~ Îți pot fi ”totul” și tot nimicul tău ~

~ Îmi pierd capul pentru muza căreia mă dăruiesc fără întrebări,

Ești un vrăjitor, fermecător și ademenitor,

Din a cărui vrajă nu vreau să mă trezesc.

Plouă cu foc de fiecare dată când mă gândesc la tine,

Plouă cu foc în mintea, de fiecare dată când te simt,

Mă transform în incendiu, încolțești în inima și sufletul meu.

Mă trezesc că ard între foile sufletului în care mă dezvălui,

Transpir în vise când îmbrățișez focul,

Mă aprinzi ca jăratecul Infernului și mă mistui.

Îmi place cum mirosul tău se amestecă pe pielea mea

Și-ți simt prezența înainte de a mă atinge,

Înainte de a îmi pune buzele pe gât sau a-mi șopti în ureche,

Fiecare licăr de lumină e o dorință și nopți magice,

O speranță, o iluzie, un vis, momente de neuitat,

Pe care le trăiesc într-un prea plin

Și vreau să ard în focul pe care îl provoci,

În trupul, mintea, inima și sufletul meu.

Pielea mea vorbește și transmite tandru un limbaj inepuizabil,

Ochii tăi sunt mâinile care îmi dau răspunsul mângâierilor de mătase

Și mă înseamnă pe suflet pe veșnicie să-mi predau inima

Și să dau din aripi fără țintă pe o pajiște plină de petale.

Nu știu ce-mi faci sau cum faci, dar nu am de gând să te întrerup,

Nu-mi pasă de gândești sau cum vei gândi în viitor,

O simplă privire, un cuvânt și chiar tăcerea ta îmi e suficientă,

Căci tăcerea asta întinsă între noi, este a două armate gata de luptă

Ce luptă în cea mai mare bătălie a vieții, bătălia în dragoste,

Unde sunetul spadelor se aude în gurile noastre,

Iar carele de război ard în flăcări în artere.

Să nu mă trezești, nu fără tine, pentru că dacă sunt prinsă,

Vreau să fiu prinsă lângă tine.

Îți pot fi cea mai întunecată dorință sau serenitatea unei zile,

Pot fi cea mai dulce femeie dar și cea mai sălbatică,

Îți pot fi ”totul” și tot nimicul tău. ~

~ Odine ~

~ Când ajungi să găsești diamantul, toate cioburile își pierd importanța ~

~ Hai, vino în fața mea și lasă-mă să te privesc cu atenție.

Ne-am născut să iubim crescând ca o flacără,

Să ajungem mai apoi o cenușă,

Cu un foc ce ne mistuie cu flăcări iluziile.

Încă suntem doi străini care ne descoperim,

O briză de munte cu aromă de iarbă umedă și proaspăt cosită,

Doi nebuni care iubim natura, dar care ne interzice să iubim.

Suntem aerul care ne lipsește, pentru că nu avem timp să-l inspirăm de săruturi,

O tornadă de dorință pură, care devastează fiecare moment cu foamea noastră.

Suntem oxigenul scris cu numele pe cer, forme imateriale captive în trupuri,

Ne abandonăm în ele, dar sufletul și inima noastră aparține altor ființe.

Vino, dar vino și coboară-mă din cer ca pe o stea căzătoare

Și stai o clipă și lasă-mă să te inspir ca pe aerul care mă purifică,

Fără promisiuni goale pline de perfecțiune și fericire veșnică,

Doar cu inima, inima mea care bate în mâna ta.

Voi fi valul care eșuează pentru tine și devină o oază de plăcere,

Flexibilă să fiu aproape cu strigăte de plăcere, sau lacrimi de fericire.

De fiecare dată când pielea mea e lângă pielea ta, simt senzația de arsură

Și sunt pregătită să ard în Iadul de pe pământ,

Ca un foc de tabără într-o armonie perfectă,

Cu inima, trupul, sufletul și mintea, care bate la ușile păcatului,

Doar tu și eu, în lumina nopții,

Să dansăm și să ne transportăm spre nirvana, Rai sau Iad.

Am ajuns să te iubesc într-un mod în care nu aș fi crezut că poți iubi pe cineva.

Dacă va fi menit să fie, va fi, iar vântul va sufla în favoarea noastră,

Dar dacă nu, atunci nu mai vreau să sufăr din dragoste.

Cea mai frumoasă parte a vieții este când ajungi să găsești diamantul,

Căci atunci toate cioburile de sticlă spartă la care ai ținut atât, își pierd importanța. ~

~ Odine ~

~ Am devenit o oarbă care te urmează și te invit să orbești alături de mine ~

~ M-ai făcut să concep păcatul de eliberare a dorinței,

La fel de pur ca o rugăciune care mă apleacă de spate

Și mă face să implor toți sfinții în toate rugăciunile posibile.

Am ajuns din războinica ce se lupta și cu morile de vânt,

Să mă predau ca o armată de soldați, unei singure persoane.

Ești un potir care hrănește zeul nemuritor din mine,

Cu pasiune, dorință și cele șapte păcate de moarte,

Un sculptor care mă modelează în mâinile sale

Și lovește cu nicovala măruntaiele mele, fără să simt durerea.

Toată senzația asta de visare,

De a mă pierde în lumina ochilor tăi,

De a întâlni paradisul de pe buzele tale,

De a savura fiecare centimetru al pielii tale,

Încet, dar lacom, ca Iadul care mă arde sub atingerea ta,

Să ajungă singura mea legătură de viață și speranță.

Îmi aparții, fără să fii al meu și asta pentru că ai anumite părți ale mele,

Iar tu ești parte importantă din sufletul meu,

Mă ai, dar nu mă simți, te simt, dar nu te am.

Uneori am iluzia că te aud vorbind ca un ecou în urechea mea,

M-ai transformat în ceva ce nu îmi mai aparțin,

M-ai transformat într-o oarbă care a uitat de visele mele și am ajuns să le urmez pe ale tale,

M-ai transformat într-o oarbă care a uitat cine este și am devenit femeia care o vrei tu să fiu,

Am devenit o oarbă... pentru că te-am căutat tot timpul în altă parte decât erai,

Am devenit o oarbă, dar una care te urmează și te invit să orbești alături de mine. ~

~ Odine ~

~ Vreau să fim la timpul prezent ~

~ Am fost o adiere de nisip,

Valuri de respirație în ocean,

Ziduri de piatră lovite de ape,

Incendiu înainte de zbor.

Am fost râuri în vârtejuri de foc,

Am fost gheață fierbinte,

Nori volatili de oțel,

Căderi de cascade în aer,

Vapori de piatră eternă.

Am fost valuri de suspine,

Uragane în deșert,

Bule de intervale îngropate în timp.

Am fost murmur de lavă,

Cenușă spulberată în vânt,

Am fost și carbon și diamant, negru și alb,

Înălțare și cădere, Rai și Iad,

Am fost tu, am fost eu, gânduri și sentimente.

Nu am fost apă, aer, pământ și foc,

Am fost toate dintre ele... și mult mai mult,

Iar în timp ce lumea a continuat să se rotească,

Eu am continuat să dansez desculță,

Pe sunetul bătăilor de vise.

Nu vreau decât să fim la timpul prezent,

Să te iubesc dimineața înainte de a te trezi,

Să-ți simt sărutul intens și cald pe buzele mele,

Vreau să te simt în preaplinul inimii mele,

Vreau universalitatea iubirii,

Vreau să-ți colecționez visele înainte de a te trezi

Și prin vise să trăiesc în viață. ~

~ Odine ~

~ Inima mea e un loc special ~

~ Inima mea e un loc special

De la cea mai profundă dorință

La cel mai întunecat loc al durerii.

Ascultă-i balada care o cântă,

Închide ochii și visează și tu alături de ea,

Căci inima mea e specială,

Un loc ce va putea fi întotdeauna umplut

De tone de momente cerești...

Să nu uiți asta niciodată.

Îți simt mirosul cum pătrunde în esența mea

Și întră profund în fiecare por al pielii mele,

Mă uit în ochii tăi în infinit și fiecare privire,

E o cotitură de explozii incoerente în ochii mei.

Îmbrățișez melodia calmă cu o sete incompletă,

Înot în apele întunecare de foc și lavă,

Unde îmi găsesc vocea interioară

Și te ating... te ating fără teamă

Și tremur cu fiecare celulă, cu gânduri întortocheate,

Trasând un drum pe care pășesc oarbă.

Lumea de ieri nu mai există,

Cea de ieri dispare, iar cea de azi fuzionează cu tine,

Cu arome care dărâmă și reconstruiesc ceea ce sunt cu adevărat.

Și cu toate că tu nu vrei să faci parte din nebunia mea,

Te miros, te văd, te aud, te ating și îți simt gustul
Și îți fac loc în inima mea. ~

~ Odine ~

~ Vreau o clonă a ta ~

~ Spune-mi ce vrajă îmi faci de totul e atât de ușor, dar și atât de greu,

De alături de tine, pot sta sub cerul liber fără să am nevoie de mai mult,

De ești atât de prezent în mintea mea și îmi posezi gândurile.

