~ Mă gândesc mult la tine,
Atât de mult încât imaginea ta, a rămas tatuată pe pupilele mele,
Pe sufletul meu și pe pielea mea ...
Mă gândesc la poeziile care au rămas neterminate;La cuvintele și sărutările pe care le lăsăm în suspans ...
Mă gândesc la momentele împreună,La zâmbetele tale care-mi risipesc toate îndoielile ...
Mă gândesc la acele mii de moduri în care să-ți spun că te iubesc fără cuvinte,Mă gândesc la trăsăturile tale, sau vocea ta înăbușită și serioasă,Mă gândesc la tine ziua, la mijlocul după-amiezii și la amurg;În timp ce sorb o cafea și mă uit la trecerea timpului ...Mă tot gândesc la tine, la tine și la mine, la noi; la cât de mult te iubesc și cât te voi iubi!
Îmi place sa fiu cu tine, aici, acolo, azi sau mâine,
Oriunde, nu-mi pasă,
În cel mai simplu sens al vieții ...
Să mă conectez cu tine, cu sufletul tău,
Să stăm amândoi în tăcere, să ne transformăm în poezie!
Îmi place sa fiu cu tine, în brațele tale, în viața ta!
Cu tine este locul în care vreau să fiu ...
Și nu aș vrea niciodată să plec!
Cu tine, nu știu ce se întâmplă ...Te văd și sufletul meu tremură...Te văd și mă desființez...Te văd și mă transform...Te văd și nu știu ...Mi-e teamă să nu te uit sau să te iubesc mai mult!
Am lăsat ușa inimii deschisă pentru tine,Așteptând mereu sosirea ta, un vânt care îmi zguduie și seduce ființa ...Pentru tine am dragoste, visuri, o viață;De asemenea, o inimă care te cheamă și pași care te caută;Vreau să te iubesc încet...încetul cu încetul...pentru totdeauna! ~
~ Odine ~
