Odine With Love

Odine With Love

marți, 8 septembrie 2015

~ Repetabila greșeală ~

~ Greșeala e făcută ca să schimbe
În bine sau în rău un om de rând,
În mine greșeala ta mi-a băgat sufletul în catacombe
Și l-ai lăsat acolo agonizând.

A câta oară tot greșești cu bună știință,
Spunând că ești doar un om neînțeles,
Că viața ți-e plină de rău și nesperanță,
Dar toate-s rele, din ce tu singur ai ales.

Aștepți s-apară bine-n a ta viață,
Tot repetând la infinit eterna ta greșeală
Trădarea și minciuna ce îngheață
Și cea mai caldă inimă, bună și loială.

Te-am iertat mereu crezând că poate,
Ai reușit să-nveți lecția vieții
Și-am vrut să trecem împreună peste toate,
Amândoi s-avem aceleași vise și direcții.

Și iar ai să promiți că este ultima oară
Când ai călcat strâmb și instinctul nu mă-nșeală,
Iar în clipa-n care totul o să-ți pară o povară,
Ai să comiți din nou, repetabila greșeală. ~
~ Odine ~

luni, 7 septembrie 2015

~ Femeie naivă, fii fericită ~

      ~ Femeie naivă. În fiecare dimineață te îmbraci și te machiezi să maschezi durerea. Te faci frumoasă pentru exterior, iar în tine umblă viermii iubirii și te mănâncă în fiecare clipă. Încerci să te minți pe tine, mințindu-i pe ei. Pe ei îi poți păcăli, dar ce te faci cu tine? Râzi, glumești și atunci când rămâi singură, mori încetul cu încetul.
      Te-a păcălit a câta oară? Crezi că îi pasă că acum tu te rupi în bucăți? Nu. El nu simte nimic. Nu simte milă, sau părere de rău. Pentru el e ceva atât de normal. Normal să prindă în plasa asta, femei la fel de naive ca tine. Le simte slăbiciunea și naivitatea. Trezește-te cât mai poți. Smulge masca asta cu care te acoperi în fiecare dimineață. Privește în oglindă dacă merită să îți termini frumusețea naturală, plângând și urlând pe interior.
      Nu ești nici prima și cu siguranță nici ultima care va suferi din cauza lui. Tu trăiești ca o floare singură într-un deșert pustiu, iar prin venele tale umblă sângele agonizând. Prin sufletul tău furtuna de nisip, acoperă totul și zgârâie pereții de sticlă fină. Sentimentele tale te usucă precum o frunză toamna și te transformă în ceva atât de fragil și fără apărare. Pe asta a contat și el. Și a mers la sigur.
       Tăcerea te face să sângerezi, deși tu vibrezi ca valurile mării. Ai vrea să îi arunci în față cele mai urâte cuvinte, să îți descarci mintea și sufletul spunând tot. Nu merită și nici sens nu are. Nu va mișca nimic în el. Te va liniști pe tine, dar atât. În el nu se poate mișca nimic. Nu mai ai ce să miști. Pe el nu îl mișcă decât câte o partidă de sex din când în când.... și banii.
       Nu mai plânge. Lasă lacrimile acolo, să le folosești atunci când vei fi fericită, să fie lacrimi de fericire. Poți plânge mult și bine însă tot nu vei scăpa de durerea asta, decât scuipând-o cu totul. A fost o experiență dureroasă și atât. Însă sper ca de data asta, să îți fi ajuns lecția și să ți-o însușești. Iar data următoare când el va veni cu masca falsă a smereniei, să știi că în fața ta nu ai un bărbat care e avut experiențe greșite în viață, ci masca lupului în piele de oaie. Nu îl mai invita lângă inima ta, că o va sfâșia din nou, ăsta e năravul și blestemul lui. Al tău e să fii fericită, departe de el. ~
~ Odine ~

duminică, 6 septembrie 2015

~ ”Tu”... mă doare ~

~ Nu încerca să mă înțelegi,
Că nici eu nu te înțeleg
Și nici nu vei căpăta răspuns la tăcerea mea.
Asta pentru că mă doare.
Ești otravă și medicament,
Iar asta doare în diminețile reci
Și în după amiezile însorite
Și în zilele ploioase.
Tu... tot ce atingi transformi în rană
Ce doare crunt,
Ești boală incurabilă.
”TU”... doare...
Degeaba ești cel mai frumos zâmbet al meu,
Dacă el e urmat de lacrimi.
Nu pot găsi pace în haosul tău,
Pentru că plătesc prea mult pentru el.
Diferența dintre noi doi este că tu ai mai multe dependențe,
Iar eu doar una și asta mă înebunește.
Știi că ești o prioritate în viața mea,
Iar eu o opțiune.
Poate pentru că eu sunt o visătoare
Și rămân cu tine, cel mai mare vis al meu.
Sunt dependentă de tine, pentru că ești încă în vise.
Am nevoie de mâinile tale în ale mele.
Am nevoie ca acțiunile tale să se remarce mai mult decât cuvintele,
Dar cel mai rău este că tot ce ține de ”TU”, mă doare. ~
~ Odine ~



sâmbătă, 5 septembrie 2015

~ Distanța dintre minciunile tale și tăcerea orgoliului meu ~

~ Am trăit aici și acolo. 
Am stat aici, înfășurată în cuvinte nerostite,
Și de fiecare dată când ai plecat,
Am ajuns să fiu implicată în leagănul cald de minciuni
Pe care le-ai creat pentru mine.
Am dormit cald, liniștită și am visat
Crezând că totul era adevărat
Și că nu era nimic greșit să iubești pe cineva
Care nu e la fel de sincer ca mine.
Îți mulțumesc pentru că ai mințit atât de rău,
Sau atât de bine, dacă stau să mă gândesc.
Acum perna e prea grea pentru patul meu,
Iar foile prea aspre pentru a șterge lacrimile. 
Există un decalaj prea mare între noi,
M-am trezit prea târziu și fără tine,
Fără tine în cap și în inimă.
Am pierdut. Tot timpul am pierdut.
Și mă pierd și pe mine, pentru că mă pierd în tine,
Și nu știu de ce? Pentru un  ”te iubesc”.
Degeaba vrei ceva de la mine, vrei dar nu mă ai
Nu voi fi niciodată nimic în viața ta. 
Știu. Dar nu plâng. Nici măcar asta nu mai fac.
Am fost prin pasiunea furtunii, 
M-am bucurat deja de suflarea cea mai mare a dragostei.
Am văzut ce este dragostea pentru cineva.
Mi-ai spus să îți dau o șansă,
Ți-am dat-o. Degeaba.
Cine se naște strâmb, trăiește strâmb...
Cam ăsta ești tu.
Acum am renunțat. Și îndur și o să rezist,
Dar o să îmi păstrez iubirea pentru mine.
Eu nu am fost slabă. Am fost puternică. 
Nu am renunțat, dar acum renunț. 
La ce bun să traversezi Atlanticul, dacă nimeni nu te așteaptă de cealaltă parte?
Cam asta simt eu.
Nu mă plâng. Încă te simt, te admir, te ador și te iubesc.
Acum mă voi opri aici. 
Pentru că așa ar trebui să fie. 
Esti implicat la distanță de minciuni și tăcere mândria mea.
Asta este distanța dintre minciunile tale și tăcerea orgoliului meu. ~
~ Odine ~

vineri, 4 septembrie 2015

~ Nu-mi vinde gogoși ~

~ În viața ta este un trafic haotic,
De femei ce intră și ies pe ușa inimii tale,
În timp ce eu rămân strivită în colțul camerei
Și încerc să-mi caut firimiturile dragostei.
Adevărul este că m-am săturat de aceste adevăruri false
De care te agăți de fiecare data,
Invocând scuze adolescentine.
Le-am înțeles un timp, dar gata,
Gogoșile astea m-au făcut să dau în diabet.
Tu nu vezi ce face boala asta din mine
Și nu ai nici o idee de iubirea ce o simt. 
Sunt gogoși băiete, pentru că știu toate minciunile tale,
Toate textele astea puerile.
Am obosit, băiete. M-am săturat de scuzele tale,
Am obosit de cerșetoria asta și am obosit de iubirea asta ce o simt. 
Vreau să arunc tot. 
Să plâng tot ceea ce este de plâns și să spun tot ce este de spus.
Pentru că există o mulțime de spus, băiete. 
Dragostea nu e pomană
Nu e o glumă,
Nu este cuvinte goale, gogoși.
Iubirea este respect și afecțiune
Dragostea este aproape o rugăciune
Înnobilează, mărește,
În dragoste sufletele vorbesc,
Cer, mărturisesc.
Dragostea nu se limitează
Nu generează lăcomie și răutate,
Dragostea este doar afecțiune infinită,
Inimă și suflet,
Luciditate și pasiune,
Confort, prețuire.
Toată dragostea din lume 
Este dimensiunea a ceea ce simt 
Și tot ceea ce este al meu 
Păstrez în locul luminat al sufletului.
Dar tu toate astea nu le cunoști,
Tu le transformi în gogoși pe care le vinzi ieftin,
La fel de ieftine precum îți sunt sentimentele.
Nu-mi mai vinde gogoși stricate și mâncate de viermi,
Căci nu mă mai ademenește mirosul de rânced în care le prăjești. ~
~ Odine ~

miercuri, 2 septembrie 2015

~ Pradă vs Prădător ~

~ Demult nu mai sunt o pradă
Nici peștele ușor de prins nu mai sunt,
Și nici nu mă mai momește vreo nadă,
Căci am devenit imună la tot... și înfrunt.

Din pradă-am devenit o prădătoare
Vânez defecte și minciuni amare
Îmi place captura s-o învârtesc în cerc
Și-n cursa ei de pradă s-o înec.

Nici nu mai sufăr și nici rău nu-mi pare,
Când arunc în pradă cu cuvinte,
Căci prada ce vine din prădătoare
Își merită soarta de vânat de dinainte.

Să simtă cum doare rana mișelească,
Să ceară milă din iubire și-ndurare,
Și-n loc de mângâiere să primească
O altă lovitură ucigătoare. ~
~ Odine ~


~ Sunt o grenadă ~

~ Sunt o grenadă, mică și aparent inofensivă.
Mă poți transporta în buzunar
Și nu reprezint un pericol,
Atunci când nu cauți explozie.
Te poți juca cu mine,
Dar nu să mă provoci cu minciuni,
Deoarece ea mă detonează.
Nivelul de furie este tolerant,
Până în punctul în care consider că îmi iei bunătatea în batjocură.
Nu am fost creată să fac rău,
Dar după ce am primit din partea ta,
Am învățat că trebuie să îmi apăr inima.
Sunt inofensivă și sprijin adevărul
Și precum o grenadă atunci când primesc minciuni.
Atâta timp cât primesc dragoste și respect,
Natura mea umană este făcută să vadă lumea frumoasă,
Dorința mea de a face bine este fără limită
Și dăruiesc iubire în stânga și-n dreapta.
În schimb când sunt provocată,
Mă transform într-un pericol pentru respectiva persoană.
Nu atac fizic, pentru că ar fi mult prea ușor,
Atac acolo unde sunt lovită, în suflet.
Așa că ai grijă pe ce teren mă arunci,
Căci pe terenul unde sunt luată pe post de naivă,
Nu face decât să crească posibilitatea să izbucnesc.
Nu am o fire egoistă și împrăștii cuvinte mieroase,
Dar la fel de bine arunc și înțep cu venin.
Nu trebuia să provoci dacă nu vroiai să ajungi pe teren minat
Căci nu mai sunt genul care să primească bocancii infidelităților tale,
Am ieșit de prea multe ori șifonată în urma incidentelor cu tine,
Iar începând de astăzi o să ți se detoneze în față propriile fapte. ~
~ Odine ~