Odine With Love

Odine With Love

miercuri, 27 noiembrie 2013

~ Căderea ~


~ M-arunc în gol şi nu îmi pasă,
Dac-o să mor sau să trăiesc,
Căci mă întorc din nou acasă,
Cu aripi noi mă învelesc.




Şi nu mi-e teamă ce-o să fie,
Pentru că ştiu c-am să revin,
În alte vieţi fără trufie,
Şi ne-ncărcate cu venin.

M-arunc în hău şi scriu căderea,
Şi-mi dau drumul chiar de o să doară,
Rupând din mine amintirea,
Şi tot ce-a fost, să las să moară. 

Şi-n locul unde-oi rămânea picată,
Vor creşte flori albe din mine,
Să ştii că am trăit odată,
Şi te-am iubit prea mult, pe tine. 

Pentru asta mi-am cerut căderea,
Să cobor în trup uman pe Pământ,
Să plec din Rai şi să cunosc iubirea,
Dintre un om şi-un înger, în alb veşmânt. ~
~ Odine ~





~ In cautarea ingerului ~

~ Am invatat ca ingerii umani
Invaluie aici visele de aur
Prin sunetele muzicii,
Aducand suflarea lui Dumnezeu
Pentru a atinge cerul.
Am fost, sunt si voi fi,
Brazda pentru profetiile lui
In acest unghi de viata pe termen limitat, 

Pentru ca apoi sa ma intorc acasa,

Sa ma ridic in tacere prin melodiile sterse,
Si mangaiate in mod invariabil,
Transportandu-ma catre alte dimensiuni.
Viata asta nu e decat un miraj,
Un labirint unde te indrepti cu pasii goi,
Prin imagini si dialoguri intre guri strambe,
Ingnorand esenta spiritului.

M-am imbracat in pielea asta
Sa merg cu ea sa cunosc timpul,
Coborand pe pamant sa te caut,
Si m-am trezit in furtuni de nisip,
Lovita cu pietre,
Am atipit in acest univers,
In pielea in care nu mai incap,
Care nu mai are nici inceput nici sfarsit.
Pana in clipa in care timpul va expira,
Si apoi voi adormi in patul urias,
Captusit cu vise, unde nu vor mai exista voci,
Nici cuvinte false, nici florile uitarii.
Va ramane doar un ecou,
Pe o foaie alba,
Ramas pentru vindecarea ranilor,
In noptile cu luna plina,
Iar tu si eu,
Nu vom mai fi nici barbat nici femeie,
Ci doar niste ingeri copii,
Carora cerul le va ura „bine ati venit!”. ~
~ Odine ~

marți, 26 noiembrie 2013

~ Acum... e timpul ~

~ Acesta este timpul prezent
Otravit de lacomia harponului
Ce intra adanc in carnea mea,
Ranita de nelegiuirile celor ce mint.


Acesta este timpul absent,
Contaminat cu cenusa cinismului,
Care biciuie prin praful ipocriziei
Aruncat in ochi cu promisiunile zambetelor false.

Acesta e timpul singuratatii,
Reprezentat de cutitul care taie tulpini,
In goana spre drumul gol plin de iluzie,
Aflat in vidul minciunilor care vor adevaruri.

Acesta e timpul in care penele moarte cad,
Care sterge orice flacara de speranta de zbor,
Si dispare in necunostinta de a atinge imposibilul,
Lasand gustul unei vieti care exista doar in imagini.

Acesta e timpul in care traiesti in uragan,
Si speli resturi de vise pentru hrana sufletului,
Incercand sa scoti ghimpii infipti in stele,
Ce stau cazute in gaurile negre din subsolul Universului. ~
~ Odine ~

duminică, 24 noiembrie 2013

~ Sărutul din vis ~

~ Mă vezi prin ceaţă lângă tine
Cum vin şi te ating cu un sărut,
Suav, timid, cu adieri de aer fine,
Habar nu ai ce din ce parte-a apărut.


Îmi simţi prezenţa dar nu ştii ce este,
Şi simt cum teama te cuprinde din senin,
Te-ntrebi dacă toate sunt doar teste,
Cu atingeri şi săruturi de gen feminin.

Şi când adormi eu vin spre tine,
Şi-ţi dau lumină din lumină,
Să simţi doar semnele divine,
Să nu mai simţi nici rău, nici vină.
 
Iar degetele reci ţi le trec pe pleoape,
Şi zăbovesc în colţul ochilor adânci,
Unde timpul riduri a învăţat să sape,
Şi-a lăsat dureri ascunse ca în stânci.

Tu eşti in bezna vieţii trecătoare,
Orbit de deşertăciuni lumeşti,
Şi vreau să-ţi dau binecuvântare,
Dar şi lumina îngerilor cereşti. ~
~ Odine ~

joi, 21 noiembrie 2013

~ Am vazut o fantoma ~

~ Am vazut o fantoma 
Care avea ochii tai, 
Zambetul tau, pielea ta 
Si am căutat ochii in umbra noptii
Pana in zori.


Am privit-o ca si cum o stiam,
Dinainte de o cunoaste,
Cineva care  a fost,
Cineva care nu a venit inapoi,
Si care a ramas amprentat pe retina.
Am vazut multe fantome,
Care aratau ca oricare altele,
Si le puteam confunda intre ele
Dar niciodata toate fantomele astea,
Nu aratau ca tine.
Si asta ma sperie
Ca in toata colectia asta de fantome,
Care par una si  aceeasi persoana 
Cu nume diferite,
Cu vieti diferite, chipuri diferite,
Vor fi la fel de egale,
Cu nimic deosebit.
Nu mai vreau sa vina
Sa nu mai stiu unde se duc,
Sau ce au de gand,
Fantomele, oamenii, visele,
Cu zambetele lor false,
Cu ochi ce urmaresc fiecare miscare,
In colturi de camere intunecate,
Asteptand la panda sa sacrifice fericiri.
Si in marea de fantome,
In care toate sunt identice,
Una e diferita,
Care are ochii tai, pielea ta,
Zambetul tau,
Si nu e altceva decat o bucata de iluzie,
Esti Tu, ratacit in iluzia perfectiunii.

Am vazut o bucata de iluzie,
Prin inima ta.
Amagirea promisiunilor prin cuvinte,
Cea dus pana la uciderea perfectiunii,
Acea iluzie, care rupe o bucata din inima,
Inima mistuita de pasiune,
Acel "foc care arde fara a fi vazut ", 
Si care nu il stinge nici marea,
Nici tacerea care rupe sperante,
Nu va sterge iluzia unei povesti,
A unui vis in care va dispare fantoma,
Si in urma  vor ramane, fotografii si poeme. ~
~ Odine ~

marți, 19 noiembrie 2013

~ De prin minte ~

~ Scrisul este o aventura periculoasa. Inima omului inregistreaza si dezvaluie prin cuvinte, elibereaza si arunca in hau sufletul, aducand renuntarea totala in cel mai mare dar, predand-o necunoscutului... ~


~ O lumanare poate da licar unui drum, dar mai multe vor lumina o viata. ~


~ Printre trecut un copil va merge intotdeauna cu pasi grabiti spre viitor. ~

~ Priveste adanc in ochii unui copil. Vei vedea toata tristetea sau fericirea, dar mai presus de orice vei vedea adevarul adevarat al inocentei. ~
~ Daca vreodata o sa vrei sa ierti pe cineva, roaga-te pentru el. Nu il va schimba, dar întotdeauna te va schimba pe tine. ~



luni, 18 noiembrie 2013

~ De m-ai iubi ~

~ De m-ai iubi un sfert din cât te iubesc eu,
Ai învăţa ce-nseamnă Iadul,
Să arzi în flăcările dorului mereu,
Să simţi cum sub tine se deschide vidul.


Să simţi cum se strânge inima în tine,
De focul care-ţi clocoteşte-n minte,
Să nu şti de vei prinde iar ziua de mâine,
Ci doar un râu de lacrimi atât de fierbinte.

Şi penele din aripi de căldură să se strângă,
În locul lor doar cioturi goale să rămână,
Să fi un înger decăzut ce după Rai să plângă,
Să ardă până se va transforma-n tărână.

Sunt un copil născut din flori şi fluturi,
Din doi părinţi ce şi-au dorit copila-n Rai,
Şi nu ca să-i lepezi inima-n flăcări,
Şi nici cu jar să-i azvârli pe al sufletului strai.

Dar am ajuns în focul veşnic al Gheenei,
Şi florile şi fluturii au murit demult,
Iar trupul meu jertfit va fi ca cel al Anei,

Zidit în pietrele lăcaşului de cult. ~
~ Odine ~