~ Îmbrățișează-mă cu dinții și muscă-mă cu brațele ~

~ Dă-mi un sărut fără a mai spune ceva,

Pentru că sărutul tău are alt gust,

Este personalizat, ca al nimănui,

Este chibritul care dă lumină sufletului.

Farul este lumina, este imaginarul, sunt bulgării mei de zăpadă,

Este marea, unde valurile zâmbesc vântului,

Farul meu, ghidul meu în nopțile cu ceață

Lumina care reflectă zâmbetul pe cer.

Taci, pentru că uneori vorbele ard lumina

Dintre buze și rămâne întunericul...

Iar dragostea nu caută întuneric,

Deși în întuneric dragostea se caută

Pipăind fiecare părticică a corpului.

Cine sărută doar pentru a săruta,

Sărută mai puțin decât cel care sărută sărutul

Pentru că sărutul este mai mult decât atât,

Este mut și totuși vrea să vorbească.

Sărută-mă cu versuri,

Dar fără cuvinte și îmbrăcăminte.

Căci numai buzele care duc la contopire, 

Într-o mângâiere abandonată,

Se au fără să se posede,

Se posedă, devorându-se.

Îmbrățișează-mă suav cu dinții,

Și mușcă-mă puternic cu brațele

Pentru toate dățile când am vrut să te sărut...

... și nu am putut... ~

~ Odine ~

~ Dacă nu ai exista, te-aș inventa ~

~ Vreau să te scriu fără să mă gândesc la tine,

Fără să te privesc sau să vorbesc cu tine,

Vreau să te am fără să te  posed,

Să te iubesc fără să te vânez,

Să te susțin fără să te țin,

Să te rup fără să te smulg,

Să îmi datorezi fără să te exploatez,

Să te câștig fără să te provoc,

Să te mângâi fără să te  ating,

Să te întăresc fără să te stresez,

Să te înălț fără să te mișc,

Să te cunosc și să nu te uit,

Să te doresc și să te provoc fără să mă înroșesc 

Să fiu doar a ta singura, 

Dar e nevoie și tu să îmi dai mâna ...

Nu vreau să vrei, doar pentru că eu te iubesc

Ci să mă vrei pentru că e tot ceea ce vrei

Să mă lași să te scriu,

Să te reinventez.

Să te scriu e nevoie de mai mult,

Am nevoie de imaginație,

Dar și ca mâinile tale să vorbească,

Pentru că ele îmi dau dependența.

Pentru a te scrie nu am nevoie de metafore,

Sau de rime în cuvinte,

Am nevoie doar de poemul ochilor tăi

Și de buze să îmi încălzească mintea...

Iar dacă tu nu ai exista,

Te-aș inventa,

Căci fără Yin, Yang ar fi inutil... ~

~ Odine ~

~ Gânduri din noapte ~

~ Dă-mi un sărut și voi fi a ta, dă-mi mai multe și te voi face al meu. ~

~ Întotdeauna imaginația este capabilă să meargă mai departe decât tine. ~

~ Vântul încearcă să se ascundă, dar nu poate să mintă ploaia... ~

 ~ Cuvintele te pot dezbracă, fără să îți atingă hainele. ~

~ La un moment dat dependența de vise, devine un coșmar... ~

~ A zbura nu înseamnă întotdeauna a ridica picioarele de pe pământ... ~   

~ O inimă este ca o brichetă. Dacă arde cu flacără mare, gazul se consumă. O poți reîncărca, dar nu uita că e nevoie și de piatră să îi dea scânteia. ~

~ De obicei cel care e puternic precum fierul, se dovedește a avea o inimă de lemn. ~

~ Uneori săruți o broască nu pentru a o transforma în prinț, ci pentru a face o broască fericită. ~

~ În viață, nu toate piesele se potrivesc ... ~

~ Dragostea e un foc ce arde... ~

~ Dragostea e un foc ce arde fără să fie văzut,

O rană care doare, se simte dar nu se vede,

Este o mulțumire nemulțumită,

Este o plimbare singură în noi,

În care suntem prinși fără voință.

Dragostea trece dincolo ... 

De frumusețea și senzualitatea care te fascinează,

Este mai mult decât un corp perfect sau un aspect care seduce. 

Dragostea ia hotărârea în locul tău sau dorința care zguduie corpul,

Pentru că asta e doar chimie. 

Dragostea este mult mai mult decât un pat și picioare strâns legate între ele ... 

Este mersul pe jos în aceeași direcție și mână în mână. 

Treptat te obișnuiești că ești doar o jumătate,

Că jumătate nu îți mai aparține,

Că totul se împarte la patru mâini, patru picioare,

Că acolo unde pleacă două, celelalte două urmează.

