~ Valurile se întorc, să se iubească din nou! ~

~ Am vrut să scriu o altă poezie,

O poezie care nu vorbea despre dragoste,

Poezie care atingea și se mișca suav,

Moale ca petala unei flori, plină de roua dimineții.

Cum să scrii poezii și să împletești versuri,

Când cuvintele sunt ca valurile mării

Care ajung și pleacă în orizonturi diferite

Cuvinte care rimează, în versuri, de la verbul a iubi!

Cum să scrii versuri, când cuvintele sunt ca spuma mării,

Care se risipește la atingerea nisipului fin,

Când în ceasul tăcerii, inima aude șoaptele mării

Și valurile sălbatice  aleargă într-un dans nebun.

Valuri după valuri, ajung să se atingă, agitate,

Corpuri unite, buzele lipite, împletite, aliniate,

În cuvinte șoptite transpirate, alunecoase,

În versuri fără rimă, cuvinte de dragoste livrate cu intensitate.

Marea agitată este ca o inimă care iubește

Briza împrospătează simțurile,

Valurile se despart ca niște îndrăgostiți dezbinați

Întorcându-se îndrăgostite să se iubească din nou!

Am vrut să scriu o poezie despre splendoarea mării

Frumoasă, parfumată, elegantă, să-ți ofer

Dar mărturisesc sincer, că inima mea spune doar,

Că ești cel mai frumos POEM DE IUBIRE! ~

~ Odine ~

~ Nu vreau să mă opresc niciodată, să te respir! ~

~ Ce secret păstrează zâmbetul tău atât de deschis,

Buzele tale care atunci când mă sărută  ...topesc orice aisberg

Cu sărutări lente şi pasionale

Și sălbatice, de parcă nu ar mai exista mâine?

Mâinile tale lungi și venoase, 

Care știu cum să stea calme și relaxate,

Puternice si ferme când se sprijină de talie mea

Dar atât agere când îmi mângâie fața, ceafa... spatele.

Totul la tine este simplu... 

Ești atât de simplu și atât de capricios

Încercând constant să mă exorcizezi cu esența ta,

Făcându-mă să mă comportă ca o nebună, să-mi pierd orice urmă de rațiune.

Ce pact ai semnat și cu cine, să topești toate forțele și toate zidurile din calea ta?

Încerc atât de mult să înțeleg ce este atât de special în ochii tăi,

Dacă par atât de normali, de privirea ta proaspătă și singuratică,

Calmă, dar care scormonește până în adâncul măruntaielor mele.

Încerc să-mi recapăt controlul, pe care mi-l pierd în preajma ta,

Privesc în ochii tăi și toate eforturile mele de a rămâne fermă se evaporă....

Timpul trece și încă nu înțeleg

De ce sunt atât de speciali ochii tăi...

Și să te respir încet... Nu vreau să mă opresc niciodată, să te respir! ~

~ Odine~ ~

 

~ Tu, ești urma pașilor mei! ~

~  Aș vrea să fiu o carte,

Să-mi decojești foile, frunză după frunză

Și fiecare cuvânt de afecțiune să-l citești,

Adăpându-te din esența iubirii mele,

Aș vrea să fiu o carte,

Nu o carte pe care să nu o citești niciodată,

Ci o carte cu un parfum sublim

În ale cărei pagini să spună,  cuvinte care mă ard ca focul.

.

Aș vrea să fiu o carte,

O carte în care fiecare pagină să strălucească

Și fiecare literă să fie bucurie și să rămână în inimă

Ca simbolul iubirii, al rugăciunii în biserică

Aș vrea să fiu o carte

Simplă și sensibilă, dar un cadou pentru tine,

O carte scrisă, cu versuri tandre

Să poți citi, ceea ce eu nu-ți pot spune, că tu, ești urma pașilor mei!  

~ Odine ~ 

 

~ Of-ul meu! ~

 ~ Uneori sunt un deșert care înflorește între palmele tale,

Uneori sunt doar un trup, un adăpost al trupului tău... 

Câteodată sunt o vioară între degetele tale, care plânge și râde în același timp,

Uneori sunt un animal rănit și flămând, 

Pe care doar tu îl îmblânzești cu sărutările tale... 

Trupul meu este ca un sanctuar pentru tine, plin de ofrande,

Mâinile tale, atingeri divine, mă dezbracă de propria-mi viață,

Până îmi pierd cunoștința a ceea ce sunt, unde sunt și cine sunt

Și apoi încep, mă nasc din nou, zbor, zvâcnind printre vertebrele 

Ce te caută, nemilos și înflăcărat, 

În vuietul cel mai adânc al iadurilor mele.

Ești trupul și refugiul meu, of-ul meu,

În tine găsesc liniștea ființei mele, 

Cântecul vocii tale mă cheamă în tăcere,

Și cedez în favoarea sărutărilor tale: miere și fiere                 .

Îmi pari ca un înger, care-mi alungă furtunile...

În timp ce aripile tale mă îmbrățișează și mă scutură,

Prevestind un Eden unde să ne câștigăm bătăliile,

În acest infinit cerc al vieții.

Și ne vom vindeca ca niște păsări întunecate,

În această lume infamă,

Ne vom ridica aripile înghețate

Și ne vom construi cerul din aer și foc,

Departe, de acest  pământ posomorât! ~

~ Odine ~