Odine With Love

Odine With Love

duminică, 25 iunie 2017

~ Sunt în oglinda ta, pe cealaltă parte ~

~ Ești acolo, în oglindă,
Atunci când o să îmi pierd orientarea
Și mă conduci spre bucuria supremă.
Tu, ești cuvântul potrivit,
Acest verb care care nu seacă niciodată, 
Ești paradisul virgin care mă îndeamnă să păcătuiesc,
Fără a simți condamnarea păcatului.
Ești muza imaginației,
Mângâierea care îmi chinuie instinctele,
Care mă seduce, savurând fructul pasiunii.
Ești protagonistul eforturilor mele, ultimul vers,
Pergamentul de aur de pe pielea mea,
Pur și simplu, ceea ce iubesc și venerez.
Ne iubim de fiecare dată până la os, savurând dorința
Și atingem la unison, într-un ritm lent, o altă dimensiune.
Parcă ești pătura dulce care îmi acoperă pielea,
Poezia mea sunt buzele tale,
Cu sărutările tale încărcate cu delir și pasiune,
Ochii tăi mă topesc și mă penetrează în tăcere până în străfundul ființei.
Ești poezia mea, cea pe care o scriu,
O mângâi cu vârful degetelor,
Ești în fiecare cuvânt scris, în fiecare propoziție,
În fiecare adiere de vânt, în fiecare mângâiere de Soare,
Orizontul mării mele, culoarea lumii, culoarea pasiunii,
Într-un minunat apus de Soare spre orizont.
Buzele te sărută, într-un univers în care mă pierd,
Un vis care mă consumă, dar care trăiește în ochii mei, în fiecare clipire.
Tu mă cunoști mai bine decât oricine,
Chiar dacă asta mă face vulnerabilă,
Amprenta gurii mele este ca o navă în derivă,
În oceanul infinit al corpului tău și caută fiecare por al pielii,
În timp ce corpul meu se îneacă în nebunia dragostei.
Sunt în oglinda ta, pe cealaltă parte
Și mi-ar fi imposibil să te părăsesc,
Pentru că de fiecare dată când mă privesc în oglindă,
Ești tu acolo, iar când tu te privești, sunt eu acolo,
O oglindă care reflectă pe deplin două personalități identice, dar opuse. ~
~ Odine ~

sâmbătă, 17 iunie 2017

~ Sunt o elevă, care a ajuns la lecția ”iubirii” ~

~ Îmi place să te privesc, pentru că ești terenul fertil pentru nebunia mea,
Recipient pentru tăcerea care îmi clocotește pe buze,
Ești Iadul care îmi anesteziază demonii din corpul meu.
Îmbrățișez visul ăsta care mă trimite până pe marginea prăpastiei,
Un abis care-mi atârnă pe buze și se încurcă în tremurul unui vers.
Semăn cu flacăra unei lumânări care arde timid,
Arde atât de mic în comparație cu imensitatea ta,
Cu forme neregulate care oftează în forme de abandon.
Am o flacără în gât care mă sufocă și mă arde,
Destinată pentru două suflete care trăiesc într-un Eden departe.
Sunt doar o elevă care a ajuns la lecția iubirii
Și o trăiește de la haos la extaz,
Care se dezbracă de toate hainele sufletului,
Ca să se topească în focul din ochii tăi de gheață.
Miroși a cer, dar ești un sanctuar în care-mi jertfești inima,
O ploaie de plăcere, o muzică cerească
Și păcatul meu divin, binecuvântat,
Care-mi dă aripi și mă ajută să zbor, fără a părăsi pământul.
Pledez pentru statutul de nebună, nebună după tine,
Alerg prin ploaie și strig cu ferestrele deschise,
Dărâmă ziduri și bariere, subjugă și devine sclava emoțiilor,
Care deschide cutia Pandorei, căutând armonie și ordine.
Dacă aș fi o sirenă, marea ar fi lumea mea,
Aș cânta în nopțile nedormite și aș seduce muritorii,
Dar eu nu sunt sirenă, sunt o femeie și nu orice femeie,
Ci una, pe care gura ta o duce în delir și îi este și viață și moarte. ~

~ Odine ~

sâmbătă, 3 iunie 2017

~ Dacă tu ești păcatul, atunci vreau să aleg Infernul ~

~ Dragostea nu se consumă cu foc și nici apa nu o poate stinge,
Dragostea e mereu cu mine, peste tot
Și te iubesc așa cum marea iubește nisipul,
Cum pescărușii iubesc apusul de soare,
Cum noaptea iubește Luna,
Te iubesc cum macii iubesc libertatea unui câmp roșu,
Tu, cel care ești ca un tremur care mă controlează
Și trezește în mine dorința de a trăi dincolo de limite.
Alături de tine...
Nimeni nu poate sta departe de foc
Fără să vrea să se prăbușească în păcat.
Închide ușa și dă lumina mai mică,
Să fim departe de ochii șerpilor,
Care pândesc inimile ce bat împreună.
Ascultă-mi sufletul și să nu îți fie teamă de tremurul său,
Dar atât de asemănător cu al tău,
E ca un val ce se lovește puternic de stânci
Vine cu putere și se unește cu ele, se ondulează,
Așa sufletul meu se echilibrează, când mâinile mele
Ating fiecare rotunjime a corpului tău.
Ș accept compromisul ăsta să rămân,
Să te iubesc mai mult decât oricine altcineva pe lume,
Să fiu doar parte a nopților din viața ta,
Să rămân parte a păcatului de a iubi,
Să te sărut și să fiu a ta dincolo de toate, dincolo de imposibil.
Sunt ca un râu, care se scurge în marea ta,
Primește-mă cu brațele deschise și fără suspiciune,
Sunt corpul care își dorește să se contopească cu tine...
Tu, doar învelește-mă în valurile brațelor tale,
Fă-mă una cu tine, înconjoară-mă cu tine și acoperă-mă cu sarea ta
Temperează-mi visele sufletului meu cu aroma păcatului capital,
Lasă-mă să gust, să beau și să mă hrănesc cu tot ceea ce înseamnă viața ta,
Iar dacă tu ești păcatul, atunci vreau să aleg Infernul. ~
~ Odine ~