Odine With Love

Odine With Love

sâmbătă, 15 martie 2014

~ Tu nu ştii ~ (Poem de dragoste XIX) ~

~ Atinşi de sunetele încântătoare ale harpei
Am vrut să adorm în visul nostru,
Dar nu ştiam că fluturii au aripile fixe,
Chiar şi atunci când par să zboare,

Căci ele sălăjuiesc deja într-un alt vis.
Vechile mele aripi nu mă mai pot susţine
M-am născut cu ele acolo unde nu era nimic,
Iar penele s-au pierdut în vântul cuvintelor tale,
Chiar de le-am ţinut închise în căuşul palmelor.
M-am pierdut în dragoste cu tine
Am crezut că aripile de fluture 
Sunt biletele de avion ce ne vor conduce spre Rai
Într-un dans eteric în costume de îngeri.

Iar când noaptea cade uşor în dispariţia lentă a luminii,
Îmi găsesc dorul de tine care mă transformă,
Sufletul părăseşte uşor carnea translucidă ce-l înveleşte,,
Singurul corp transparent în care bate o inimă.
Aripile lucioase se deschid ca nişte valuri apatice pe plajă,
Şi te caut, venind pe urmele tale ce au lăsat un miros si nimeni nu-l simte.
Te caut, te găsesc şi te acopăr cu aripile iar tu nu ştii
Doar simţi pace, o stare de bine în minte şi suflet
Şi-ţi şoptesc la ureche în valuri ş-auzi marea,
Şi tu nu ştii, dar în fiecare noapte te urmez!
Tu nu ştii, dar în fiecare noapte îţi fur un sărut!
Tu nu ştii, dar te am în fiecare noapte! ~

~ Odine ~



joi, 13 martie 2014

~ Dragostea ca o rugăciune ~ (Poem de dragoste XVIII) ~

~ Am visat că nisipul cântă,
Orchestrat de scoici aliniate,
Corectând decorul cu asimetriile lor
Şi inventând sunete nostalgice,
Ale muzicii celeste.
Apărută din tăcerea cuvintelor,
Absorbind cadenţele vocilor îngereşti,
Cochiliile lor indică drumul vieţii.

Şi număr stelele
Şi mă uit către infinit
E ca o picătură de rouă,
O burniţă care mă duce spre visare,
Spre apusul de soare

Spre visare cu ochii deschişi,
Mă gândesc la fericire,
Acolo unde îmi doresc să fiu iubită.

Iubirea mea e imensă.
Sufletul este înhămat,
Iar eu trăiesc într-un spaţiu,
Care mă atrage tot mai mult să te iubesc,
Zi după zi, lună după lună.
Dragostea mea este ca o rugăciune pentru tine,
Trimisă de la suflet la suflet,
Care se roagă pentru iubire,
Fără să fie nevoie de cuvinte,
Pentru că te iubesc şi că unde sunt,
Îmi împletesc viaţa cu viaţa ta,
Corpul meu cu corpul tău, inima mea cu a ta,
Şi într-o zi sufletele noastre vor zbura libere în univres,
Şi oriunde ai fi, voi fi, pentru ca aşa am promis
Eşti şi vei fi, pentru totdeauna, dragostea mea veşnică. ~
~ Odine ~

marți, 11 martie 2014

~ În mâinile tale ~ ( Poem de dragoste XVII) ~

~ Vino iubirea mea ...
Dă-mi mâna ta ...
Căci eu te pot ţine ...
Suntem suflete similare ...


Dar, în acelaşi timp, opuse ...
Pot să ating esenţa ...
Şi să iau toate durerile cu iubirea mea ...
Cu dragostea mea cea care îţi aparţine ...
Tu nu-ţi dai seama ...
Dar cele mai pure sunt gândurile mele...
Simţurile mele atinse de sufletul tău ...
Reflectă acest sentiment intens ...
Vino şi urmează paşii mei, dragostea mea ...
Mergi lângă mine ...

Lasă-mă să simt visul cel mai nebun

Şi poftele transformate în realităţi ...

Vino şi permite-mi să înţeleg opusul lor ...
Dar asta vreau ... dar astăzi doar dă-mi mâna ...
Şi mergi cu mine spre necunoscut ...
Nu te teme ... pur şi simplu fii fericit.

Astăzi nu scriu un vis ...
Astăzi scriu o realitate...
Azi nu sunt doar imaginea unei femei ...
Astăzi sunt acea femeie ...în mine ...
Sunt ca soarele care mă luminează în fiecare zi în zori ...
Fiecare lună, care mă acoperă, în somn în noapte ...
Atingerea mâinilor puternice si intense ...
Ce ating corpul meu ...
Şi mă fac să mă simt de viaţă ...
Astăzi eşti un nou început din fiecare zi ...
Eşti cel mai mare truc al meu ...
Răsărit şi apus şi noapte şi zi...
În mâinile tale îngerii îşi desfac aripile...
În mâinile tale curg visele, ce provin din pântecele inimii...
În mâinile tale recunosc ca profeţia s-a îndeplinit...
Vocile s-au stins între gurile ce au învâţat verbul „a iubi” .... ~
~ Odine ~

