Odine With Love

Odine With Love

luni, 27 ianuarie 2014

~ Inimă plină de culoare ~ (Poem de dragoste VII) ~

~ Mi-e inima albastră uneori,
De-atâtea amintiri din ceruri,
Cu sentimentele pierdute-n nori,
Şi gânduri către alte doruri.


Mi-e inima aşa de roz cateodată,
Pluteşte precum fluturii în aer,
Dansează cu iubirea amorezată,
Pe sunetele calde cântate de un fluier.

Mi-e inima aşa de verde alteori,
Şi înfrunzeşte ca natura primăvara,
Căci totu-i fraged şi e plin de flori,
Şi nu contează dacă-i ziua sau e seara.

Dar sunt zile când inima e roşie ca focul,
Şi arde şi de dragoste dar şi de dor,
Căci nu îşi mai găseşte nicăierea locul,
S-ar duce-n depărtare ca un veşnic călător.

Din când în când inima mi-e violet,
Primită din iubirea cea divină,
Pătrunde-n gânduri şi în suflet,
Şi-n jurul ei, răspândeşte doar lumină.

Momentul când inima mi-e neagră,
De durerile iubirii stinse în adâncuri,
Mă-mbolneveşte dezamăgirea de pelagră,
Şi să mă vindec nu există-n lume leacuri.

Pe lume e doar un singur tratament,
Pentru inima uscată de atâta durere,
E dragostea curată, cel mai pur sentiment,
Ea vindecă orice boală şi îţi dă putere. ~
~ Odine ~

vineri, 24 ianuarie 2014

~ Înălţare ~ (Poem de dragoste VI) ~

~ De m-ai lăsa cât te-aş iubi de mult,
Dacă ai vrea să îmi rămâi alături,
Aş sta nopţi întregi să te ascult,
Te-aş ridica în sus, spre ceruri.


Aş ţine palmele întinse ca două trepte
Să îţi susţină tălpile către urcare,
Şi-apoi le-aş schimba să te aştepte,
Să faci alţi paşi uşori, înspre-nălţare.

Te-aş apuca de mâini ca să te ridic,
Să nu mai şti ce-nseamnă căderea,
Ţi-aş şterge stropii de sudoare pic cu pic
Şi ţi-aş bătători cu trupul meu, cărarea.

Ţi-aş sprijini în palme tâmpla obosită,
Şi-aş mângâia-o ca pe o icoană,
Să nu mai ai faţa atât de împietrită
Şi să rămâi curat, fără de prihană.

Nu m-aş opri până nu te-ai înalţa,
De m-aş preface într-o mână de petale,
Şi m-ai călca mărunt fără a te descălţa,
Iar paşii tăi ar fi urmele fatale. ~
~ Odine ~

marți, 21 ianuarie 2014

~ Te voi iubi ~ (Poem de dragoste V) ~

~ Dragostea mea te va urma
În moduri necunoscute,
Spre căile Infinitului
Fără limite de timp.


Inima mea te va îmbrăţişa
În corpul în care esti acum îmbrăcat
Corpul pământeanului plin de păcate,
Care încearcă să rupă haina mileniilor.


În zâmbetul meu timid te văd 
Printre ochii plini de lacrimi de iubire,
Dincolo de mantaua ce-mi acoperă trupul
Ţinând lumina sufletului să se scurgă afară.

Te păstrez în braţele ce suferă de dorul,
Din cauza dragostei mele
A inimii care e ca o sclavă,
Şi a corpului reflectă sentimentele.

Sufletul meu te va iubi
Pentru că asta e scopul meu pământesc
Ca tu să fii proprietarul inimii mele
Locuind în etern şi cu misiunea de a te iubi,
Până la infinit! ~
~ Odine ~

duminică, 19 ianuarie 2014

~ Preţul iubirii ~

~ M-ai ademenit din casa mea din Rai
Amăngindu-mă cu promisiuni lumeşti,
Spuneai că dragoste-o să-mi dai,
Dac-o să uit de cetele cereşti.


Şi mi-ai cerut ca jertfă de iubire,
Să-mi smulg aripile să nu mai ştiu,
C-am fost făcută pentru mântuire
Şi înger decăzut să fiu.

Şi-ai reuşit să-mi aduci dezamăgirea,
Că oamenii nu mai vor ca să iubească,
Ucigând şi îngerii dar şi omenirea,
Pentru un pumn de-arginţi ca să trăiască.

Rămasă fără aripi şi în singurătate,
Printre ale tale crime m-am rătăcit,
N-am mai putut zbura spre eternitate,
Şi am căzut şi am murit.

Acum aştept zăcută pe mormânt,
Să fiu iertată de păcate,
C-am vrut să cunosc iubirea pe pământ,
Să prind aripi şi să zbor spre divinitate. ~
 ~ Odine ~

vineri, 17 ianuarie 2014

~ În visele mele ~ (Poem de dragoste IV)

~ Te-am nominalizat în mijlocul visurilor mele 
Am girat pentru tine în singurătatea mea 
Am negociat cu cerul să-ţi dea culoare ochilor,
Şi pământul sa îţi dea putere.

Sunt geloasă pe ochii tăi, care nu văd
Dar mă văd,
Vocea care-mi şopteşte, dar nu se aude,
Sărutul care nu se schimbă niciodată,
Dar e imprimat în mintea mea,
Geloasă pe căldura mâinilor,
Care nu mă ating în invizibil,
Aerul care îl respiri şi tot spaţiul care nu îmi aparţine,
Gelozia ca o boală care doare, doare,
Şi absenţa ta ca un uragan,
Care vrea să  dărâme zidul încrederii.

Iubirea mea ţi-am dăruit,
Durerile mele le-am întins ca aripile pe apă,
Am închis ochii şi am părăsit locul de unde scriu,
Aruncându-mă în mâinile tale, în tăcerea ta.
Tăcere care cântă melodia sufletelor pereche,
Cu versuri, care sunt ca ale noastre,
De mai înainte de veacurile în care trăim.

Dacă aş putea descrie agitaţia din inimă,
Fiecare bucăţică pierdută care vrea să se găsească,
Şi care s-a rătăcit în lumea asta mare.
Orice sentimente cu speranţă,
Fiecare sentiment pe care îl ştiu,
Fiecare sentiment de iubire,
Şi în cele din urmă nu vei avea decât....
Un sentiment care a trecut... şi a rămas
Dragostea. ~ 
~ Odine ~

luni, 13 ianuarie 2014

~ Arhitectul inimii ~ ( Poem de dragoste III) ~

~ Iubirea e arhitectul inimii.. o ciopleşte până o transformă în două aripi.
Arhitectura aripilor sunt ca nişte case construite cu braţele în soare.

Articulaţiile lor au structura corpului unei păsări pregătită să zboare.
Are morfologia unui teren dur care adună continuitatea actelor umane.
Membranele sunt insuficiente şi se întrepătrund în cele două spaţii, creând jocuri de lumină şi umbră.
Acesta e fundamentul unei clădiri neterminate si nedefinite care stabileşte mortarul in viitor pentru a consolida clădirea inimii.
Având în vedere dragostea care mi-a tulburat inima, nu pot avea decât aripi să fiu primită în Paradis, pentru că te-am iubit dinainte de a exista în timp. ~
~ Odine ~

sâmbătă, 11 ianuarie 2014

~ Bucata din mine ~ (Poem de dragoste II) ~

~ O bucata din mine 
O jumatate de la mine
E in privirea ta.
Dorinta este mai rea decat chinul,
Este mai rea decat uitarea,
Este mai rea decat asteptarea.




O bucata din mine,
Jumatatea exilata din mine,
E plina de semne
Si asta doare ca dorul unei barci
Care e ancorata in debarcader,
Dar viseaza la valuri.


O bucata din mine 
Jumatatea rupta din mine
Ia forma dorului ca un glont,
Si strapunge cerul,
Insa reculul lui zguduie copilul din tine,
Care delireaza in desertaciunile lumii.

O bucata din mine,
Jumatatea amputata din mine
Simte dorul acut,
Si musca din bucata de suflet,
Ramasa, la mine, caci isi cauta
Cealalta jumatate ramasa la tine.

O bucata din mine,
Cealalta jumatate care o ador,
Spala ochii mei cu dorinta,
Caci dorinta este cea mai rea pedeapsa
Pe care o porti ca un giulgiu,
Atasat de pielea bucatii din tine. ~

~ Odine ~

vineri, 10 ianuarie 2014

~ De ce tu ? ~

~ De ce te-ai transformat în acel călău care,
A înfipt adânc cuţitul, fără să ştii cât doare,
Şi ai plecat în grabă, nu ai privit în spate,
Unde urla un suflet cu răni înjunghiate?


De ce calci pe cadavre vii şi nu te uiţi în jos,
Că nimeni nu-i mai sus, dar nici nu-i mai prejos,
Că Dumnezeu ne-a lăsat în viaţă ca să ne iubim,
Nu să ne rupem inimile şi-apoi să le zdrobim.

Că nu-i păcat mai mare, decât să juri iubirea,
Şi-apoi să scuipi pe ea şi să-i spurci amintirea,
Să crezi că dragostea are termen de valabilitate
Şi că ceea ce iubeşti astăzi, mâine are finalitate.

Dar nu, dragostea pură nu se termină niciodată,
Ea rămâne-n sufletul ce iubeşte, mereu nealterată,
Şi chiar în suferinţă creşte precum creşte o pâine,
Care e plămădită din iubire şi e hrană pentru mâine. ~
 ~ Odine ~

miercuri, 8 ianuarie 2014

~ Poem de dragoste I ("Te iubesc") ~

~ Acest poem este un poem de dragoste 
E un bilet fara tinta
Si nu stiu daca va ajunge la destinatie.
Nu exista nici un nume pe plic,
Sau scrisa vreo adresa.
Acest poem de dragoste 
A recidivat  ca un nebun 
Emanand imsomnii si,
Prezinta caracteristicile unui chip 
Completat de un corp,
Care merge impotriva vantului
Sa ajunga sa se descompuna,
Cuvant cu cuvant.
Asta e rolul poemului,
Care nu e ca niciunul,
Al meu.
Cele patru maini au
scris acest poem, 
Destinul meu si cu mine
Si nu suntem intotdeauna pe aceiasi lungime de unda,
Si nu ne ascultam,
Dar ne intelegem perfect sentimentele.


" Te iubesc chiar si atunci cand nu spun.
Cand te abati de la drumul drept,
Te iubesc si cand strang un  dor cat muntele,
Dar nu stiu intotdeauna cum si ce sa-ti spun
Nu pot gasi cuvintele potrivite.
Esti tot ceea ce un verset spune:
Tot ceea ce are nevoie un poem,
Este de o pereche de aripi,
Si de un piept din care sa rasara,
Sa acordeze sufletul intr-un cantec,
Si sa-l trezeasca din somnul profund.
Sa inceapa cu mangaieri din univers
Si flori si lumina din inima mea,
Pentru floarea noptii din inima ta." ~
 ~ Odine ~


duminică, 5 ianuarie 2014

~ Ganduri in noapte ~

~ Uneori luna isi lumineaza durerile,  reflectandu-le  in apa marii. ~

~ Am incercat sa sterg din inima cuvantul iubire dupa ce a trecut pe acolo creionul ei, insa a ramas imprimata ca o rana adanca in hartia sufletului. ~

~ Dorim langa noi intotdeauna persoana care pleaca departe, niciodata cea de langa noi. Asta pana cand si ea la randul ei pleaca si atunci realizam ca de fapt cel ce a fost intotdeauna langa noi era cel pe care l-am dorit cel mai mult. ~

~ In prima zi in care soarele s-a stins in mare, s-au nascut ingerii. ~

~ Speranta omului e ca radacina unui copac care se agata de rana pamantului, sa se ridice la nori. ~
~ Odine ~

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

~ Oriunde-n lume ~

~ Oriunde-n lume te vei duce,
Tu tot la mine te vei întoarce,
Chiar de nu suntem iubiţi perfecţi,
Suntem unul de altul depedenţi. 

Se pot găsi atâtea braţe,
Care de tine să se agaţe,
Dar numai două te vor ţine,
Aşa cum îţi e ţie bine.

Atâtea femei de-ar fi cu tine,
Chiar de le ai, mă vrei pe mine,
O şti, o accepţi, o recunoşti,
Că tot pe mine mă iubeşti.


Căci trupul tău e un mulaj,
Lipit de-al meu precum un tatuaj,
Iar gura ta şi gura mea,
Dăruiesc viaţă pentru o stea.

Cât timp pe cer ea străluceşte,
Te-ntorci la cea care te iubeşte,
Eu sunt a ta, tu eşti al meu,
Suntem uniţi de Dumnezeu. ~
~ Odine ~

~ Insula de iubire ~

~ Se spune ca viata este facuta din inceputuri,
Din piese de mici dimensiuni
Lasate in urma si apoi reluate.
Cand inchid ochii simt ca am murit,
Ca e o sarcina uriasa sa transport sentimentele,
Din interiorul pieptului spre afara,
Si ca ma sufoca greutatea curentilor.
Aud uneori melodia trista a tacerii mele,
Unde doar eu ascult urletul de tristete,
Care ma inconjoara ca o haita de lupi,
Adulmecand mirosul sangelui ce sare din piept,
Cand imi cant secretele intr-o melodie
Mult prea complicata, seaca, directa si cruda.

Cand inchid ochii, vad in ceata ,
Ceea ce am lasat in urma, iar in fata pustiul.
Cand deschid ochii vad in jurul meu,
Doar o modalitate de trezire,
Nu doar pustiul din mine.
Nu am aripi sa zbor catre tine
Atunci cand esti departe.
Ne iubim in lumi diferite,
Iar iubirea noastra nu mai e demult in era asta.


Sunt zile in care sunt in deriva,
Ca o barca pe o mare furtunoasa,
Fara directie si care cauta o insula,
Cu case cu acoperisuri albe,
Cu o plaja survolata de pescarusi,
Si un soare in apus insangerat.
E locul meu secret unde m-am pierdut.
Si iata-ma ca o barca ce refuza,
Sa cedeze la locul de vis
Si sa plece catre alta insula.
Am nevoie de tine ca navigator,
Sa imi gasesti acel far,
Care sa imi indice o singura directie,
O cale spre insula mea... de iubire. ~
~ Odine ~