~ Mă faci să mă simt puternică și tu slab, când te lași în mâinile mele ~

~ Îmi place cum mă alinți, îmi place cum mâinile tale călătoresc,

Îmi place cum mă intoxic de sărutările tale atunci când le apropii de ale mele,

Este ciudat și minunat ce simt și nu pot încă explica,

De ce mă pierd cu tine, dar în același timp o regăsesc pe adevărata ”eu”?

Sentimentele... cele care ard în piept și-n suflet chiar și cenușă,

Până și aruncate într-un colț de inimă, respiră, pulsează și visează

Și uneori... plâng sau râd în tăcere, dar rezistă provocării timpului.

Mulți mă pot numi nebună că mă arunc în cap după tine,

Că înot fără a știi să înot,

Că sar în gol și nu mai văd limite, nici pe pământ, nici spre cer,

Dar gâtul tău este poarta spre Paradis, deschizând o altă lume,

Buzele tale înlătură temerile, neîncrederea, trecutul,

Dinții tăi sunt cheia care deschide orice ușă închisă din mine,

În câteva cuvinte, ești ceea ce sunt, ceea ce sunt că sunt ca tine.

Mă liniștești și mă înfiori în același timp,

Mă faci să mă simt puternică și tu slab,

Când pui capul în poala mea și te lași în mâinile mele.

Dă-mi voie să închid ochii, iar tu citește-mi pielea

Și toate literele care se nasc, atunci când mă atingi,

Fă verbe cu buzele tale, respiră adjectivele,

Seamănă virgule și construiește-mă zi de zi,

Plimbă-te prin toate paginile sufletului meu,

Scrie-mi viața și fii prezent în povestea mea secretă,

Fă-mă o literă liberă, nebună, sensibilă, temperamentală,

Cu defecte și virtuți, uneori inflexibilă ca o fiară neîmblânzită,

Care se aprinde și arde în carte pentru tine, sub mâinile tale

Și poartă în ea forța vie a dragostei și se transformă într-o femeie completă. ~
~ Odine ~

~ Numai tu!!! ~

~ Numai tu, tu știi secretul meu, dorința mea, visul meu,

Numai tu, tu știi pielea mea, timiditatea mea, bucuria mea,

Numai tu știi nefericirea mea, delirul meu, pasiunea mea,

Numai tu mă posezi pe deplin, îmi invadezi mintea, corpul și atitudinea.

Numai tu, tu vreau să mă săruți, să mă răsfeți, să mă dorești,

Numai tu, știi cum să mă oprești din a face lucruri nebunești

Numai tu, tu știi să-mi dai cerul, atunci când mă iubești în mod unic și plăcut,

Numai tu, tu mă epuizezi, mă faci să fiu supusă și mă învingi.

Numai în brațele tale, îmi pierd respirația până aproape de a leșina,

Numai tu, mă iei, lăsându-mi corpul agățat de un fir,

Numai tu, mă faci să fiu și slabă cu zâmbetul tău, cu felul tău de a fi,

Numai tu, știi și ai știut cum să ajungi la mine cu adevărat,

Să spargi zidul de gheață și să mă faci să te urmez în nebunie,

Pentru că suntem același aluat, în două corpuri diferite.

Numai tu, cel ce ești la fel ca mine, urmează-mă, 

Urmează-mă acum, când este încă este lumină în sufletele noastre,

Iar când va veni noaptea, vom savura în întuneric,

Bucuria de a ne avea unul pe altul, cu ochii, cu buzele, cu mâinile, cu tot trupul.

Amândurora ne place jocul ca unor copii,

Căci copilul din noi ne duce pe căi de nedescris,

Deschide ușa ascunsă a aventurii și jocului de a descoperi provocarea.

Și orice colț neospitalier, va deveni Rai dacă mă iubești,

Orice suspin trecător va deveni vulcan, dacă mă săruți,

Orice atingere va provoca foc, iar pielea mea va dori să fie pielea ta fără măsură,

Să facă din mângâierile tale, destinul meu

Și să fie fără bariere, doar a ta,

Căci pielea asta care mă acoperă, care simte vântul dansând,

Cea care ține la adăpost o inimă și un trup plin de iubire

Și pe care trăiesc o mulțime de senzații, un vast ocean de dorințe,

Este a ta, unică și nebună, pentru că locuiești în ea și în adâncul inimii mele....

....... Numai tu!!!!.... ~

~ Odine ~

~ Interzis sau nu, ești Paradisul meu ~

~ Doar te văd... și mintea îmi joacă feste,

Mă privești și îmi dezgolești inima

Te mângâi și mă pierd pe pielea ta,

Te sărut și cad în gol.

Iubirea asta dintre mine și tine e uneori sublimă,

Alteori un dezastru monumental,

Mă consumă și mă mănâncă pe interior,

Lăsând intact exteriorul.

E greu să-ți imaginezi cum e să îmbrățișezi pământul,

Dar când te țin în brațe, am impresia că îmbrățișez toate planetele

Și sunt învăluită de Univers, cu stele cu tot,

Iar asteroizii care mă lovesc în spate, nu au nici o putere.

