~ Pentru ”a fi” sau ”a nu fi” oricine ~

~ Eu sunt nimeni, sunt toată lumea și toată lumea sunt eu.

Dar de cele mai multe ori nu vreau să fiu nimeni,

Ci vreau să fiu cineva doar pentru tine.

Și sunt, dar vreau să fiu fără compromisuri,

Fără piedici, fără scuze, fără așteptare și fără a fi nevoită să pierd,

Să pierd bucăți de vise, pentru bucăți de viață.

Nu vreau să fiu cireașa de pe tort, ci tot tortul,

Cu tot cu glazură, blat, cremă și frișcă.

Să fiu poetul care învață să iubească iubind,

Iubind și mai mult decât știe să iubească,

Cu schimb de experiență, emoții, conflicte și sentimente.

E un risc să ai curaj să-ți permiți să trăiești toate astea autentic,

Pentru că poți plăti, sau să-ți vezi fericirea mult așteptată.

Se dă și se primește egal,

Dar trebuie să fii disponibil și cu sufletul

Și să profiți chiar și de lucrurile mai puțin bune care se întâmplă.

Ființele umane sunt îngeri doar cu o aripă

Pe care trebuie să o folosească acoperindu-l pe cel care îl iubește,

Altfel nu va putea niciodată să zboare.

Încercând să acopere o lume sau o parte din ea,

Nu va face decât să-l lase descoperit pe celălalt.

Iubirea nu e o marfă ieftină în piața relațiilor dintre oameni.

Să ceri mai multă iubire, iar atunci când o primești,

Să o consumi în grabă fără ca ea să fii ajuns la propriul adevăr

Și toate acestea numai pentru a trece oferta următoare.

O iubire pură poartă forța unei revoluții în această lume nedreaptă,

Iar cei care cred în ea, trebuie să aibă încredere în puterea ei de transformare.

Dacă nu ești liber să te schimbi și să crești,

Ești sortit eșecului emoțional,

Pentru că nu vei putea fi cineva pentru toată lumea,

Căci vei ajunge ca lumea să nu mai fie a ta.

Eu vreau decât să fiu nimeni pentru lume și cineva pentru tine,

”A fi” nimeni pentru alții și ”a nu fi oricine” pentru tine. ~

~ Odine ~