Odine With Love

Odine With Love

marți, 29 aprilie 2014

~ Îmi caut ~

Mi-aş smulge pielea de pe mine,
Să nu mă mai strângă de dor,
M-aş arunca printre ruine,
Să treacă totul mai uşor.


Şi aş tăia în carnea crudă,
Să iasă sângele din vene
Să nu mai umblu ca o zăludă,
Prin universuri bacoviene.

Căci în marea linişte asurzitoare,
Am rămas printre sloiuri de gheaţă
Atunci când m-ai ucis cu premeditare,
Doar scrisul m-a ţinut în viaţă.



Dar tot ce pot să fac şi tot ce ştiu,
Este s-alerg în viaţă ca un proscris,
Şi cu fiecare poem ce-l scriu,
Să mă sinucid prin scris.

Rămân să-mi caut dragostea în cimitire,
Să o citesc printre a memoriei morminte,
Şi-apoi să-mi dau marea întalnire,
În ceruri şi-n ce îmi mai aduc aminte. ~

 ~ Odine ~

joi, 24 aprilie 2014

~ Timpul... ~

      ~ Noaptea apare atunci când soarele închide ochii obosind să mai privească în jur şi dorind să plângă. Din fiecare lacrimă apare o stea, iar el plânge mult, de asta noaptea de multe ori cerul e plin de stele. Lumea iubeşte cerul înstelat, însă nu ştie că fiecare stea înseamnă o lacrima vărsată pentru o iubire pierdută, pentru un copil bolnav, sau un bătrân care se pregăteşte să îşi ia rămas bun de la cei dragi pentru a pleca în lumea celor drepţi.
      Oamenilor nu le place atunci când noaptea cerul nu are stele, sau când e înorat, pentru că nu îi bucură pe ei, însă atunci soarele închide ochii zâmbind şi radiind de fericire în sinea lui. Sunt acele rare momente când ochii lui adorm în linişte şi sclipesc în tăcere, pentru că el şi luna au intimitate, nu mai sunt în ochii celorlalţi. Între ei şi oameni se lasă o cortină şi se bucură unul de altul.
      Asta facem şi noi cu toţii, ne transformam într-un soare care în timpul zilei sclipeşte, pentru alţii, iar noaptea închidem ochii înlăcrimaţi şi pentru cei din jurul nostru afişam perdeaua de stele sclipitoare.
      Viaţa este în linie dreaptă, însă poate fi şi în curbă concavă sau convexă. Nu îi vedem forma însă o simţim în interiorul nostru. Este eternul care ne îmbogăţeşte. Nu este nevoie de mult pentru a fi fericiţi, pentru că nu măreţia te face mare. Este deajuns doar de o singură persoană pentru ca acea curbă într-o clipă să devină drumul cel mai scurt şi drept spre fericire. Este un punct de concentrare, un moment anume pentru a ne pierde pe noi înşine pentru a ne găsi. Acea clipă care te-ar face să arzi într-un minut cât pentru o viata şi acel minut să îţi dea senzaţia că va ajunge pentru tot restul zilelor. Că dacă ne vom bucura de plăcerea de a arde în fiecare minut, vom avea în mâini timpul.
     Se zice că timpul este cea mai puternică forță, mai mult decât dragostea. Că dragostea moare în timp, că timpul îndură şi transformă totul, fie că ne place fie că nu. Că dacă ne ocupăm timpul, vorbind despre câştigul sau pierderea lui, îl vom opri din mers.
     Se  spune că timpul rezolvă totul, că într-o zi vei iubi din nou sau că vei uita rănile produse de oameni, însă timpul nu rezolvă nimic, timpul nu se mătură şi ceea ce s-a spart nu se va mai putea lipi la loc.
     Dacă timpul ar fi cea mai puternică forţă, arheologii nu ar mai lupta încercând să salveze obiecte, cărţi, să le restaureze să nu fie distruse de tot în lupta cu timpul, dar timpul curge şi curge şi curge...
      Timpul nu este rău sau bun, chiar dacă anumite lucruri le distruge pentru totdeauna, iar pe altele le face mai bune, aşa cum vinul se face tot mai bun cu fiecare an care trece şi că ceea ce rezistă de-a lungul timpului, nu moare, precum sentimentele nobile de dragoste, peste care poate curge oricât ar curge din nisipul unei clepsidre, ele se întăresc tot mai mult. ~
~ Odine ~ 

duminică, 20 aprilie 2014

~ Bucurie ~

În sfânta zi de sărbătoare,
Să mulţumiţi pentru toate,
Că aţi primit iertare,
De la Dumnezeu pentru păcate.

Căci şi-a trimis pe al său fiu
În trup de om să se răstignească,
Să fie mielul de sacrificiu,
Şi pe noi să ne mântuiască.

S-aveţi fericire-n chipuri
Precum un copil la joacă,
Iar lumina să pătrundă-n locuri
Unde inima e seacă.

Să vă bucuraţi şi cu bogaţii,
Şi să-l ocrotiţi pe cel nemângâiat,
Să cântaţi în cor cu toţii,
Că azi Hristos a Înviat!!!~

~ Odine ~

vineri, 11 aprilie 2014

~ Eşti puternic ~

~ Eşti puternic, atunci când crezi într-un vis, deşi acesta pare imposibil,
Eşti puternic, atunci când te dăruieşti în întregime unei cauze, chiar şi atunci cei din jurul tău au renunţat.

Eşti puternic atunci când zdrobeşti slabiciunea cu greutatea curajului tău ...
Când te confrunţi cu toate temerile tale în minte şi totuşi îţi găseşti puterea să continui,
Eşti puternic atunci când ţi-ai dori să plângi, dar te încăpăţânezi să zâmbeşti,
Chiar şi în ciuda faptului că simţi o tristeţe fără sfârşit, dar insişti să faci asta pentru a face pe cineva fericit.
Eşti puternic chiar şi atunci când îţi doreşti să zbori, dar simţi pământul sub coaste şi continui să crezi că poţi zbura.
Eşti puternic atunci când ai obosit să porneşti pe un drum pe care ai mai fost şi nu a dus nicăieri, dar crezi în înţelepciunea divină că fapta ta de bine se va întoarce înzecit spre tine...
Tu eşti puternic, atunci când întârzii să ajungi la destinaţie, pentru că alţii te-au oprit să înaintezi, dar continui singur să găseşti drumul...
Eşti puternic, deoarece perseverezi, nu renunţi niciodată,
Te trezeşti în fiecare dimineaţă şi priveşti soarele care te luminează îmtr-o nouă zi din viaţa ta
Şi ştii că Dumnezeu îţi dă încă o şansă, atunci când oamenii îţi întorc spatele, pentru a face ceva bun.
Timpul este atât de scurt şi totul se poate termina cât clipi din ochi, sau poate cât un oftat,

Cu toate acestea, timpul ...  poate fi, mai mult decât ne-am dori să fie, 

Şi te poate face să îţi pierzi sensul când totul se opreşte în inimă, 

O durere gigantică, înfăşurată în nostalgie să îţi invadeze sufletul,

Şi să îţi dai seama că primvara vieţii e atât de plină de flori,
Oricât de mult ar fura din grădina inimii tale cei care credeai că te iubesc,
Care de cele mai multe ori intră şi fură de acolo fără milă, lăsându-te jefuit de sentimente. ~
~ Odine ~

vineri, 4 aprilie 2014

~ Picături de iubire ~ (Poem de dragoste XXVII) ~

~ Te iubesc atât de mult şi atât de profund,
Încât nu îmi permit să mă imaginez fără tine
Şi tot ceea ce am trăit până astăzi
Îndrăznesc să plantez ca seminţe de dragoste.


O grădină de trandafiri îmi decorează sufletul,
Şi sunt rodul iubirii plantate în inimă,
Iubire ce o port şi simt din alte dimensiuni
De când corpul astral s-a întors în corpul fizic.

Nu am nici un plan să mă confrunt cu viaţa asta,
Dacă doar în alte vieţi îmi e menit să fiu cu tine,
Sărută-mi gura lipsită de suflare a corpului neîmbrăţişat
Şi lasă-l să adoarmă în cântecul de leagăn al iubirii.


Mi-a fost prea teamă să revin la acel Paradis,
Şi la cel mai frumos moment din viaţa mea,
Să transpun cele două dimensiuni în realitate,
Atât de mult te iubesc... şi atât de profund.

La rădăcina inimii mele există o substanţă elocventă,
Conţine fidelitate, seducţie, senzaţii, sentimente
Toate se transformă în esenţa pe care o inhalează viaţa,
Însă nu ştiu dacă este condimentul de durere sau fericire.


Pe fondul picăturilor de iubire, voi aluneca
Scurgându-mă pe lângă munţi, deversând iubire,
Şi vreau ca acum să poţi veni să mă înec,
Scufundându-mă în toată ploaia asta de dragoste. ~
~ Odine ~

miercuri, 2 aprilie 2014

~ Parfumul iubirii ~ (Poem de dragoste XXVI)

~ Mirosul iubirii tale, parfumul meu de existenţă,
Fără de care nu aş putea zbura
Căci ştiu că nu se va mai naşte un alt parfum.
Chiar de aş aştepta o mie de vieţi.


Voi aştepta pentru totdeauna să zbor spre imposibil,
Ca toate celulele să simtă iaraşi mirosul iubirii,
Căci ele încă impregnate cu esenţa parfumului divin,
Ca şi cum n-ai plecat niciodată, de parcă ar fi prima dată.

Ele recunosc parfumul zâmbetului tău, bucuria inimii,
Mirosul dragostei tale din prima zi în spaţiu şi timp,
Şi caută mereu să simtă senzaţia momentului ca prima dată
Coexistând atemporal între trecut, prezent şi viitor.

Într-o zi voi putea simţi din nou acel miros.
Chiar de va veni vântul şi mi-l va lua din braţe,
Şi voi zbura, cu zbor de fluturi în căutarea lui
Îl voi lua din ghearele vântului, de voi muri inspirându-l.

Şi nimeni şi nimic nu va fi în măsură să ia în această dragoste,
Iar parfumul tău va fi pentru totdeauna "al nostru." 

Fără să ezit, aş lua-o de la capăt să sufăr
Astfel încât să putem zbura din nou împreună o zi.


Dragostea mea nu este universală şi nu are egal
Şi oriunde ai fi,există un sentiment de interconectare,
Ca un fluture ce pleacă în zbor să caute mirosuri dulci,
 Tu simţi mirosul dragostei mele, chimia călătoriei dincolo de timp. ~
~ Odine ~