![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgf4DxdevE0gcO-hBBvmjEDHiAvM3kTWSHcgjuVb6U8R44ixl6DdpER-03JqD9_85bvh5Cm7KUDGSHpxYiAHbLAJya_6bVOpBLNqTMxpX-5t5O3GiE5F6w9DCZ0BreyyJp7R0b4pBov0diD/s400-rw/936817_555546747831220_2004807659_n.jpg)
Eu nu voi spune nici
stai, nici nu pleca,
Voi închide ochii şi
voi rămâne-n jale,
Iar gura pe veci, mi-o
voi fereca.Îmi voi ascunde fiinţa în stâncile cioplite,
Ce se deschid, spre adâncul din pământ,
Căci vântul şi furtunile, vieţilor trecute
M-au adus în viaţa asta, cu un legământ.
Să-mi dau viaţa ţie, iar tu de nu o vrei,
Să-mi adun inima zdrelită de cuvinte,
Să-i potrivesc bucăţile, lipind-o cu acel clei,
Adus din stele şi lună şi toate cele sfinte.
Şi legământul sacru cu care am venit,
Să-l port pe veci, în inima mea moartă
Până când viaţa asta, se va fi sfârşit,
Iar eu îmi voi începe, din nou, o altă soartă.
Căci nu voi mai şti a vorbi, în astă viaţă,
Decât în cânt şi rugăciune eu mă voi jertfi,
De îti vei întoarce spatele, către a mea fiinţă
Şi dorinţa ta va fi să pleci, aşa va fi. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu