~ Te respir ~

Te-am respirat ani zi si noapte,

Ti-am respirat vesnicia

Si te respir desi esti departe de mine

Si te respir si cand esti in bratele altei femei.

Si te respir si te iubesc,

Si te sufoc pana iti inghit prezenta,

Esti padurea de copaci cu aer,

Esti tubul meu de oxigen.

Ca orice tub te oxigen,

Te vei termina iar eu,

Ma voi sufoca fara tine.

Si ma voi stinge, asteptand

Gura de aer ce venea de departe.

Simt cum cu fiecare clipa

Respir mai greu si simt

Cum din ce in ce te sfarsesti,

Si odata cu tine ma sfarsesc si eu.

Esti unicul si nimic nu te poate inlocui

Aerul , briza, vantul,

Nu pot inainta fara sa te respir,

Nu exista maine si o stiu,

Si astept ziua in care voi respira pentru ultima oara

Atunci voi inchide ochii,

Iar gandul ma va duce la aerul,

Ce poarta numele tau.
~ Odine ~

~ Cum sa traiesc? ~

Cum să îţi iert…plecarea ce ţi-a fost abruptă?
Când n-ai privit ‘napoi…”izvor de fericire”,
Cum să îţi iert…secarea cea eruptă
Când tot ce mi-a rămas e doar dezamagire.?

Cum să îmi cânt povestea…când
Frustrarea m-a împins înspre păcat?
Cum să îmi cânt povestea…sângerând,
Un piept…şi-o inimă…ce ai abandonat?

Cum să te rog…întoarce-te o clipă,

Cutie a Pandorei să-mi plăteşti…Speranţa?

Cum să te rog…de anotimp risipă,

Dispari pe veci…şi ocroteşte-mi viaţa?

Cum să trăiesc…când tot ce mi-a rămas este privirea
Spre viitorul nostru…prinţ, eu cerşetor?
Cum să trăiesc…când tot ce îmi doresc e nemurirea?
Cum să traiesc când tot ce mi-a rămas…este să mor?

~ Ieri, azi, maine, pentru totdeauna ~

Ieri eram atat de fericita

Ca te-am visat atat de frumos,

Ca asteptam fiecare raza de soare

Si imi cantam iubirea in fiecare floare.

Azi ma trezesc cu tine in gand

Si zambesc pentru ca stiu ca te iubesc

Si iti promit si azi ca si ieri

Ca te voi iubi si maine.

Maine o sa privesc iar fotografia ta

Si o sa imi ajunga sa stiu

Ca te iubesc mai mult ca ieri,

Ca imi ajunge fericirea asta.

Pentru totdeauna asa va fi

Mereu sa te iubesc asa cum stiu

Cu rime si cuvinte incrucisate,

Pana la infinit, o eternitate.
~ Odine ~

~ Doar iubirea cunoaste dorul ~

Oasele noastre s-au unit de mult,

Unii te văd numai pe tine,
Alţii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atât de perfect
Încât nimeni nu ne poate zări deodată
Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuţi amândoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,

Sangele duce zvonuri

De la o inima la alta

Cum eşti?
Dacă ridic braţul
Şi-l întind mult înapoi,
Îţi descopăr clavicula dulce
Şi, urcând, degetele îţi ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc
Până la sânge gura.
Cum suntem?
Avem patru braţe să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea
Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poţi fugi numai în partea ta
Şi eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodată sau unul va purta,
Încă o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Şi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
Şi va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiată de vecie,
Cât o cocoaşă,
Cât un neg…

Oh, numai noi cunoaştem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Şi-a înţelege astfel totul,
Dar stăm spate în spate,
Crescuţi ca două crengi
Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt.

~ Sunt o bucata de lut ~

Eu sunt o bucata de lut,

Pe care numai mainile tale o stiu,

Sa o modeleze cu formele mele,

Cu chipul meu.

Tu esti mainile calde

Pe care le doresc a ma atinge,

Sa le simt cum ma strangi intre palme,

Cum ma framanti ca sa ies la lumina.

Suntem lutul si sculptorul.

Suntem unul in continuarea celuilalt,

Eu nu exist fara tine,

Tu nu ai opera fara mine.

Fara tine sunt o bucata de pamant

Pe care toti o calca si nimeni nu o vede,

Fara tine nu exist,

Fara tine sunt natura moarta.

Tu fara mine esti un alt sculptor

Ale carui maini modeleaza trupuri.

Trupuri de femeie,

In fiecare zi altele si altele.

Asa cum mainile tale m-au modelat

Asa au rupt bucati din mine,

Sculptor de trupuri avide de iubire

Mi-ai lasat carnea de lut sa moara.
~ Odine ~

~ Dragoste eternă ~

Eu te-am iubit întotdeauna. Din liniştitul început

Şi până-n ceasul de acuma, mai sumbru şi mai învrăjbit,

Ca un refren ce te subjugă, şi-l tot repeţi deşi-i ştiut,

Iubirea ta mângâietoare în sufletu-mi a dăinuit.

Te voi iubi întotdeuna. Din ceasu-acesta care-mi scapă

Şi până-n viitor când timpul, nepăsător, victorios,

Îşi va goli clepsidra toată, la cea din urma-a mea etapă,

În inimă îmi va rămâne amorul nostru luminos.

Iar mai departe, sub ţărâna, în care trupu-o să coboare

Spre a putea dormi mai bine, vreau să te port cu mine-n gând,

Iar cei ce-mi vor călca cenuşa cu inima nepăsătoare,

De-or fi pe nume să te cheme, sub paşi mă vor simţi vibrând.

~ Elena Vacaresc ~

~ Dragoste frageda ~

Peste verdele-n neştire, plouă lacrimi de iubire,

Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară.

Cântec nou, de înflorire, străluceşte în privire

Şi iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?!

Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară

Iar zefirul unduieşte firul ierbii ce-mi zâmbeşte.

Pădurile şuşotesc, frunzele se-nveselesc

Şi obrajii-mi se roşesc, c-au aflat cât te iubesc!

Cântec nou, de înflorire străluceşte în privire.

Primăvara dă de ştire, vieţii de a ei sosire

Şi mă-nvăluie-n iubire, armonie, strălucire

Şi iubesc a ei menire şi iubesc, iubesc, iubire!

Şi iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară,

Geana şi clipirea lor ca petala florilor,

Florilor de viorea care-mi ascund dragostea

Şi mă rog, iar să mi-o dea, ca să gust amar din ea!

Peste verdele-n neştire, plouă lacrimi de iubire

Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară.

Cântec nou, de înflorire străluceşte în privire

Şi iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?!

Ioana Voicilă Dobre