Odine With Love

Odine With Love

duminică, 30 octombrie 2016

~ O femeie și un bărbat ~

~ Tu și eu, suntem doar o femeie și un bărbat,
Uneori un singur corp, o singură bătaie de inimă,
Un oftat, o respirație, un suspin, o inspirație.
Suntem o femeie și un bărbat, față în față, pe timp de noapte,
O femeie și un bărbat care au buzele legate între ele,
Cu capetele care se odihnesc împreună, în lumina lunii.
Iar pe timpul zilei, spate în spate, aproape doi străini,
Ce-și caută privirile ca doi nebuni și nu au nevoie să-și spună nimic,
Pentru că ochii le strălucesc într-o lună de miere continuă,
Două priviri, doi străini care se iubesc din ochi.
Tu și eu, o femeie și un bărbat, care se dezmiardă împreună,
Încercând să-și calmeze zborul spre lună, cu picioarele goale,
Fluturi care dau din aripi fără țintă,
În așteptarea unui cer plin de stele,
Unde dorința se regăsește în îmbrățișări.
Poate nu ar trebui să ne facem prea multe griji la ceea ce spun oamenii,
Ar trebui să fim doar o femeie și un bărbat,
Care trebuie să își urmeze propriul drum,
Să credem în noi și în destin, nu în ceea ce cred alții. 
Corp lângă corp, nu există nimic în afară de noi,
Tu îmi îmbrățișezi pielea, eu o calmez pe a ta.
Cu tine mă simt o femeie care rupe vraja, fulgerată de sărut,
O femeie în ființa căreia invadezi totul, îi împrumuți vise,
Vieți care nu pot fi atinse, dar căreia i se face frig de tine.
Dă-mi te rog cămașa ta... vreau sub hainele tale să fiu a ta,
Tu ești focul care mă arde, mă consumă, mă incendiază... și nu se stinge
O femeie ce se simte femeie, lângă bărbatul din tine. ~
~ Odine ~

luni, 24 octombrie 2016

~ Știi tu oare?? ~

~ Mă iubești??
Mă vrei măcar puțin din cât te vreau eu?
Știi tu oare... că buzele mele se ofilesc strigându-te?
... că plămânii mei se golesc de aer, atunci când te văd?
... că mâinile mele tremură atunci când nu te ating?
... că singurătatea corpului meu urlă, în lipsa atingerilor tale?
... că pieptul meu nu mai palpită?
... că tot ce simt e dor și geme în absența ta?
... că toate gândurile mele de iubire s-au amestecat cu gri-ul lipsei tale?
... că ochii mei au orbit și că privesc în gol?
... că sufletul meu se retrage într-un corp care se transformă în piatră?
Știi tu toate astea??
Știi tu oare, că aș putea să mor în lipsa ta? Pentru tine?
Știi tu ce putere ai asupra mea?
... că numai tu deții cheia sufletului meu și că oricine ar încerca, nu îl va putea deschide niciodată?
... că inima mea are o vestă anti glonț, dar se sparge în milioane de bucăți dacă nu îmi săruți buzele?
Știi tu oare, că îmi arde în piept inima încât doare,
Pentru că tot ceea ce are nevoie, este să devină una cu tine,
Să galopeze ca un cal liber în bătaia vântului,
Să aibă libertatea de a spune ”te iubesc”, fără teama de a se pierde.
Nu vreau altceva decât să te iubesc așa cum o fac eu,
Iar tu... să mă iubești așa cum numai tu o știi. ~
~ Odine ~

miercuri, 19 octombrie 2016

~ Steaua din mine cade din dragoste și formează un traseu cu numele tău ~

~ Mă gândesc mereu la tine, chiar și când îmi ești aproape.
Mi-ai invadat mintea, trupul și sufletul,
De parcă ai lua naștere în mintea mea sau te-am încuiat în visele mele.
Mă gândesc la tine ca și cum ai fi singura gură de oxigen
Pe care o devorez în plămâni cu o foame nebună.
Dintr-o singură respirație îmi umpli plămânii,
Îmi mângâi ideile și îmi muți din loc sentimentele,
Mă predau cu toată sensibilitatea și nebunia din mine,
Ești ca un moment magic care mă surprinde,
Reflexia ta aleargă prin mine și mă face să ard,
Cu mintea, cu corpul, cu sufletul, cu toată ființa mea.
În brațele tale mă duc în Iad și zbor spre cer.
Sunt goală de piele și suflet în ochii tăi
Și te scriu, scrisul e visare, iar visul meu e a scrie,
A scrie nopțile unice cu tine în formă de litere, iar emoțiile poezie,
Care iau formă cu fiecare cuvânt și crează lumi pline de zâmbet.
Vreau să posed strălucirea unei galaxii, să mă dezintegrez în infinit,
Traversând spațiul interstelar pentru a devenii o mică scânteie,
Să mă transform în particule de lumină... o auroră boreală.
Iar tu... să încerci să numeri stelele, căci în fiecare dintre ele,
E o mică bucată din dragostea mea infinită.
Uită-te la stele și lasă-mă să mă uit în ochii tăi și vorbește-mi tu,
Steaua din mine nu trebuie să vorbească, căci stelele nu vorbesc,
Steaua din mine are nevoie de ochii tăi să strălucească,
Ea doar cade din dragoste și formează un traseu cu numele tău. ~
~ Odine ~