Că în fiecare dintre noi,

În dragoste,

În singurătate,

În tine,

În mine,

În apă,

În soare, 

Pe pământ,

În verde, galben, albastru, roșu

În toate este necesar să fie dragoste

Fie în tine, în mine, în noi, în cineva ....

Există foc și dragoste. ~

~ Odine ~

~ Declarație ~

~ Dragul meu,

Astăzi nu am voie și nu vreau să-mi ascund sentimentele,

Dragostea ce o simt îmi este tipărită în zâmbetul de pe buze,

În ochii mei neobosiți care te caută,

În bătaia inimii mele care cere să fie atinsă,

În inspirația care vrea să simtă parfumul tău,

În dorința incontrolabilă de a mă săruta,

În sentimentul sublim de dorința de a fi alături de tine,

În toate zilele vieții mele,....te iubesc ...

Te iubesc atemporal, fără vârstă 

Cu impulsul unei zeițe... 

Te iubesc cu o foame...

Foamea de pâine fierbinte.

Îmi ești un cutremur

Care îmi trimite vibrații în inimă

Când vocea ta șoptește.

Pereții sufletului îmi sunt pictați cu petale de trandafir roșu,

Care și-au lăsat parfumul iubirii peste tot,

Parcă îmi ești un foc în vene,

Care mă arde în sânge.

Să nu mă întrebi cine sunt

Pentru că nu îți pot răspunde,

Sunt tot și nimic,

Sunt trecut și viitor, 

Sunt lumină și întuneric, 

Sunt incertitudine și indecizie, 

Sunt lacrimă și zâmbet, 

Sunt o nebună, dar și înțeleaptă, 

Sunt fantezie, o nebunie ... 

Eu sunt doar ceea ce sunt 

Și eu sunt eu, până voi muri! ~

~ Odine ~

~ Îmi ești gravat în linia vieții ~

~ Linia iubirii e completată de mâinile împreunate

Mâinile care scriu romane de dragoste pe piele,

Nu pe hârtie, căci acolo e doar o schiță,

Dar pe piele e artă, nu literatură!

Mâinile puternice știu ce e dragostea

Alături de mâinile mici și iubitoare

Ele sapă în pământul sufletului,

Ca mâinile mici să sădească sămânța iubirii,

Iar liniile rădăcinii ei să pătrundă în palme

Și să graveze linia vieții.

Așa-mi ești tu, gravat în linia vieții..

Ți-ai pus amprenta mâinilor pe felul meu de a fi 

Iar drumurile rătăcite pe care umbli

Sunt semnele trecerii tale ca o poveste.

Îți privesc ochii, îți ascult vocea,

Iar mâinile tale mă trezesc la viață,

Mă faci să simt că sunt la cârma vieții tale,

Și că după toată călătoria asta,

Tu mă aștepți ca un gardian la poarta destinului

Că în inima mea, iubirea ta e un foc

Un strigăt de lumină care se împrăștie deasupra Pământului.

Te vreau acum...

Și vreau să te acopăr cu sărutări

Pe timp de noapte până în zori,

S-arunc suspinele nopții în vânt

Adormind la pieptu-ți cald,

Iar aroma mustului iubirii,

Substanța sacră care mă ține în viată

Să-mi circule în venele sufletului

Acolo unde îmi ești sculptat,

Ca linie a vieții... a destinului meu. ~

~ Odine ~

~ Mi-e dor... ~

~ Cerul cade pe stradă fără apărare. Plânge cerul. 

Și plouă în mine. Noaptea pare a fi mai noapte, 

Mai întunecată ca niciodată atunci când plouă. 

Cad cuvinte roșii din venele care s-au rupt

Și degetele care au dat naștere paginilor

Ard tăceri în oase, pentru că a ars viața.

O ceașcă de cafea plină de melancolie

Și ochii mei care au băut parcă atâta apă de mare,

Încât au devenit valuri și s-au prelins pe gene.

Nu mai aud visul, pentru că mai tare aud zgomotul,

Valurilor de pe gene și țipătul lui.

Am deschis brațele și am întins mâinile,

Care încetul cu încetul s-au umplut de cadavre

De oamenii dragi care i-am pierdut

Și care nu se vor mai întoarce niciodată.

Mi-e dor cum nu credeam că îmi va fi dor vreodată, 

Sau că ar putea să mă gâtuie atât de sălbatic,

Mi-e dor de tine..... tata

Și cred că nu pot spune prea multe în cuvinte,

Așa că ascult melodia și plâng, ascult și plâng. ~

~ Odine ~