~ Astăzi am
decis să nu mai sufăr pentru tine. E nedrept să sufăr numai eu, în timp ce tu
ești cel care greșește mereu. Voi continua să spun adevărul chiar și când nu îl
vei cere, pentru că nu am de gând să te mai protejez cu nimic. Nu intenționez
să îți spun despre luptele mele care se dau în mintea mea, pentru că nu le-ai
putea înțelege. Și nu e vorba de complexitatea gândurilor mele, dualitate mea
sau îndoielile cu privire la orice sentiment din lume.
N-am să vorbesc
despre slăbiciunile mele și nesiguranța mea. Poate o să-ți spun de câteva
ori despre tristețea mea, dar nu pentru a câștiga un pic de afecțiune. Nu este
nevoie să știi că pentru mine ești o lume întreagă, pentru că ar fi stupid dacă
în atâția ani încă nu ai înțeles asta. Tu nu vei înțelege niciodată înclinația
mea pentru mine de a te expune în cuvinte scrise tot timpul, oriunde. Mult
mai puțin că scriu despre tine acum. Și nu cred că e lipsă de considerație
faptul că am împărțit asta cu atâția oameni.
N-am să-ți
spun că ocupi toate colțurile patului, că pătura e mult prea mică, pernele prea
puține și spațiu este infinit. Îmi ocupi mintea în fiecare secundă din zi.
Acum, nu accept mai mult. Nu mai pot accepta nimic pe jumătate și incomplet,
deoarece toate jumătățile astea nu îmi permit să merg mai departe. Nu pot
accepta că până și somnul îmi este aproape un protest și că vine numai dacă are
chef.
Pe cât ești
de liber cu viața ta, pe atât de posesiv ești cu gândurile mele. Când vreau să
te scot de acolo, inima bate din picioare nervoasă și încăpățânată vrea să aibe
ultimul cuvânt. Cred că voi doi ați făcut un fel de pact al diavolului și asta
e vina mea că ți-am dat-o fără nici un drept de a o mai controla.
Acum am
crescut. Nu mai sunt cea pe care ai cunoscut-o acum câțiva ani. Nu te voi opri
din nimic din ce vrei să faci și nici să pleci. Nu voi plânge pentru ce a fost
și nici nu îmi mai fac probleme pentru ceea ce va fi. Timpul care mi-a mai
rămas, este ceea ce îmi va da Dumnezeu. E adevărat că de-a lungul anilor inima
mea a suferit pentru orice pierdere, dar o inimă care este perfectă, intactă este o inimă care nu a trăit bucuria de a fi imperfectă. Suferința este cea
care ne dă putere și ne face să creștem. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu