

Să cânt și să rezonez cu iarba umedă,

Aș fi putut să mă opresc din zbor și să mă târăsc numai pe pământ,

Aș fi putut trăi cu tot ceea ce îmi provoacă aritmie,

Ceea ce îmi dă foc în fiecare dimineață când Soarele zâmbește la geam,

Aș fi putut sta mereu în locul meu de pion neimportant

Și să dansez cu pașii impuși de conjunctura dată de tine,

Aș fi putut să nu fiu eu, pur și simplu să coexist cu celălalt eu al meu,

Dar care ar fi fost prețul de a fi o piesă care există pe tabla de șah în carouri alb-negru?

Dar oare, oare ar fi meritat???

NU, răspund clar și răspicat, NU. Refuz,

Pentru că eu pot alege să spun nu, fără teamă sau prejudecăți.

Pentru că vreau să distilez esența pură din fiecare moment al aventurii mele,

Pentru că vreau să dau drumul părului în vânt, să nu-l mai țin prizonier într-un elastic,

Să nu mai fiu prizoniera vieții tale,

Vreau să fiu pace, libertate, vis, nebunie, aer, foc,

Vreau să fiu eu, de sus în jos, din dreapta în stânga,

Să fiu eu cea care cad, cea care mă ridic, dar sunt în viață,

Vreau să las oxigenul să-mi sărute mâinile, chipul,

Sa dansez dansuri pe care le vreau și mă fac să simt dorința insațiabilă de a iubi,

De a poseda fiecare moment al zilei ca pe cea mai importantă secundă dinaintea morții,

Vreau să fiu oița pierdută, rățușca cea urâtă, dar cea care a dat culoare tabloului,

Vreau să fiu la conducerea vieții mele, să joc după propriile mele reguli,

Pentru că în acest joc de șah, eu sunt EU, cea care pierde sau câștigă. ~

~ Odine ~

~ Te-aș iubi în așa fel, încât aș sări în gol pentru tine ~

~ Dă-mi un ultim dans și șansa de a îmi lua rămas bun,

Înainte de a sări în gol și de a-mi lua zborul.

Va fi ultima oară când mă vei vedea

Căci după asta, promit că voi fi plecată,

Iar singura modalitate de a mă mai găsi,

Va fi în memoria amintirilor tale,

Deoarece nu mai există nici o soluție,

Pentru ecuația asta care ne-a pierdut timpul.

Ne-am depozitat toate sentimentele într-un impas,

Ai fost focul care m-ai făcut să devin cenușă

Și norocul de a fi eroarea vieții mele.

Un singur lucru pot promite,

Eu nu voi fi unul din acei oameni care devin cicatrici,

Sau care să lase urme întotdeauna în cineva ca durere,

Așa cum tu vei rămâne toată viața o urmă pe piele,

O poveste care a rupt bucăți de suflet.

Nu îți poți ancora inima de o altă persoană,

Să vezi dacă rutina te face să te plictisești,

Sau dacă soarta te leagă și te condamnă să trăiești în minciună.

Am văzut oameni care folosesc dragostea ca un salvamar,

I-am văzut cum au plâns pentru o iubire în care nici nu credeau,

Oameni care mergeau orbește prin mulțime cu jumătate de inimă,

Pentru că cealaltă jumătate le-a fost furată de cineva care a jurat iubire veșnică.

Am constatat că cei care iubesc cel mai mult,

Sunt cei care devin dependenți de dragoste și se transformă în cenușă.

Cineva ar trebui să ne explice cum trebuie să iubești cu cap,

Dar cum să fii fericit cu inima,

Cum să o facă să bată din nou,

Fără a-i fii teamă că se va opri de frica oamenilor lași.

Mi-e teamă de un laș ca tine, pentru un laș ca tine,

Pentru că înaintea mea a existat o alta

Și va mai exista o alta după mine, sau după ea,

Alta care va fi dispusă să ardă nebunește pentru tine,

Dar care va rămâne cenușă, iar tu, focul,

Să pleci să arzi dând foc în altă parte.

Aceasta este povestea celor care au vrut să iubească,

Fără precedent, fără lașitate,

Fără teama de a cădea în abis,

Sau de a fi uitați undeva în amintire.

Este povestea celor care au spus clar și răspicat

” Te-aș iubi în așa fel, încât aș sări în gol pentru tine”. ~

~ Odine ~