vineri, 7 martie 2014

~ Fii Femeie ~

~ Astăzi e ziua ta şi a mea pentru că şi tu şi eu suntem femei.
Ne numim sexul slab pentru că nu avem atâta putere fizică aşa cum o are un bărbat.
Însă dintotdeauna noi am fost mai puternice decât ei şi de cele mai multe ori, în momente de restrişte î-am ridicăt de jos când au simţit că nu mai pot.
Femeia a dat, dă şi va dărui viaţă mai departe.
Eu femeie, tu femeie, să nu uiţi niciodată asta.
Să îţi urmezi inima şi să o laşi liberă să aleagă aşa cum simte ea.
Să fii puternică dar şi slabă dacă nu mai poţi şi atunci când ţi se umezesc ochii de lacrimi, lasă-le să îţi spele obrazul.
Ele îl vor curăţa de durere şi tot ele îţi vor aduce zâmbetul când te vei elibera.
Îmbrăţişează copii si oamenii mari care au nevoie. Fii tu umărul pe care să îşi verse suferinţa.
Iubeşte animalele şi oferă-le hrană şi adăpost, fii şi pentru ele o mamă, pentru că ai o inimă atât de mare şi poţi să oferi.
Şi chiar dacă la muncă te oboseşte programul şi când ajungi acasă şi toate sunt de-andoaselea , iar tu o vei lua de la capăt cu munca, nu uita să mai fii femeie.
Să nu te simţi urâtă dacă pe chipul tău s-a aşternut încă un rid, dacă ai ochii înceţoşaţi, dacă ai pus câteva kilograme pe şolduri sau coapse, ori că nu mai eşti acea tânără de la douăzeci de ani care privea viaţa cu atâta optimism.
Nu uita ca în fiecare dimineaţă să te priveşti în oglindă, să îţi admiri fiecare defect, să îţi dai tu un zâmbet şi să te iubeşti la fel de mult cum îi iubeşti pe cei dragi, pentru că eşti la fel de preţioasă.

Cântă, dansează, fii veselă şi specială, plângi, râzi, ceartă, iartă şi mai presus de orice, iubeşte şi fii femeie. ~
~ Odine ~



~ Măicuţa mea ~

~ Îţi mulţumesc că m-ai născut dragă măicuţa,
Că m-ai privit mereu cu ochii tăi de căprioară
M-ai învăţat să merg ţinută de mânuţă,
Să mă faci mare şi o mândră domnişoară.


M-ai îmvăţat că viaţa este doar iubire,
Că lumea-i blândă, caldă şi feerică,
Plină de flori şi zâmbete de fericire,
Cu cântece vioaie şi tril de rândunică.

Mi-ai mângâiat sufletul din copilărie
Cu glasul tău suav ca o vioară,
Mi-ai făcut din cârpe câte-o jucărie
Şi m-ai îmbrăţişat când eram bolnăvioară.

Şi-ţi mulţumesc din inimă măicuţa mea
Şi îmi doresc să trăieşti o veşnicie,
Să nu te schimbe timpul şi nici lumea,
Iar Domnul să-ţi umple sufletul de voioşie.

Iar chipul tău blând şi-atât de sfânt,
O să-l păstrez în minte ca-ntr-o ramă,
Că nu-i nimic mai drag pe-acest pământ
Decât să poţi rosti cuvântul „Mamă”. ~
~ Odine ~

marți, 4 martie 2014

~ Nu veni prea târziu! ~ (Poem de dragoste XVI) ~

~ Mi-ai zis
" Am nevoie să mă înţelegi! "
Dar vreau să-mi spui ce se întâmplă,
Trebuie să ştiu că nu există altă soluţie.
Decât locul ce mă duce plină de emoţie în gol.

Sunt semne că îmi doresc mai mult

Şi vreau sa înţelegi!
Şi să-ţi spun
"Nu veni prea târziu!" 

Spune-mi tu fără să te întreb eu,
Fără să îţi aduc aminte
Când vei simţi că aşteptarea va lua sfârşit,
" Dragostea mea, nu vin târziu! "

" Şi nu veni prea târziu!" 

Spune-mi, fără amărăciune,
Când inima mea arde în focul geloziei.
Spune-mi de la fereastra inimii,
Unde ai venit mereu târziu,

"Nu voi veni târziu!" 


Ştii la fel de bine ca şi mine,
Că mereu va apărea o altă femeie în drum,
Şi tot te voi lăsa să-ţi înveţi lecţia,
Chiar dacă în suflet voi simţi tristeţe,
Când îmi vei spune,
"Vezi, că nu vin mai devreme!"

În mod ironic,
Pentru ca voi ştii unde te duci,
Şi că mereu voi ajunge cu o zi mai devreme
Ai grijă ca tu, să nu apari în viaţa mea
Înainte de a fi prea târziu! ~
~ Odine ~


sâmbătă, 1 martie 2014

~ Miroase a primăvară ~

~ A venit martie iară,
Prima zi de primăvară
Şi-or să răsara florile
În toate culorile.

N-aţi mai vedea fulguşor,
Căci e luna marţişor,
De flori o să umpleţi coşu'
Legate cu fir alb-roşu.

Iară fetele-n cosiţe
O s-atârne gărgăriţe
Şi-or să facă horă mare,
În poieni sub galben soare.

Şi în zumzet de albine,
Să aveţi parte doar de bine,
S-aveţi multă fericire,
Şi-o primăvară cu iubire.

Primul mare vestitor
Să v-aducă un mărţişor
Dragostea s-aducă-n prag,
Iar alături pe cel drag. ~
~ Odine ~