~ Se spune ca viata este
facuta din inceputuri,
Din piese de mici
dimensiuni
Lasate in urma si apoi
reluate.
Cand inchid ochii simt
ca am murit,
Ca e o sarcina uriasa
sa transport sentimentele,
Din interiorul
pieptului spre afara,
Si ca ma sufoca
greutatea curentilor.
Aud uneori melodia
trista a tacerii mele,
Unde doar eu ascult
urletul de tristete,
Care ma inconjoara ca o
haita de lupi,
Adulmecand mirosul
sangelui ce sare din piept,
Cand imi cant secretele
intr-o melodie
Mult prea complicata,
seaca, directa si cruda.
Cand inchid ochii, vad
in ceata ,
Ceea ce am lasat in
urma, iar in fata pustiul.
Cand deschid ochii vad
in jurul meu,
Doar o modalitate de
trezire,
Nu doar pustiul din
mine.
Nu am aripi sa zbor
catre tine
Atunci cand esti
departe.
Ne iubim in lumi
diferite,
Iar iubirea noastra nu
mai e demult in era asta.
Sunt zile in care sunt
in deriva,
Ca o barca pe o mare
furtunoasa,
Fara directie si care
cauta o insula,
Cu case cu acoperisuri
albe,
Cu o plaja survolata de
pescarusi,
Si un soare in apus
insangerat.
E locul meu secret unde
m-am pierdut.
Si iata-ma ca o barca
ce refuza,
Sa cedeze la locul de
vis
Si sa plece catre alta
insula.
Am nevoie de tine ca
navigator,
Sa imi gasesti acel
far,
Care sa imi indice o
singura directie,
O cale spre insula mea... de iubire. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu