~ Arzi în pieptul meu ca un foc de tabără permanent ~

~ Iubirea asta, este începutul și sfârșitul,

Leagănul nostru, casa și lumina noastră,

Singura lumină care nu se va stinge niciodată!

Iubirea asta pe care o respirăm amândoi,

Știm că nu o vom uita niciodată,

Ne este destinată, iar universul ne susține și ne ține împreună!

Iubirea asta arde în pieptul meu ca un foc de tabără permanent,

Mă face să fiu o spirală de dorințe care crește din ce în ce mai mult,

Îmi blochează privirea în vortexul ochilor tăi

Și mă face să beau lumina soarelui din ei,

Căci tu ești pentru mine ca o floare care își varză aroma în zori,

Ce mă invită să mă trezesc din somnul profund

Și să trăiesc viața alături de parfumul ei, până la ultima picătură!

Lumina ta luminează constant sufletul meu,

Vocea ta mă atinge cald și melodios cu un foc ce îmi ațâță simțurile,

Iar râsul tău îmi atinge sufletul cu magie!

Iubitul meu, tu creezi suflarea vieții mele, respirația mea,

Căci ești oxigenul și sursa de apă pură,

Ochii tăi mă umplu de culoare,

Ești Soarele meu pe cerul unic,

Zidarul care a construit poduri spre inima mea,

Sculptorul ce din apă și pământ mi-a modelat carnea și sufletul

Și m-a construit cu iubire, atât de perfect!

Iubirea asta nu e o doar o iubire, e o eclipsă a plăcerii,

Unde nu există gravitație,

Iar pierderea controlului este dependența mea.

Vreau să fiu bătăile inimii tale, care te fac să te simți viu,

Vreau să curg în gândurile tale,

Ca un fir de apă ce își urmează cursul său spre râu,

Vreau să știi că ești oglinda mea,

Iar dacă nu te văd, nu mă văd,

Vreau să îmbătrânesc în destinul tău, ca timpul și vinul roșu! ~

~ Odine ~

~ Legați de inimă ~

~ Leagă-mi mâinile și ține-mă strâns, aproape de tine,

Strânge legăturile astea puternic

Și fă-le un nod strâns, să nu se mai desfacă niciodată!

Ține-mi brațele și alătură-mă ție,

La pieptul tău ca pe cea mai dragă amintire!

Prinde-mi trupul și lipește-l lângă trupul tău,

Ucide setea asta, setea asta de tine!

Întinde-te lângă mine,

Sprijină-te de corpul meu, ascultă,

Să-ți simți sufletul cum bate la mine în piept

Și care simte atât de plăcut și tandru iubirea asta pentru tine!

Unește-mă cu tine,

Fă-mă un singur corp cu tine, într-un act de iubire,

Într-un act de dragoste și pasiune, în care toate vin de la sine!

Doar iubește-mă ... pentru că sunt doar a ta,

Cu trup și suflet, în inimă și gânduri,

Sunt doar a ta... doar a ta!

Lasă căldura corpului tău să mă încălzească,

Gura ta să spună că mă iubește,

Lasă-ți brațele să mă înconjoare, 

Aprinde-mă, pentru tine, cu toate flăcările,

Căci din toată căldura, a ta e cea mai arzătoare,

Din toate sufletele de pe pământ, al tău îmi e geamăn,

Din toate trupurile, al tău se mulează perfect cu al meu,

Din toți ochii, ai tăi m-au privit și mă privesc cel mai intens,

Din toate sărutările, ale tale au fost și sunt, cele mai dulci!

Lasă-mă să te salvez într-un mod nebun,

Lasă-mă să îți aparțin până când voi muri,

Pentru că din toate iubirile ce mi-au fost promise,

A ta e singura care va împlini sfârșitul scrisorii! ” Te iubesc ” ~

~ Câți dintre noi nu am vrea să fim legați de o inimă,

Câți dintre noi nu ne-am dori să fim prinși cu un nod strâns,

De persoana care o iubim, să nu o pierdem niciodată,

Câți dintre noi nu am vrea să simțim doar atingerea mâinii pe care o căutăm și ne caută? ~

~ Odine ~

~ Lasă-ți inima să vorbească, pentru inima mea nemuritoare, care bate... doar pentru tine! ~

~ Nu este necesar să faci piramide ca în Egipt,

Sau să ridici toate greutățile din lume,

Pentru a demonstra forța și perfecțiunea.

Nu ai nevoie să mergi desculț întreaga lume,

Să urmezi pașii corecți ...

Nu ai nevoie de cele mai luxoase haine să fii frumos

Și nici toate diamantele sau smaraldele din lume,

Să găsești acea dragoste care te face să vibrezi

Și nici cea mai minunată voce,

Să îți poată cânta versurile sufletului tău!

Nu trebuie să fii în cea mai mare biserică,

Pentru a găsi profunzimea Iubirii

Și nici să înveți vreo limbă ciudată, să te rogi sau să îți găsești calea.

Nu ai nevoie de scări care să ajungă la cer

Și nici clădiri sau avioane să pătrunzi în ionosferă,

Nu trebuie să fii vreun pastor, sau preot, sau vreun ascet să levitezi,

Pentru a simți dragostea deplină, pentru a găsi gloria iubirii,

Trebuie doar să ai curaj să trăiești, să visezi, să respiri,

Dragostea asta imensă, din Edenul din care am venit!

Lasă-ți inima să vorbească, permite-i asta! 

Permite-ți ție și eliberează-te de cel care se sperie de propriul ”eu”,

Simte-mi mirosul peste tot,

Pentru că eu pentru tine cânt, cântecul meu simplu. 

Te aștept, 

Gata să te iubesc oriunde ai fi. 

Dacă ești aici cu mine, este locul tău, 

În noaptea luminată de lună, în brațele mele, unde de atâtea ori ai adormit.

Deschide-ți inima și vino ca un dar,

Fii cadoul meu și hai să trăim acum, fără grabă sau timp,

Lasă-ți inima să vorbească,

Pentru inima mea nemuritoare, care bate, doar pentru tine! ~

~ Odine~

~ Trăiesc cu tine un amalgam de sentimente! ~

~ E amuzant știi? De ce e amuzant? 

Pentru că nu este atât de simplu să iubești, 

Poate că mi se pare amuzant, că uneori nu te înțeleg, 

Dar, nici măcar eu nu mă înțeleg! 

Tu îmi dai fericire, știi? 

Nu știu dacă este pentru că te iubesc sau așa sunt eu, o nebună altfel.

Fericirea ... dar ce este fericirea? 

E zâmbetul tău frumos,

Este ziua în care te-am întâlnit și am început să te iubesc!

Dar de ce te iubesc?

Este pentru că inima mea bate ca o turbată, atunci când te văd, 

Că atunci când mă săruți, simt gustul păcatului și nu îmi pasă,

Pentru că ochii mei îi caută pe ai tăi, 

Pentru că mâinile mele reci caută căldura doar de la tine.

Pentru că zâmbetul domnește pe buzele mele atunci când te am, 

Și pentru că mă simt vie, cum nu m-am simțit vreodată... și trăiesc!

Și cum este să trăiesc? 

Să mă văd în lumina ochilor tăi,

Să te dezgolesc de haine și să îmi mâzgălesc numele pe trupul tău,

Pe scurt... să trăiesc să te iubesc! 

Și ce este dragostea? 

Este să te simt ca o tandrețe infinită, 

Să te simt ca pe o rugăciunea sublimă, 

Ca și cum aș trăi cu tine pe nori,

Să îmi atingi sufletul ușor ca o briză,

Să te simt frumos ca cerul ... să te simt în inima mea! 

Acum plâng, știi? Și știi de ce plâng?

Plâng pentru că sunt fericită! 

Da, sunt fericită... și de ce sunt fericită? 

Pentru că te iubesc și trăiesc cu tine un amalgam de sentimente! 

Când ochii mei ți-au întâlnit privirea, momentul a devenit un delir,

Când buzele tale s-au întâlnit cu buzele mele, s-a născut primul vers al poeziei noastre,

Iar noi nu suntem numai ceea ce primesc simțurile,

Noi doi suntem oase, aer, apă și artere amestecate formând o ființă! ~

~ Odine ~

~ Pune-ți pe pielea mea albă, cerneala dorinței tale! ~

~ Vocea ta mă îneacă și-mi arcuiește corpul,

Iar bătăile inimii îmi inundă venele...

Atingerea mâinilor tale mă devorează și îmi mușcă din suflet,

Încrustând trasee fierbinți, eliberându-mi nebunia.

Vreau sărutul tău, care-mi face gura să ardă de foc,

Îmi încălzește pielea și lubrifiază bătăile inimii,

Eliberând din mine vicii tentante.

Vreau ... să-mi pui pe pielea albă, cerneala dorintei tale,

Iar urmele degetelor tale să descopere porii,

Vreau să-mi desenezi pe trup curcubeul,

Să simt mângâieri de culori,

Vreau ... să fiu coșmarul tău, delirul tău,

Lumina, umbra ta, cerul, universul vostru,

Oda ta, muza ta, totul!

Vreau ... fiu sărutul infinit al toamnei tale,

Căci tu, ești unguentul de care are nevoie pielea mea,

Focul care îmi arde sufletul.

Vreau ca interiorul meu să fiarbă,

Până va exploda precum o lavă,

De la vulcanul ăsta, care clocotește în mine.

Vreau, sărutul tău plin de păcat,

Cel care parcă mă crucifică pe cerul sfânt

Mă îndepărtează de ceea ce îmi dă viață,

Dar îmi dă și atâta iubire.

Vreau sărutul tău cu ardoare,

Să te aud în pieptul meu, cum lovești ritmic,

Să mă faci să vreau mai mult și mai mult,

Vreau un sărut, care mă face să simt dragoste,

Așa cum numai tu mă faci să simt.

Într-o zi o să mor din dragoste pentru tine,

Pentru că mă duci într-o agonie

Unde nu există nici Dumnezeu nici Demoni! ~

~ Odine ~

~ Fă un periplu pe pielea mea și iubește-mă! ~

~ Lasă căldura corpului tău să mă încălzească,

Lasă-ți gura să spună că mă iubești,

Lasă îmbrățișarea brațelor tale să mă înconjoare, 

Luminează-mă, aprinde-mă pentru tine, cu toate flăcările!

Lăsă-ți ochii să vadă și bucuriile și tristețile, 

Lasă-mă să învăț de la tine ce înseamnă să trăiești 

Și îți voi da fericirea și dragostea de care ai avut atâta nevoie. 

Lasă-ți zâmbetul să mă înmoaie, 

Lasă destinul să fie liber

Și nici zgomotul și nici gura lumii nu ne va deranja,

Pentru că suntem mai mult de atât.

Lasă-mă să mă salvez în modul ăsta nebun în care mă iubești,

Lasă-mă să îți aparțin până când voi muri,

Căci noi doi suntem esența tuturor sublimelor,

Împreună o să facem lumea mai bună prin dragoste,

O va elibera, purifica și o va curăța și ne va înălța la ceruri!

O să cântăm amândoi un singur cântec,

Simfonia vieții și a universului

Iar îngerii, ghizii și toate ființele luminoase vor fi cu noi,

Vom coborî lumina pe pământ, pentru că dragostea e unica noastră patrie!

Vom binecuvânta viața și universul sacru în care suntem,

Căci noi doi nu suntem doar atomi și molecule,

Suntem simțuri, oase, apă, artere, amestecate într-o singură ființă,

Suntem doi sălbatici separați și atât de perfecți împerecheați!

Lasă-ți buzele să-mi ardă pielea, căci ele îmi amintesc că sunt în viață

Și mâinile tale care merg haotic pe corpul meu

Și vocea ta care mă face să ard milimetru cu milimetru,

Așează-mă în inima ta ca un trandafir la rever, privind mereu înainte,

Fă un periplu pe pielea mea și iubește-mă, așa cum numai tu știi să mă iubești! ~

~ Odine ~

~ Suntem o singură ființă, dar umplem universul ~

~ Unde suntem noi, e o parte a eternității...

Unde vibrăm noi, e pătura sacră a cosmosului...

Unde ne iubim noi, se rotesc toate galaxiile...

Unde suntem noi, atunci când nu mai suntem pe pământ?

Când respirația noastră, urcă pe cele mai înalte vârfuri către cer

Și iubirea vindecă totul, crează totul și consumă tot,

Acolo unde existăm noi doi, într-o singură ființă?

Acolo unde inima sfântă, bate infint...

Unde toate învățăturile se termină, pe marginea dragostei perfecte

Și realitatea este confuză?

Unde timpul și spațiul nu mai există în mintea primară,

Unde există un singur adevărc și totul are potențialul perfect și complet?

Acolo... este singura noastră casă, dragostea dată și primită,

Cea care ne modelează, ne hrănește, ne păstrează și salvează de tot ce e murdar.

Dragostea suntem noi doi, ceea ce ești tu, ceea ce sunt eu,

Iubirea care ne unește și trăiește în fiecare colț din noi, în fiecare atom,

Cea care respiră, aleargă, zboară, cea care inundă galaxiile și face universuri.

Ea este cheia, steaua nordului, lumina, adevărul, mântuirea sufletului,

Cea care depășește toate testele și ne face inimile să bată, cea care ne compune.

În mijlocul micului nostru infinit, dimensiunile sunt infinite,

Fiecare atom din noi cunoaște calea spre perfecțiune, calea iubirii necondiționate,

Unde nu mai contează nimeni și nimic și unde doar noi doi existăm,

În fiecare pas, în fiecare poveste, ca o ștampilă care s-a impregnat în noi.

Noi doi suntem dragoste, suntem eternitatea infinitului.

Restul?..... e zadarnic.

Căci noi doi suntem unul... și galaxie și grăunte de nisip și atom,

Suntem o singură ființă, dar care umplem universul,

Povestea care am construit-o, noi suntem suma tuturor minunilor,

Magia care ne unește.

Și cât de frumos, este să fim acea ființă care suntem când ne iubim,

Binecuvântați și atât de norocoși, să trăim în aceiași respirație! ~

 ~ Odine ~

- Ce faci fată?
- Te iubesc ursule!