~ Pune-ți pe pielea mea albă, cerneala dorinței tale! ~

~ Vocea ta mă îneacă și-mi arcuiește corpul,

Iar bătăile inimii îmi inundă venele...

Atingerea mâinilor tale mă devorează și îmi mușcă din suflet,

Încrustând trasee fierbinți, eliberându-mi nebunia.

Vreau sărutul tău, care-mi face gura să ardă de foc,

Îmi încălzește pielea și lubrifiază bătăile inimii,

Eliberând din mine vicii tentante.

Vreau ... să-mi pui pe pielea albă, cerneala dorintei tale,

Iar urmele degetelor tale să descopere porii,

Vreau să-mi desenezi pe trup curcubeul,

Să simt mângâieri de culori,

Vreau ... să fiu coșmarul tău, delirul tău,

Lumina, umbra ta, cerul, universul vostru,

Oda ta, muza ta, totul!

Vreau ... fiu sărutul infinit al toamnei tale,

Căci tu, ești unguentul de care are nevoie pielea mea,

Focul care îmi arde sufletul.

Vreau ca interiorul meu să fiarbă,

Până va exploda precum o lavă,

De la vulcanul ăsta, care clocotește în mine.

Vreau, sărutul tău plin de păcat,

Cel care parcă mă crucifică pe cerul sfânt

Mă îndepărtează de ceea ce îmi dă viață,

Dar îmi dă și atâta iubire.

Vreau sărutul tău cu ardoare,

Să te aud în pieptul meu, cum lovești ritmic,

Să mă faci să vreau mai mult și mai mult,

Vreau un sărut, care mă face să simt dragoste,

Așa cum numai tu mă faci să simt.

Într-o zi o să mor din dragoste pentru tine,

Pentru că mă duci într-o agonie

Unde nu există nici Dumnezeu nici Demoni! ~

~ Odine ~

~ Fă un periplu pe pielea mea și iubește-mă! ~

~ Lasă căldura corpului tău să mă încălzească,

Lasă-ți gura să spună că mă iubești,

Lasă îmbrățișarea brațelor tale să mă înconjoare, 

Luminează-mă, aprinde-mă pentru tine, cu toate flăcările!

Lăsă-ți ochii să vadă și bucuriile și tristețile, 

Lasă-mă să învăț de la tine ce înseamnă să trăiești 

Și îți voi da fericirea și dragostea de care ai avut atâta nevoie. 

Lasă-ți zâmbetul să mă înmoaie, 

Lasă destinul să fie liber

Și nici zgomotul și nici gura lumii nu ne va deranja,

Pentru că suntem mai mult de atât.

Lasă-mă să mă salvez în modul ăsta nebun în care mă iubești,

Lasă-mă să îți aparțin până când voi muri,

Căci noi doi suntem esența tuturor sublimelor,

Împreună o să facem lumea mai bună prin dragoste,

O va elibera, purifica și o va curăța și ne va înălța la ceruri!

O să cântăm amândoi un singur cântec,

Simfonia vieții și a universului

Iar îngerii, ghizii și toate ființele luminoase vor fi cu noi,

Vom coborî lumina pe pământ, pentru că dragostea e unica noastră patrie!

Vom binecuvânta viața și universul sacru în care suntem,

Căci noi doi nu suntem doar atomi și molecule,

Suntem simțuri, oase, apă, artere, amestecate într-o singură ființă,

Suntem doi sălbatici separați și atât de perfecți împerecheați!

Lasă-ți buzele să-mi ardă pielea, căci ele îmi amintesc că sunt în viață

Și mâinile tale care merg haotic pe corpul meu

Și vocea ta care mă face să ard milimetru cu milimetru,

Așează-mă în inima ta ca un trandafir la rever, privind mereu înainte,

Fă un periplu pe pielea mea și iubește-mă, așa cum numai tu știi să mă iubești! ~

~ Odine ~

~ Suntem o singură ființă, dar umplem universul ~

~ Unde suntem noi, e o parte a eternității...

Unde vibrăm noi, e pătura sacră a cosmosului...

Unde ne iubim noi, se rotesc toate galaxiile...

Unde suntem noi, atunci când nu mai suntem pe pământ?

Când respirația noastră, urcă pe cele mai înalte vârfuri către cer

Și iubirea vindecă totul, crează totul și consumă tot,

Acolo unde existăm noi doi, într-o singură ființă?

Acolo unde inima sfântă, bate infint...

Unde toate învățăturile se termină, pe marginea dragostei perfecte

Și realitatea este confuză?

Unde timpul și spațiul nu mai există în mintea primară,

Unde există un singur adevărc și totul are potențialul perfect și complet?

Acolo... este singura noastră casă, dragostea dată și primită,

Cea care ne modelează, ne hrănește, ne păstrează și salvează de tot ce e murdar.

Dragostea suntem noi doi, ceea ce ești tu, ceea ce sunt eu,

Iubirea care ne unește și trăiește în fiecare colț din noi, în fiecare atom,

Cea care respiră, aleargă, zboară, cea care inundă galaxiile și face universuri.

Ea este cheia, steaua nordului, lumina, adevărul, mântuirea sufletului,

Cea care depășește toate testele și ne face inimile să bată, cea care ne compune.

În mijlocul micului nostru infinit, dimensiunile sunt infinite,

Fiecare atom din noi cunoaște calea spre perfecțiune, calea iubirii necondiționate,

Unde nu mai contează nimeni și nimic și unde doar noi doi existăm,

În fiecare pas, în fiecare poveste, ca o ștampilă care s-a impregnat în noi.

Noi doi suntem dragoste, suntem eternitatea infinitului.

Restul?..... e zadarnic.

Căci noi doi suntem unul... și galaxie și grăunte de nisip și atom,

Suntem o singură ființă, dar care umplem universul,

Povestea care am construit-o, noi suntem suma tuturor minunilor,

Magia care ne unește.

Și cât de frumos, este să fim acea ființă care suntem când ne iubim,

Binecuvântați și atât de norocoși, să trăim în aceiași respirație! ~

 ~ Odine ~

- Ce faci fată?
- Te iubesc ursule! 

~ Ești împăratul păcatelor mele ~

~ Omul visurilor mele mă lasă să fiu dulce și tandră cu el,

Mă dezarmează și îmi provoacă neliniște,

Dar în același timp îmi dă cea mai frumoasă stare de calm.

Mă face mereu să îl caut cu privirea, mă face să râd

Și îmi înțelege sarcasmul acid.

Știe că viața e scurtă, trăiește azi și nu promite ceea ce nu poate să dea.

Omul visurilor mele, are și el momente când e dulce și tandru,

Nu de foarte multe ori se lasă descoperit, dar are o sensibilitate aparte.

Îi plac apusurile de soare și mă surprinde de fiecare dată sub lumina lunii cu săruturi.

Are momente când vorbește ore întregi și are argumente puternice și altele când tace,

Când se răsfață sub mâinile mele și mă lasă să îl tratez cu drăgălășenii.

Omul visurilor mele îmi cere afecțiune și îmi dă afecțiune,

Îi place să mă ridic pe vârfuri să îl sărut, iar el să mă sărute pe frunte.

Tu, tu ești omul visurilor mele, omul care m-a făcut să vreau să intru în joc,

Să-mi joc cartea, carte care mi-a schimbat total viața!

Ca de fiecare dată când vii la mine și intri în casa mea și în viața mea,

Nu o să îți cer să-ți scoți pantofii, ci o să te rog să-ți lași masca și armura la ușă.

Le poți așeza acolo într-un colț, alături de amestecul tău de oțel și gheață
Și le vei găsi acolo când o să pleci pe ușă, în lume,
Acolo ai nevoie de ele cel mai mult!

Poți lua cu tine, defectele tale, pe care știi că le ador,

Poți să-ți iei pasiunea și căldura aia cu care m-ai încălzit mereu,

Nebunia omului din tine, căci de tine am nevoie ca de cer.

Tu ești cel care dă lumină întunericului din mine,

Cel care are grijă de pielea mea rănită cu momente de răsfăț,

Tu conjugi trupul meu cu binecuvântarea trupului tău,

Îmi zgârii pielea în căutarea esenței care se află sub ea,

Ești împăratul tuturor păcatelor mele,

Dar și mântuitorul și mentorul sufletului meu! ~

~ Odine ~

~ Dragostea ne deschide inimile la sensibilitate și ne aruncă trupurile într-o beție dulce ~

~ Paradisul este aici ... aproape, prezent și atent, mereu gata, 

Disponibil și zâmbitor, capabil să îmi ofere cele mai mari miracole,

Paradisul este aici... ești tu, un altfel de paradis, unul plin de flăcări.

O privire din partea ta este cea mai dulce și cea mai profundă mângâiere,

Sufletul meu se umple cu oceanul tău de tandrețe,

În speranța unei călătorii unde visurile noastre fac parada

Cu dansul stelelor pe cerul acoperit de lună plină.

Îmi dai foc și mă lași să ma incendiez, în tot trupul sub sărutările tale

Îmi trezești toate instinctele și mă atragi cu parfumul tău seducător,

Știi să aprinzi focul, la momentul potrivit și-mi întuneci simțurile,

Cu o pasiune neînfrânată, plină de păcat și penitență.

Ești și zeu și muză, o combinație a tuturor zeilor din Olimp,

Ceva ce te face să-ți dorești întotdeauna să cazi în păcat

Și care are un loc preferențial, într-o odisee imposibil de atins.

Ochii tăi privesc fix și vorbesc cu ai mei, fără cuvinte sau sunet,

Mă dezbracă fără să atingă un milimetru de piele.

Se simte doar respirație, un parfum, altfel un parfum, de iubire,

Mirosul dulce al patului unde ne îmbrățișăm și ne iubim cu pasiune,

Aerul proaspăt și revigorant care îmi umple plămânii,

Cântecul degetelor care se desfășoară vesel pe piele,

Mângâierea soarelui în lanuri de grâu și roua dimineții,

Fiorul pădurii atunci când vântul lovește frunzele  cu afecțiune.

Magia asta se numește dragoste, iar inimile noastre sunt galaxii de fericire,

Dragostea asta ne deschide inimile la sensibilitate și ne aruncă trupurile într-o beție dulce,

Dragostea asta ne unește, strigă, ne îndepărtează ca să ne apropie mai mult. ~

~ Odine ~

~ Când inimile noastre se împletesc, devenim nemuritori! ~

~ Când inimile noastre se împletesc, devenim nemuritori,

Când ochii tăi îmi zâmbesc și mă farmecă,

Când îți lași mâinile să mă caute tandru,

Când buzele tale vin să pună viață pe sufletul meu

Și mă inviți să devin iubita ta,

Când mă lipești de tine și mă mulezi perfect pe curbele corpului tău,

Când oftările și suspinele devin profunde

Și lăsăm trupurile să pășească împreună pe tărâmuri necunoscute,

Când stomacul se agită, în timp ce inima se topește,

Când ne dedicăm dragostea și viața pasiunii și ne invadăm reciproc,

Când nu mai exista nimic altceva decât noi doi împreună

Și amândoi, devenim doi îngeri în paradis care ard ca un Iad,

Când știm că totul și nimic nu contează pentru noi,

Și că dragostea noastră nebună, ne dă ceea ce este esențial pentru noi doi,

Când întotdeauna și de fiecare dată îi deschidem ușile,

Iar inimile noastre se împletesc... atunci, devenim nemuritori!

Am înțeles în sfârșit că orizontul meu este plin de lumina ta

Și că el râde în mirosul dulce al vântului,

Cu iubirea asta infinită pe care o savurez în mâinile tale!

Sunt îmbătată cu tine și vreau să împart cu tine, toată beția mea,

Vino în brațele mele așa cum ești tu, fermecător,

Să mă predau intens, în mângâierea ta nebună,

Hai să lăsăm dragostea, să facă dragoste,

Căci oboseala ei ne face mai frumoși! ~

~ Odine ~

~ Te-am găsit și te găsesc atât de frumos, așa cum spun eu, nelumesc ~

~ Într-o singură privire, citești tot ce sunt eu, 

Prin ei, suntem pe deplin uniți și spui cuvinte mute iubirii noastre.

Când ne iubim, ne dansează sufletul în ochi,

Când ochii ni se întâlnesc, ne mângâie unul pe celălalt,

Iar în ei inimile strălucesc ca niște diamante,

Reflectă incendii însetate și arzătoare, ca și cum ar devora totul amețiți de iubire,

Crează în noi un univers de catifea, unde sufletele noastre moi, ard,

Trupurile care se predau vrăjite

Și sunt eu, ești tu, suntem noi... vii!

Când mă săruți mai presus de tot și toate, buzele se îmbrățișează

Și îmi dau seama că atunci eliberezi cea mai frumoasă variantă a mea,

Că simt toată dragostea cum trece prin degete,

Că totul se oprește, doar inimile se mai aud subjugate

Și în caruselul lor, are loc magia!

Inima mea este a ta , dragostea mea este acolo pentru tine chiar și în lipsa ta

Frumusetea ta este peste tot, ca zborul unei păsări,

Ca gestul unui copil când încearcă să prindă un fluture.

Te iubesc de o mie de ori, cu fiecare parte a corpulu tău,

Ești atât de frumos, eternul meu...ești universul meu imens și frumos,

Ești sistemul meu solar, purtătorul de viață și dragoste,

Cea mai frumoasă floare, care împrăștie parfum în viața mea.

Te-am găsit și te găsesc atât de frumos, așa cum spun eu, nelumesc,

Ca și cum toate frumusețile lumii s-au ascuns în tine,

Cuvintele tale pentru inima mea și gustul buzelor tale sunt o binecuvântare,

Trimit valuri de dragoste și îmi acoperă inima, așa cum acoperă marea țărmul. ~

 ~ Odine ~