Pieptul meu e ca o capelă în flăcări,

Mă deformez lângă tine,

Lacrimile-mi devin zâmbet

Și din degete se nasc ramuri, frunze și flori,

Care tremură în mâinile tale,

Dorința și iubirea sculptează în mine ca o daltă

Și mă transformă în toate formele de iubire.

Mă săruți de parcă nu te mai saturi

Și-apoi mă alungi să mă găsești în toate.

Ești rece, dar în tine arde Iadul

Și mi te pictezi în minte ca un edenic Lucifer,

De când ai apărut am știut că te vei naște pe buzele mele,

Că voi purta într-o palma Raiul, iar în alta Iadul,

Să simt gustul aromei iubirii și gustul tuturor păcatelor care le-am încercat.

Degetele tale când ating, urechile aud melodii

Pe care le verbalizez, fără foi sau muzică,

Dar toate sunetele doar corpul meu le simte,

Pentru că încă nu știu să te scriu așa cum ești cu adevărat,

Deocamdată știu doar să te simt.

Vreau să-ți sparg inima de gheață și să las focul să iasă

Să prindă aer și să ardă cu flăcări pân-la cer,

Să nu mai aibă ca limită doar un corp,

Să fii ca o stea ce se urcă spre cer și să mă tragă-nspre ea

Și să mă binecuvântezi cu cel mai frumos blestem.

Te aștept în adâncul sufletului meu

Cu tot ceea ce simt cu tine, intens, interzis,

Să ignor tot ceea ce înseamnă limită,

Căci interzis sau nu, ești Paradisul meu. ~

~ Odine ~

~ Leagă-mă de inima ta, sau dezleagă-mă ~

~ Nu te juca cu iubirea mea, căci nu sunt un joc,

Sunt o femeie care vrea să fie iubită și auzită,

Nu una care să fie uitată,

Nu port măști, iar ochii vorbesc pentru mine,

Savurez momentele lângă tine ca o aromă de viață,

Iubesc totul sau nimic și nu iubesc doar pe moment,

Am nevoie de îmbrățișări și de săruturi pe obraji,

Nu doar de nopți pline de pasiune,

Am nevoie de un prieten, nu numai de un partener,

Nu vreau o dragoste interzisă și de un pasager în viața mea,

Un om care veșnic trebuie să plece.

Am nevoie de clavicula ta pe care să o ating cu genele,

Am nevoie de o mușcătură pe buze, nu doar un sărut,

Trebuie să fie și liniște și nebunie,

Am nevoie de ceea ce ești în realitate, nu omul care îl controlezi mereu,

Am nevoie de tine, de pașii tăi rari și siguri,

De privirea ta care o arunci în treacăt, de gândurile și visurile tale.

Pentru mine dragostea e fluentă ca un râu,

A ta ca un foc, care invadează și profită de fiecare spațiu,

Ca o cursă, dar una de necontrolat

Și arzi sub piele ca un testament etern,

Un poem incomplet, care pare că nu se va termina vreodată,

A ta este ca un joc, ce știe să aprindă ușor, ca un întrerupător,

Armele tale sunt cuvinte sigure care neutralizează,

Ochii tăi sunt mâini care aprind fără atingere.

Nu sunt un joc care provoacă la contradicții,

Un vis de visat din care să te trezești mai apoi,

Nu sunt un cuvânt care se naște în tăcerea ta,

Numele care nu îl poți pronunța în auzul altora,

Dar care se pierde în mâinile tale,

Așa că leagă-mă de inima ta, sau dezleagă-mă de tine. ~

~ Odine ~

~ Sunt o delicventă recidivistă în a te iubi ~

~ Fără îndoială muzica mea ești tu,

Zi și noapte și aer și ploaie... tu, îmi ești viața.

Buzele mă dor de lipsa sărutărilor tale,

Urechile îmi tânjesc după tăcerea ta, respirația.

Închid ochii și te simt, te simt în centrul inimii,

Care se aruncă cu capul între recifuri, sentimente cristalizate,

Iar gura-mi șoptește numele tău,

Pentru că vreau aerul aripilor de pe buzele tale.

Degetele tale împletite îmi dau căldură, viață,

Tăcerea ta este ancora care mă leagă

Pentru tine suport și îndur totul, inclusiv să stau în fața demonilor,

Pentru tine îmi mușc pumnii, dar aștept, pentru că nu pot lupta singură,

Pentru tine plâng cu picături de sânge ca și cum ar fi al tău,

Pentru tine îmi aduc sufletul pe tavă și nu mă mai ascund sub costume ridicole.

Dă-mi mâinile, dragostea și hai să umblăm împreună prin viață,

Căci îmi ești ancora care mă ține ancorată, în furtuna care îmi zguduie ființa,

Iar degetele tale ce strâng puternic, sunt un cuib pentru mâinile mele.

Recunosc... mă declar o delicventă recidivistă în a te iubi,

În ceea ce privește atingerea corpului tău, a jocurilor ilegale,

Îți sfidez autoritatea, când îmi ceri să stau departe de tine

Și ca răspuns, comit crima de a mă arunca în brațele tale.

Refuz să-ți mărturisesc adevărul, când mă privești acuzator,

Deși tu ești judecătorul care-mi dictează sentința,

Cel ce mă aruncă în închisoarea inimii mele

Și ești prins de gândurile mele, de pereții sufletului meu.

Și-am să prefac acest poem în rugăciune,

Rugăciunea unui păcătos care își cere iertare,

Iertare că te iubește și se transformă în ispită

Și-mi manifest iubirea ca o flacără ce crește și nu se stinge niciodată. ~

~ Odine ~

~ Sub hainele tale, vreau să fiu a ta ~

~ Sunt dezechilibrată în totalitate, ca un val agitat în calmul unui ocean

Mă atragi și mă intimidezi ca un cântec languros,

Cu o voce suavă, care îmi gâdilă auzul,

Cu un calm nebun mă exorcizezi într-un mod atât de crud.

Încerc să ignor cine ești, sau unde ai de gând să ajungi cu mine,

Spune-mi mai multe chiar dacă o să mă minți,

Fără teama că o să mă invadezi, sau că o să mă consumi,

Vreau să îndrăznesc să cunosc necunoscutul din tine,

Căci mă atrage gura ta ca o chemare nostalgică,

Îndemnul unul vis, sensibil și rar.

Ești lanțul pe care îl port, prizonieră a păcatului meu,

Te agăți de centrul inimii mele ca o scriptură,

Radiind impulsuri de foc ca o dreptate sfântă,

În brațele tale mă simt ca într-o biserică,

Durerea unei iubiri care are gustul Raiului,

O plăcere dulce și chin, unde mâinile sunt fluturi,

Care se rotesc în mii de cercuri și trec prim mine, ca un râu învolburat ce rupe tot.

Renasc de atâtea ori, respir prin tine și când nu sunt,

Corpul meu lângă al tău, nu există nimic în afară de tine,

Tu îmi îmbrățișezi pielea, eu o calmez pe a ta.

Buzele tale îmi schimbă gustul amar al propriilor gânduri

Cu tine mă simt o femeie care rupe vraja, fulgerată de sărut,

O femeie în ființa căreia invadezi totul, îi împrumuți vise,

Vieți care nu pot fi atinse, dar căreia i se face frig de tine.

Dă-mi te rog cămașa ta... vreau sub hainele tale să fiu a ta,
Să te îmbrac și să te port ca pe o haină sfântă,

Tu ești focul care mă arde, mă consumă, mă incendiază... și nu se stinge.

Privirea ta pătrunde prin carnea mea ca un cuțit în unt,

Și naști în mine un haos în care vreau să mă arunc,

Să mă aventurez fără să mă gândesc că m-ar mistui într-o secundă,

Îmi dai esența nopții într-un tremur nesfârșit mă înconjoară ca o pânză de păianjen,

Visul meu secret, tu-ul meu, meu-l meu. ~

~ Odine ~

~ Să ne iertăm ~

~ Te iert...

Îți iert îndrăzneala de a vrea să vii în viața mea,

Îți iert jocul, curiozitatea de a vrea să te muți în inima mea,

Îți iert momentele când m-ai înșelat,

Îți iert cuvintele aruncate aiurea, dar și pe cele îndrăznețe,

Îți iert greșeala de la prima întâlnire, gesturile de stângăcie,

Îți iert primul sărut și toate secretele,

Îți iert dorința de a vrea să mă cucerești, de a fi vânată,

Îți iert pasiunea, focul care mi l-ai produs,

Îți iert tot inclusiv agonia mea,

Îți iert iubirea, atingerea, oftările și bucuria,

Îți iert uitarea, neglijența, indiferența și prezența atât de puțină în viața mea,

Îți iert cuvintele goale și tristețea care au produs-o în mine,

Îți iert perseverența de a greși și de a îmi cere mie răbdare,

Dar îmi iert și perseverența mea de a te iubi tot timpul ăsta,

Îmi iert nebunia din cele mai întunecate nopți,

Îmi iert insistența mea  de a crede că îmi ești aproape,

Îmi iert izbucnirile, că nu am putut înțelege că dragostea ta vine cu intermitențe.

Și tu să-mi ierți copilăriile, că m-ai făcut să mă simt femeie

Și lasă uitarea să ierte totul, dar nu înainte de a îți mulțumi tot ce am trăit.

Eu iert că mi-ai adus un vis nou de visat,

Iar tu să mă ierți și să fii mândru de ceea ce ai realizat,

Căci am luptat cu flăcările tale și am aruncat lacrimi în ele,

În speranța că le voi liniști, să nu mă mistuie pe mine.

Să mă ierți că m-am aruncat în dragostea ta ca într-un abis cu brațele deschise,

Să mă ierți tu, îngerule, cel ce porți ochi de demon,

Iar eu o să mă iert că m-am îmbolnăvit ireversibil de ei. ~

~ Odine ~