Spune-mi unde pot găsi o copie exact ca tine,

Pentru a te înlocui în momentele în care nu ești.

Spune-mi cel puțin, unde pot găsi un alt ”tine”, ca tine,

Atunci când voi simți nevoia să te am lângă mine,

Să miroase la fel ca tine, să zâmbească la fel și să mă ducă în nebunie așa cum o faci tu.

Vreau un plagiat de esență a ta,

Cu toate aromele ce mă fac să iau foc fără să mă atingi,

O copie exact ca a ta, cu toate defectele!

Vreau o clonă a ta, nu doar pentru dorul din mine,

Ci modul tău de a mă seduce, de a mă exploata pentru tine,

O vreau cu vocabularul tău, cu dorința ta, cu pofta ta de iubire,

Care e ca un cuțit ce mă sculptează și mă face să mă simt unica operă de artă ,

Care să-mi fure somnul până în zori,

Să mă jefuiască de tot ce sunt,

Să nu mai fiu eu a mea, ci să devin a ta.

Dar o vreau cu drepturi de autor,

Să mă asigur că ești al meu,

Să mă facă să știu și să simt că nu există altul ca tine,

Că nu este un alt loc care să existe ca în brațele tale,

Ca inima ta și sufletul tău,

Să mă facă să intru în păcat, fără să îmi pese de plata ce urmează.

Vreau o copie, o clonă... pe tine,

Te vreau pe tine, cu corpul și sufletul tău,

Căci corpul tău și al meu, e un singur spațiu,

Unde întotdeauna se așterne pacea, după un război glorios! ~

~ Odine ~

~ Cu mintea în aer și picioarele pe pământ ~

~ Mă dizolv în bătăi de inimă,

Mă propag în lumi paralele,

Iar ecoul din mine se întoarce senin.

Sunt departe acum,

Zbor pe deasupra acoperișurilor de sticlă

Și cânt într-un strigăt tăcut melodia inimii.

Îți cânt ție în cerul meu cu stele împrăștiate în păr,

Deschid ochii și văd nopțile noastre ghidate de lumina lămpilor.

Acum poți vedea cerul, dar pe mine mă vezi?

Mă vezi cum sunt o dependentă de drogul numit ”tu”?

Cum zbor aeriană fără teamă că o să cad din nou?

Tu mă dezarmezi, mă protejezi, mă modifici,

Mă tachinezi, mă comprimi, mă pedepsești,

Iar momentul care îl trăiesc e o altă realitate.

Arată-mi harta rutieră a pielii mele sub degetele tale,

Fiecare linie sensibilă la atingerea ta,

Fiecare călătorie, care e un pas ascuns spre fericire!

Nu există vopsea sau culoare care să o coloreze,

Numai gustul tău, dulce și amar

Și pielea mea care nu a trăit niciodată așa.

Mă uit în ochii tăi și mă simt exact prada ce urmează a fi devorată

Și culmea, intru în vizorul vânătorului din tine, fără să-mi pese.

Tu vii la mine întotdeauna rătăcitor în toiul nopții

Și aprinzi demonii adormiți din mine,

Iar singura cale de a scăpa de abis, este să uit de el.

Sunt cu mintea în aer și picioarele pe pământ,

Dumnezeul meu mă abandonează în brațele tale

Și eu devin o lumină care se ridică cu fiecare particulă,

Într-o călătorie astrală, unde gravitația nu există.

Sunt o pasăre acum... liberă, dar cu aripile înfășurate,

Iar toate penele au fost pierdute în cuștile în care am fost închisă.

Mă confrunt cu dezlănțuirea celeilalte personalități din mine,

Femeia liberă din mine mă aruncă în Iad folosind flăcările,

Iar cealaltă visătoare, care zboară după dragoste în Rai.

Când înțelegi că este iubire, ești deja dependent,

Iar cutia Pandorei se deschide într-un mod nebunesc.

Mă pedepsești torturându-mă în moduri inimaginabile,

Provocând emoții și senzații uriașe, perforând pielea până la oase

Eu nu mai visez, trăiesc fără bariere,

Prin tine vreau să mă cunosc pe mine, dând de tine.

Suntem complicea și complicatul, predați total,

În furtuna mării calme, iar dacă nu pot trăi cu tine,

Măcar lasă-mă să visez zburând! ~

~ Odine ~