~ Mintea mea este prizoniera ta,
Mi-ai legat încheieturile sufletului și mi-ai înlănțuit inima,
Care curge alterată, plină de iubire.
Nu mai am scăpare!
Sunt prada dorințelor tale, capriciul instinctului tău, labirintul pasiunilor tale,
Și mă predau la auzul vocii tale, căci cuvântul tău trece ca o săgeată prin mine.
Ca niște fire fine înnodate la ceafă, se ridică focul ăsta care mă sufocă,
Sunt prizoniera ta, a nebuniei tale
Sunt un corp latent ...
O figură modelabilă ...
Un foc arzând ...
O flacără pulsantă ...
O atingere debordantă ...
Pentru mâinile tale ...
Pentru ochii tăi ...
Pentru gura ta ...
Sunt a ta!
Nu există spațiu sau aer între noi..
Suntem naufragiați în propriile nebunii,
Și nu știu cine dintre noi doi este mai nebun ... dar ne avem unul pe celălalt,
Pentru că ne înecăm unul în altul, de parcă am fi la un pas de moarte ...
Și o facem încet ...săpând tuneluri în mintea noastră pentru a face față iadului.
Ești vocea care nu va muri niciodată,
Miere și fiere,
Cel care are plăcerea de a fi și de a exista, chiar și atunci când totul pare pierdut,
Cel care mă leagă de eteric,
Te iubesc ... te idolatrizez ... atât de mult…,
Încât uit că mâinile mele goale mângâie viața, pe care, ca o dulce ofrandă, ți-o dăruiesc!
Și de aceea te iubesc până la moarte ...
Și-ți dau până la ultima mea suflare, carnea mea, tremurătoare și înflăcărată,
Care vrea să-ți simtă mângâierea, care mă zguduie până la os...
Iar corpurile noastre se predau ancorate pe malul care ne spune că suntem în viață,
Când simțim cum curgem; cum murim ... când murim ... unul în celălalt! ~
~ Odine ~