sâmbătă, 15 octombrie 2016

~ Vrăjitoarea și demonul ~

~ Mă întreb de ce, nu când sau cum, doar de ce simt ce simt,
De ce când sunt în brațele tale simt că îmbrățișez tot pământul,
De parcă ai traduce limbajul inimii mele cuvânt cu cuvânt,
Iar pielea mea repetă numele tău, ca o memorie beată.
Am aruncat vraja în vântul care te-a adus la mine,
Am eliberat cele mai profunde și intime dorințe.
Poate sunt o vrăjitoare care ard pe rugul dragostei,
Căci mâinile tale sunt foc și mă devorează,
Îmi dau seama că îmi faci rău și totuși stau în foc,
Pentru că renasc și mă ridic deasupra limitelor pământești.
Ca o lumină ce izvorăște din întunericul adânc al corpului meu,
Îți respir prezența cu ochii închiși, absorbită de uraganul ce-l simt.
Și unul și celălalt suntem prinși, demonul meu,
Pentru că suntem atrași, trup și suflet unul de altul,
Eliberând monștrii noștri interiori,
Știm cine ne dă puterea a cine suntem cu adevărat.
Tu și eu, suntem vrăjitoarea și demonul, într-o iubire cosmică,
Două libertăți, echilibrul perfect, cu dorințe profunde,
Vrăjitoarea care a aruncat vraja și demonul care a cucerit,
Mergând mână în mână pentru a face propriile magii,
Sărutând necunoscutul și aventura care provoacă,
Venerând împreună zeii cu fiecare atingere,
Stăm în gloria Iadului care îndulcește și arde.
Închid ochii și te iubesc iubindu-mă,
Ca un val care zgârie nisipul, într-un dans turbat,
Desenezi de fiecare dată harta neexplorată a corpului meu,
Deși ai vizitat-o de atâtea ori.
Trăiesc două vieți, una plină de magie și una în umbra bătăliilor interioare,
Dar interiorul de foc, chiar dacă inima mea nu o arată,
Te invit demonul meu, să dansăm ca două flăcări la lumina lunii,
Fără reguli, fără bariere, doar dragoste și dans,
Într-o muzică a sferelor, să creăm un nou univers,
Pentru că suntem prea vii, prea copleșitori, pentru a trăi încorsetați. ~
~ Odine ~

marți, 11 octombrie 2016

~ Mă predau ție ~

~ Mă predau ție, orbită de dragoste, de pasiune necondiționată,
Vreau să simt prezența proaspătă a buzelor tale carele sigilează pe ale mele,
Mă predau ție și te rog să ai grijă de inima mea,
Pentru că de acum este și inima ta.
Mă predau ție, căci sunt prizoniera farmecelor tale,
Captivă în mâinile tale și imobilizată de îmbrățișări,
Sclavă a buzelor tale, dar liberă...
Liberă, pentru că îmi place forma asta de sclavie,
Liberă să iubesc și să mă bucur,
Vrăjită de fluxul sângelui și bătăile inimii tale,
Încurcată în bunul simț și dorință,
Dar legată de seducția tentantă a nebuniei mele.
Mă predau ție încarcerată între brațele tale,
Torturată de pasiune și sclavă a corpului tău,
Te implor să-mi hrănești lăcomia de tine.
Mă predau ție și glasului tău care îmi gâdilă neuronii
Și fiecare milimetru al creierului meu,
Mă predau să-mi faci pielea o pânză pe care să-ți etalezi pictura,
Opera de artă, pe care o atingi cu atâta tandrețe și iubire.
Mă predau ție, pe altarul tău ca o ofrandă,
Onorată de bucuria buzelor tale
Să mă dezlegi de lume și să mă legi de pasiunea pentru tine,
Mă predau și te las să mă invadezi,
Dar să mă lași liberă în nebunia sentimentelor.
Mă predau ție și iubirii tale care îmi taie inima în două
Și o expune în fața ta așa cum este, o inimă care zbate și bate pentru tine,
O inimă a unei femei care a devenit un mic Iad pentru tine,
Pentru că ard în ea, toate flăcările și pasiunile pentru dragostea ta. ~
~ Odine ~

duminică, 9 octombrie 2016

~ Binecuvântată nebunie ~

~ Între mâna ta și mâna mea e un tăciune de dragoste,
Cel care hrănește focul unei uniuni prin care sângele în vene e un torent
Și care pulsează în piept viața prin mângâieri.
Cenușa din pieptul meu a devenit un foc de tabără,
Pielea nu-mi este decât o manta care acoperă oasele goale,
Speranța a crescut și a devenit o pasăre de zbor.
Vocea ta este ca o șoaptă pe care vântul se apleacă să o rostească
Și nu a fost deajuns decât să mă legeni o singură dată în brațe,
Iar pieptul se deschide în două și radiază lumina
Cu care desenez conturul corpului tău cu razele ei.
Dorul de tine e un război între două fiare sălbatice,
Cel care mă jefuiește de somn și mă umple de gânduri.
Ce nebunie binecuvântată ești pentru sănătatea mea mintală,
Când mă faci să sar zidurile care mă îngrădesc,
Binecuvântată nebunie ești când îmi dai putere să zbor acolo unde aripile vor să zboare,
Când mintea preia conducerea în fața inimii dar o face în avantajul ei,
Când și cele mai înfricoșătoare frici se topesc în fața libertății sufletului.
Binecuvântată nebunie îmi ești când pielea mea sclipește în milioane de stele,
Atunci când îți simte atingerea,
Când mă înfiori și mă fierbi cu fiecare vis.
Binecuvântată nebunie suntem noi,
EU și TU, nebunie dublă, două nebunii,
Nebunie la pătrat, nebunie de dragoste,
Pentru că dragostea este dragoste numai când e nebună...
Și mă întreb ce e nebunia? Nebunia suntem noi DOI. ~
~ Odine ~

marți, 4 octombrie 2016

~ Noi nu stăm în tăcere, noi inventăm noi modalități de a ne iubi ~

~ Nu știu cât timp am stat îmbrățișați în tăcere,
Dar a fost atât de intens încât am putut auzi fiecare bătaie a inimii noastre,
Am auzit și îngerii urlând și demonii tresărind de iubire
Și în mijlocul acelui calm infinit, au trecut prin fața ochilor mei versuri,
Poeme scrise între jocuri de cuvinte care te fac să pari perfect, aproape ireal,
Iar eu o imperfectă îndrăgostită de perfectul simplu care ești.
Tu știi să aprinzi scântei în ochii mei, să ard fără foc, dar să dau în clocot,
Ai un aer ciudat cu ochii fixați pe fața mea, liniștit, netulburat,
Când în mine se naște o foame hămesită, ce începe din stomac,
Trece prin tot corpul și se termină în minte,
O foame care cheamă focul din mine.
Îmi ești interzis, dar gura ta desacralizează porțile Iadului,
Eliberează melodii sensibile ce dansează oarbe în jurul meu,
Iar eu rămân fără timp, în timp ce tu începi să îmi devii etern.
Urme ale buzelor tale lasă un gust neterminat,
Urme ale ochilor tăi se pierd pe fața mea,
Urme ale șoaptelor tale care s-au înecat într-un ecou îmi rezonează în piept,
Urme lăsate de parfumul tău se emană prin toți porii pielii mele, pătrunzând în sentimente,
Unde va rămâne impregnat pentru totdeauna
Și mă întreb oare cum aș vedea lumea, dacă aș purta în orbite ochii tăi?
Nu știu cum se măsoară iubirea, dar știu că am ajuns să te iubesc fără măsură
Știu că am mai fost ”doi”, dar nu știu când
Și că acum doar continuăm ceea ce trebuia să fim,
Că te uitasem, dar mi-am adus aminte.
Noi nu stăm în tăcere, noi inventăm noi modalități de a ne iubi,
Din liniște și haos să se nască un timp ce nu are început sau sfârșit. ~
~ Odine ~

sâmbătă, 1 octombrie 2016

~ Sunt reprezentarea lui Dante în Infernul său ~

~ ... Uită - te la mine ... 
Sunt fragilă în bătaia focului care se reflectă prin ochii tăi,
Un singur sărut al tău e o arsură, ce-mi ridică sângele în vene
Și nu simt teamă și-mi ofer buzele, să-mi dai mângâieri de jăratec,
Iar focul tău să-mi perie buzele într-o tăcere liniștită.
... Uită - te la mine ... 
Înainte ca noaptea să mă prindă-n umbra ei,
Pârjolind centimetrii de piele cu sete,
Dar voi sta între cărbunii ce formează brațele tale
Și o să beau... o să beau ca și cum mâine nu ar mai exista,
Cu o sete insațiabilă a sufletului meu ce suspină înăbușit în pieptul meu.
... Privește-mă...
Sunt o bucată de lut în mâinile tale ce așteaptă amorțit atingerea degetelor tale,
Sunt tăcerea ta .. iar dacă auzi vreun sunet, este ecoul vocii ce șoptește iubire
Sunt gustul buzelor tale... fără de care ale mele nu ar fi decât suflare moale de viață.
... Privește-mă...
Cum inimii mele, printre jăratec, îi cresc aripi,
Un Phoenix ce se naște din cenușă, dorință și iubire,
Flăcări de foc ce cresc în mine și se hrănesc cu îmbrățișarea ta,
Îmi pierd mințile, iar tu tot ceea ce faci este să mă aprobi,
Trăind intens pentru tine, vâlvătaie de foc,
Iar eu... eu sunt reprezentarea lui Dante în Infernul său. ~
~ Odine ~