~ M-ai ademenit din casa
mea din Rai
Amăngindu-mă cu
promisiuni lumeşti,
Spuneai că dragoste-o să-mi
dai,
Dac-o să uit de cetele
cereşti.
Şi mi-ai cerut ca jertfă
de iubire,
Să-mi smulg aripile să
nu mai ştiu,
C-am fost făcută pentru
mântuire
Şi înger decăzut să
fiu.
Şi-ai reuşit să-mi
aduci dezamăgirea,
Că oamenii nu mai vor
ca să iubească,
Ucigând şi îngerii dar şi
omenirea,
Pentru un pumn de-arginţi
ca să trăiască.
Rămasă fără aripi şi în
singurătate,
Printre ale tale crime
m-am rătăcit,
N-am mai putut zbura
spre eternitate,
Şi am căzut şi am murit.
Acum aştept zăcută pe mormânt,
Să fiu iertată de păcate,
C-am vrut să cunosc iubirea
pe pământ,
Să prind aripi şi să zbor
spre divinitate. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu