~ O noua viata ~

      ~ Am adormit in lanul de grau privind avioanele din hartie. Mi-am imbarcat fiecare gand in ele si le-am lasat sa zboare singure, iar eu sa stau in linistea aerului. Spicele se zbat langa mine si ma mangaie pe crestet ca un parinte iubitor.

     Azi vreau sa uit de tot si sa fiu copilul naturii, sa o las pe ea sa ma rasfete. Va lua cu mana supararea si va aduce alinare. Acum abandonez lumea nebunilor in care am fost tinuta captiva si ma abandonez in fata noii vieti.

      Nu trebuie sa crezi ca esti fericit ducandu-ti viata in alte parti ale lumii, pentru ca intr-o zi va veni clipa in care vei realiza ca nu e fericire. Pentru ca acolo unde te duci, te duci si pe tine cu tine, cu tot cu ceea ce fugi, cu tot cu dureri, cu tot cu apasari.

       Trebuie sa le accepti pe toate ca facand parte din tine, sa le iubesti si sa faci pace cu ele, sa pleci pe puntea stramta din fata ta si sa dai mana cu cei care au gresit fata de tine si tu fata de ei. Si atunci vei fi cu adevarat fericit.
      Si acum trebuie sa plec. Sa plec mai departe pe drumul ingust uneori, alteori plin de gropi, sau munti pe care trebuie sa ii escaladez si sa las marea galbena si linistitoare. Sa plec cu sufletul usurat, sa ma iau pe mine cu mine si sa ma iubesc asa cum sunt. Pentru ca asta sunt eu. ~
                                ~ Odine ~