~ Țigările ~

~ Suntem două țigări

Eu ard de dor,

Tu arzi în alte mâini,

Amândoi ardem,

Degeaba,

Până se va termina focul din noi.

Și-mi ceri să înțeleg,

Că arzi din nevoie

Din nevoia de a avea parte de foc

Și din focul tău mă sting plângâng

Și iarăși ard și iar mă sting,

Și iar m-aprinzi cu dragoste

Și ard de dor,

Iar tu arzi în alte degete fierbinți,

Iar eu mă sting de plâns

Tu arzi mai rău

Și mă usuci și mă aprinzi

Și ard de dor și dragoste plângâng.

Și va trece timp

Și o ardem de tot

Și eu și tu,

Eu de dor,

Tu de amor

Degeaba o să ardem,

Căci se va duce focul din noi. ~

~ Odine ~

~ Dorul doare ~

~ Dorul doare,

Nu se poate explica, dar știu că doare!

E un dor care doare de fiecare dată când apare și de câte ori pleacă.

Este un vid care îți invadează interiorul și ocupă toate locurile existente acolo.

Nu mai există prezență!

Este doar el acolo și ține companie tristeții tale,

Pot fi atâția oameni în jurul tău,

Dar nimeni și nimic nu poate ocupa locul ăla, care este vacant.

Sunt unii care mai înmoaie un pic lipsa,

Cei care poate simt și ei aceiași durere ca a ta,

Sau oameni excesiv de optimiști și încărcați pozitiv.

Dar tot doare, când rămâi tu cu tine.

La naiba și ce doare!

Ți-e dor de hohotele de râs sau de vorbele drăgăstoase,

Ție dor de gesturi timide și vorbe de dragoste,

Ți-e dor de miros, îmbrățișare, de mișcarea gâtului

Ți-e dor dimineața să ți se spună, ”mai stai în pat, încă e devreme”.

Da, dorul doare,

El pune o mie de lacrimi într-o singură inimă,

Până ajunge să cântărească mai mult decât propria ta greutate. ~

~ Odine ~

~ Înconjoară-te cu dragoste! ~

~ Când te gândești că viața e grea ... 

Înconjoară-te cu dragoste! 

Vei observa că totul trece mai ușor.

Când te gândești să renunți...

Înconjoară-te cu dragoste! 

Și vei găsi o mie de motive să mergi mai departe.

Când te simți singur. ..
Înconjoară-te cu dragoste!
Și o prezență simplă va umple lumea ta.
Când tristețea te lovește ...
Înconjoară-te cu dragoste!
Și apoi bucuria te va inunda cu zâmbete.  
Când te simți rău ...
Înconjoară-te cu dragoste! 

Veți vedea cât de puternică este inima ta lovită.

Înconjoară-te cu dragoste în fiecare zi

Și vei avea întotdeauna un motiv puternic de a trăi. 

Viața este prea scurtă

Ceea ce nu faci astăzi mâine poate fi prea târziu.

Folosește timpul pentru tine

Este mult prea prețios să îl umpli de deșeurile altora,

Sau să îți reverși sentimente sincere unor oameni care nu te merită.

Nu uita să iubești și să râzi

Și să te înconjori cu dragoste.... multă!

Dă bună ziua, uită-te în ochii celorlalți și zâmbește,

Va fi un avantaj imens pentru tine și cei care sunt în preajma ta

Deschide-ți inima și mintea,

Fii sincer și umil, este calitatea cea mai de preț,

Îmbrățișează, iubește curat și fără interese meschine,

Trăiește frumos cât timp mai ai pentru asta,

Căci timpul tău este limitat! ~

~ Odine ~

~Două linii paralele ~

~ Plânge cerul

Și e plin de nori

Eu urc spre ei

Iar tu cobori.

Nu ne-ntâlnim

Nici printre stele

Tu ai inima perfectă,

A mea-i între atele.

Suntem pe lume

Două drumuri

Două focuri care ard

Cu alte fumuri.

Două scaune

Spate în spate

Și fiecare privim

În altă parte.

Tu ai cer senin

Și însorit

La mine norii

Parcă acum au înflorit.

Nu ne mai amestecăm

Nici măcar aromele

Suntem două cești

Două cafele.

Tu îți consumi aroma

În patul tău fierbinte

La mine îngheață lacrimi

În celebre diamante.

Suntem două linii

Atât de paralele

Că nici capătul de lume

Nu ne unește extremele.

Iar pe ața vieții atârnați

În bătăi de vânt

Suntem două cârpe

Aici pe pământ. ~

~ Odine ~

~  Între cei doi stâlpi, al nașterii și al morții, suntem niște haine în bătaia vântului, care arată exact ca niște samurai în luptele marțiale. Nu există sânge, dar furtunile care trec prin noi, ne uscă sufletele. ~ 

~ Dragostea mi-a mâncat ~

~ Cum te iubesc, nimeni nu înțelege. 

Nici măcar patul care e obligat să îmi susțină trupul în fiecare noapte.

Nici singurătatea ursuză care se mișcă încet prin camera minții mele.

Cum te iubesc, nici natura nu poate accepta.

Copacii se zbat, râurile curg, vântul bate, norii lacrimează cu stropi

Cum te iubesc, nici oamenii nu pot pricepe

Și mă acuză că sunt înrobită, oarbă și fără de simțuri

Cum te iubesc, nici măcar eu nu pot descrie,

Vocea-mi țipă în șoaptă

Îmi inundă creierii până nu mai pot gândi,

Nu mai sunt eu, nu mai sunt cineva,

Sunt un bob de grâu în pământ în așteptarea încolțirii.

  

Iubirea mi-a mâncat numele, identitatea, imaginea mea,

Iubirea mi-a mâncat certificatul de naștere, originea, adresa mea

Dragostea a mâncat din cărțile, a mâncat toate actele în care mi-am scris numele

Dragostea mi-a mâncat hainele mele, lucrurile, tot

Dragostea a mâncat înălțimea mea, greutatea mea, culoarea ochilor mei și părul

Iubirea mi-a mâncat medicamentele, rețeta medicală, dieta mea,

Dragostea a mâncat de pe raft toate cărțile mele de poezie. 

Dragostea mistuit trusa de farduri, pieptenele, forfecuța de unghii.

Iubirea a mâncat fructul pus pe masă, a băut apa din cupe

Dragostea s-a întors să mănânce documentele în care am 

încercat să îmi rescriu numele,

Dragostea mi-a ros copilaria mea, toate jucăriile care îmi aminteau de ea

Dragostea mi-a mâncat starea mea, orașul meu. 

Dragostea mi-a mâncat acele lucruri pe care eu disperată le-am scris în versuri. 

Dragostea mi-a mâncat pacea și războiul meu,

Ziua și noaptea

Iarna și vara mea

Tăcerea mea, durerea mea de cap, frica mea de moarte și de viață. ~

~ Odine ~

~ Curățenie în suflet ~

       ~ Fă-ți curat în minte. Scutură-te în suflet de praful deșertăciunilor, dezbracă-te de tot ce te chinuie și îți sfâșâie de durere viața și învață să ai grijă de ceea ce reprezinți tu cu adevărat. Mori odată cu tot ceea ce te bagă în pământ, ca apoi să învii și să trăiești în curățenia duhovnicească. Ia-ți crucea și urcă cu ea pe dealul Golgotei, parcurge drumul crucificării sufletești, ca să devii lumină.

       Leapădă-te de trupul de tărână, căci el te duce spre putreziciunea lumească și te îndepărtează de scara către Dumnezeu. Îți smulge cu fiecare păcat pene din aripile cu care ar trebui să zbori spre ceruri și te aruncă în focurile din adâncuri.

       Nu ai nimic greu de făcut decât să ierți, să te împaci cu tine și cu cei care ți-au făcut rău și să iubești. Nu-ți iubi trupul mai presus de suflet, nu îți murdări hainele albe ale sufletului cu sângele păcatului și al răutății. Gândește, iartă și iubește înainte de a face rău. Trupul e tărâna, dar sufletul lumină. Nu stinge lumina lumânării care arde în tine, căci nimic nu o va mai aprinde vreodată. ~

~ Odine ~

~ Dea Domnul să mai fii cândva iubit ~

~ Dea Domnul să mai fii cândva iubit

Aşa profund, aşa continuu cum te-am iubit, 

Atât de sec, precum un mort ce în mormânt

Își ține trupul strâns, de greu pământ.

Dea Domnul să mai fii cândva iubit,

Nebun și disperat, așa cum te-am iubit,

Pe veșnicie și fără o așteptare

Să te iubească fără drept de mângâiere.

Dea Domnul să mai fii cândva iubit,

Orbește și muțește. așa cum te-am iubit,

Să nu mai poată fi de nici o mână-atins,

Și focul de la inimă, de nimeni stins.

Dea Domnul să mai fii cândva iubit,

Cu gelozie și îngăduială, așa cum te-am iubit

Să simtă cum în jar de Iad se zvârcolește,

Iar mintea în neant se prăbușește.

Dea Domnul să mai fii cândva iubit

Și tu la fel să poți iubi, pân-la jertfit,

Să simți cum viața ta, nu are rost pe lume,

Fără de omul, care ți-e-n suflet perechea ta minune. 

Dea Domnul să mai fii cândva iubit

Ca îngerul din ceruri să cadă pe pământ izbit

Să nu îi pese că porțile din Rai i s-au închis,

Că soarta... îi e să rătăcească prin abis.~ 

~  Odine ~