~ Dragoste cu aromă de cafea ~

~ Pentru o clipă mi-am imaginat viaţa mea cu soare,

Timp de o oră m-am gândit că lumina este eternă.

Pentru o zi am simţit că a venit căldura.

Am schimbat tăcerea în zgomot

Strigătele în mângâieri,

Rănile în iertare,

Amintiri neplăcute în uitare.

Am schimbat cărările de piatră în ţărmuri de nisip,

Zâmbetele în zori de zi,

Lacrimile în nopţi cu lună plină.

Am ascuns ceasul într-un sertar,

Am ars calendarele,

Am scăpat de zi cu zi.

Să nu mai număr zilele care au trecut, sau lipsesc.

Cumva am doar o zi,

Una şi nimic mai mult,

În care să decid să trăiesc.

Am doar o inimă în dragoste care  poate pierde totul,

O inimă pasionată care dă frâu liber iubirii

În spatele ei e o inimă care are nevoie să spună ce simte.

Închide ochii şi simte zborul, priveşte lumea din spaţiu

Ca un avion care este pe cale să atingă stelele cu viteză,

Să ai senzaţia că fiecare dorinţă îţi va fi îndeplinită,

Să te simţi în viaţă şi în stare de orice.

Să nu îţi faci griji atunci când soarele va apune

Si ca în orice moment o sa poti vedea culoarea cerului cum se schimba,

De la o zi cu soare la una ploioasă, iar asta ti-ar aduce zambetul pe buze,

Pentru ca nu vremea te-ar face sa simti asta ci dragostea.

N-am crezut că pot compara dragostea cu mirosul de cafea,

Care are gustul amărui, dar puternic ce te face să devii dependent,

Să o fierbi, până scoţi tot ce e mai bun din ea,

Să o savurezi ca pe lichidul vieţii şi să îi simţi  gustul,

Iar parfumul ei să ajungă prin nări,

Până in cele mai ascunse cotloane ale minţii tale,

Dar cel mai important să fie întotdeauna fierbinte, niciodată rece. ~

~ Odine ~