Odine With Love

Odine With Love

sâmbătă, 23 februarie 2019

~ Continui să te iubesc, după ce te iubesc! ~

~ Dacă stelele ar fi ființe muritoare, tu ai fi una dintre ele,
Pentru că nimic nu radiază mai frumos ca lumina din ochii tăi,
Cu acea strălucire neliniștită ca un fulger!
Dacă ar trebui să desenez lumea, aș face-o cu vârfurile degetelor tale,
Ele știu toate căile încrustate care se termină în corpul meu.
Dacă sufletul meu ar fi o adiere
Aș picta cu ea, versuri pe liane să le urci și să atingi cerul,
Să simți ce simt eu când mâinile tale mă ating tremurând ușor
Și-mi dezbracă sufletul de toate hainele vieții,
Ai simți ce simt eu când mă iubești, când viața începe cu tine, ca un răsărit de Soare!
Ți-am promis dragostea mea veșnică, departe de trecut,
Răbdare și suferință și mi-ai permis să înfloresc.
Binecuvântată este întâlnirea noastră când te pot privi în ochi așa cum ești tu
Când spulberăm păcatele, le condimentăm cu zâmbete,
Astăzi pentru tine, mâine pentru mine, pentru că ... în ciuda tuturor,
De ploi și viscole, mă lași să respir ... și merită ... merită să trăiesc ...
Tu ești ... soarele zilelor mele, Luna mea în nopți târzii, steaua care mă călăuzește,
Zâmbetul zilnic, îmbrățișarea mea constantă.
Ești ... marea sufletului meu, vulcanul focului din mine,
Bărbatul care mă face să mă simt ca o baladă obscenă, verbul păcătos al compoziției sale,
Tu ești vocea caldă, poezia mea,  muza mea din fiecare rând,
Tu ești ...  puterea iubirii.
Dacă mă uit la gura ta, vreau doar să-mi săruți sufletul
L-am golit de tot aerul, așa că umple-l cu respirația ta,
Prăbușește-te în pieptul meu, să îți eliberez numele înainte de abandon,
Să continui să te iubesc, după ce te iubesc! ~
~ Odine ~


duminică, 3 februarie 2019

~ Încolăciți ~


~ Suntem doi încolăciți, care tremură când simt căldura celuilalt,
Încâlciți de dorința care ne acoperă și ne leagă cu un jug imposibil de rupt,
Încolăciți sub focul care ne arde pielea și ne face sclavii unei pasiuni furtunoase și atât de dependente,
Încâlciți ca doi înfometați, dornici de a explora focul de tabără al iubirii,
Zburăm....
Ca două vrăbii însetate și facem din această sete, o motivație,
Zburăm piele lângă piele, corp lângă corp spre un moment de neuitat. 
Când suntem  unul în brațele celuilalt e ca și cum am avea stelele de pe cer,
Când ochii noștri se ciocnesc, sar scântei care aprind focuri în inimă,
Suntem spațiu și pământ și cer, suntem dragoste
Și fiecare stea, este un sărut care ne umple de pasiune,
Ca o sămânță care se seamănă în inimă și se transformă într-o sursă de iubire.
Mâinile noastre se pot simți la distanță, acolo unde dragostea nu se pierde niciodată,
Iar în suflet este ținută pentru eternitate, unde rămânem  fără temeri,
Cu ochii închiși și unde fiecare bătaie de inimă acompaniază fiecare rimă,
Dintre sufletul meu și al tău, între inima ta și a mea, într-o poezie de iubire,
Scrisă pe bucăți de piele, la întâmplare, cu gânduri mici,
Pentru a nu fi uitată în cărți învechite, sau foi mototolite,
În jurnale pline de inimioare, marcând o dragoste veșnică,
Ci marcate în suflet și inimă, într-un poem alcătuit din două cuvinte, ținută de patru mâini, într-o singură iubire.  ~
~ Odine ~



duminică, 13 ianuarie 2019

~ Aripile versurilor mele, ești tu! ~

~ Cine sunt eu? 
Fără zâmbetul tău 
Cel car îmi face ziua mai bună
Și mă trezește la viață?
Cine sunt eu?
Fără motivul visului meu
Tu, visul meu de dragoste,
Cu tine în zi sau noapte, visul meu ești tu. 
Cine sunt eu? 
Fără bătăile inimii tale,
Tu ești motivul pentru care oftez
În nopțile mele în care îți visez buzele pe buzele mele.
Cine sunt eu?
Eu, fără haina brațelor tale, aș muri de frig. 
Cine sunt eu?
Fără tine, dragostea mea,
Luna plină a sufletului meu
Dragostea care mă revigorează
Și nu mai sunt umbra singuratică, cea de odinioară.
Cine sunt eu fără tine?
Dacă nu ești alături de mine, 
Inima mea muritoare, nu știe cum să bată, decât pentru tine
Și nu contează greutatea care mă ține legată,
Căci aripile versurilor mele ești tu! ~
~ Odine ~



duminică, 16 decembrie 2018

~ Doi iubiți în deșertul numit viață! (Partea a II-a) ~


~ Suntem doi iubiți în deșert,
În acest deșert numit viață, în care ne-am făcut promisiunea, să ne stingem setea și să o facem sursă de inspirație,
În deșertul ăsta în care ne predăm cu pasiune, unde am aprins un foc al iubirii, iar corpurile noastre se evaporă tremurând în căldura unei flăcări,
Dorință ce ne face să ne explorăm cu satisfacție pielea,
Doi iubiți care fuzionează în focul acestui deșert, care trăiește în mine și în tine și în sentimentele noastre.
Oh, pustiul ăsta în care te-ai dezbrăcat de toate, iar eu ți-am simțit mirosul, iar în acel moment tu și cu mine am devenit ”unul”,
Uniți de aceiași piele, sau prin jugul căldurii care mi-a diluat dorința și a liniștit-o,
Pentru că tu ești hrana sufletului meu și apa din care vreau să beau tot restul vieții mele.
Dacă ar trebui să mor, m-aș evapora în acest deșert, m-aș preda fără regret,
Unde visele mele sunt visele tale, iar gândurile mele, zboară către tine și se alătură gândurilor tale,
Pentru că în deșertul ăsta, unde am simțit viața, ne-am simțit în viață, am fost ceea ce ne-am dorit amândoi să fim... să fim ”doi iubiți”! ~
~ Odine ~

~ Doi oameni care se iubesc (partea I) ~

” Suntem doi iubiți ascunși în noapte, cu teama de a fi descoperiți,
Doi iubiți scufundați în păcat cu nevoia de a-și stinge setea,
Două trupuri care se doresc cu sațietate, cu un jug care îi leagă pe viață și îi incită la dependență,
Unde am renunțat secătuiți, la a mai atârna de rafturile pline de praf ale unei societăți nebune,
Am renunțat la prejudecăți, la complexe, la haine și am ancorat steagul alb, care ne-a adus pace și ne-a liniștit sufletele.
Ne-am predat ca doi iubiți, corp lângă corp, fără să așteptăm  amnistiere, sau conciliere,
Doi oameni războinici, independenți, dar doi prizonieri al iubirii, care s-au pierdut în colțul buzelor celuilalt,
Doi oameni care se iubesc anihilați de focul dorinței, ce îi ridică în extaz până în abisul distrugerii,
Doi iubiți care sunt condamnați la libertatea de a se iubi nebunește,
Două corpuri acoperite de sudoare, care caută hrană, prin căldura mângâierilor ce ating nectarul paradisului, dar care ne duce la închisoare prin păcat,
Pentru că în cele din urmă statutul nostru civil va fi întotdeauna doar amanți... pur și simplu, doi oameni care se iubesc! ~
~ Odine ”






sâmbătă, 8 decembrie 2018

~ Numele meu te-a urmat și nu mai știu nici cine sunt! ~


~ Te iubesc din zori până-n seară și chiar și atunci când dorm, eu... eu tot te iubesc ...
Te iubesc în toate dimensiunile, în cele patru elemente, cele patru anotimpuri, cele patru puncte cardinale,
Eu te iubesc, în cele șapte culori ale curcubeului, în cele șapte note muzicale ... în cele douăsprezece semne ale zodiacului,
Te iubesc, cum nu am iubit vreodată...
Te iubesc în toată creația ... te iubesc în vântul din nord, la orizont,
Te iubesc în zilele mele lungi și zilele mele norocoase ...
Te iubesc în miriadele stelelor universului ...
Te iubesc în micul atom, în constelația improbabilă...
Și te voi iubi toată viața!
Te iubesc cu toate gesturile tale prostești,
Îți iubesc zâmbetul, vocea, te iubesc în ceea ce ești !
Te iubesc în toate ... 
În aerul pe care îl respir, în place ploaia care cade, în soarele care arde ... 
În toate, vreau să te iubesc!
Să te iubesc în orele mele de tristețe, 
Pentru că dacă mă gândesc la tine îmi aduci numai bucurie,
Te iubesc când sunt bucuroasă, pentru că dragostea este bucurie
Îmi hrănești existența ... iar tu trăiești în mine. 
Te iubesc, pe tăcute, pentru că nimeni nu mi-a arătat fără cuvinte,
Nevoia de a fi tăcut, atunci când îți place atât de mult,
Te iubesc ... ăsta e cel mai bun mod de a îți spune cum te iubesc. 
Tu ești viața mea,
Numele meu care te-a urmat și nu mai știu nici cine sunt! ~
~ Odine ~



vineri, 23 noiembrie 2018

~ Te iubesc, atemporal! ~


~ Ți-am spus în ultimul timp cât de mult te iubesc,
Sau cât de mult îmi mișcă inima un simplu zâmbet al tău?
Ți-am reamintit că orice cuvânt al tău șoptit la ureche,
Îmi alină sufletul și mi-l încălzește atunci când suntem departe unul de altul?
Ți-am zis că fără tine în brațele mele, viața mea ar fi goală?
Ți-am spus în ultimul timp cât de important ești pentru mine
Și cât de fericită sunt că faci parte din viața mea și mă lași să fiu o părticică dintr-a ta?
Dacă nu ți-am spus toate astea în ultimul timp,
Este pentru că nu pot găsi cuvinte,
Pentru a descrie cât de profund este ceea ce simt,
Tot ceea ce aș spune, nu ar putea reliefa vreodată dimensiunea dragostei mele pentru tine,
Căci nu știu de unde aș putea începe și nici unde ar trebui să termin,
Pentru că niciodată nu mi-am imaginat ca dragostea poate fi atât de....
Nu știu cum să îi spun...  ca Universul.
Poți să fii sigur de un singur lucru....
Că inima mea nu se potrivește în piept dacă tu nu ești acolo,
Gândurile nu mai sunt, doar ale mele,
Că ești începutul, mijlocul și sfârșitul a tot ceea ce este al meu și ceea ce reprezint.
Că ceea ce încerc să spun eu aici, în versurile mele și cu și fără rimă,
Este că te iubesc atemporal, fără dimensiune, într-o cantitate nemăsurabilă,
Te iubesc.... te iubesc nu mult, ci foarte mult, nemărginit, nelimitat, pentru totdeauna și până la infinit!
..... și de acolo, un pic mai mult!.... ~
~ Odine ~