Odine With Love

Odine With Love

vineri, 31 octombrie 2014

~ Iartă-mă ~

~ Iartă-mă că iubesc ochii tăi, ca niște pene ale păsărilor pierdute în zbor...
Dacă iubesc copilul nerăbdător și neliniștit ce nu se satură de căutări...
Dacă ador jocul mâinilor tale care mă ating ca niște valuri...
Dacă mă îmbolnăvesc de zâmbetul tău infectat cu dorință...
Dacă gust din marea  adusă de palmele tale...
Dacă mă pierd pe drumul însemnat de pași...
Dacă sufletul meu începe să devină dependent de tine...
Dacă îți sărut prezența cu ochii mei printr-o zbatere de pleoape...
Dacă în pieptul meu simt un roi de aripi ce flutură dormice să simtă palmele tale...
Dacă sufletul meu se cutremură la marginea albă a patului vieții...
Dacă ochii se închid sedați de dorință în abis...
Dacă inima mi se afundă într-o călătorie fără cale de întoarcere...
Dacă mă acoperi cu o pătură de stele și zâmbete în stare de ebrietate...
Dacă pântecul îmi devine un iad al prejudecăților...
Dacă pielea ta e ca o pânză cu care mă acopăr de frig...
Dacă gura îmi amuțește când se îmbracă cu săruturi...
Dacă trupul meu leșină predându-se ca o cârpă beată în brațele tale...
Dacă timpul se oprește pentru o clipă atunci când îmi spui cuvântul "te iubesc"...
Iartă-mă dacă te iubesc mai mult decât mă iubesc pe mine. ~
~ Odine ~

joi, 30 octombrie 2014

~ Te provoc... ~

~ Te provoc să rămâi în seara asta
Pe tine și ce a mai rămas din tine în mine
Pentru a savura ceea ce a fost
La o cană de cafea fierbinte.
Să mă faci să devin o egoistă în iubire
Să mă faci să prind rădăcini în mine prin tine,
Să alunec precum un șarpe aventuros
Prin venele tale și să-mi găsesc adăpost în inima.

În bezna fumului de țigară
Și ultima înghițitură de cafea
Încerc să te găsesc prin măsuri aleatoare
Mimând mișcările pașilor de tango
În care picioarele parcă își pun piedică unul altuia,
Vârfuri de degete pe piele
Ce se leagănă precum palmierii în vânt
Brațele se luptă să apuce mai mult din celălalt
Iar gurile caută aer și viață în stare de ebrietate.

E o altă lume, trebuie să fie
În care timpul se oprește,
Iar vântul nu mai bate,
Apele nu mai curg
Și tot ce se aude e doar respirație
Între două tunete, două războaie, două strigăte, 
Separate doar de un fir iubire
Un spațiu imprecis, cablul dintre două inimi
Spațiu care se reduce prin apelul la tăcere.

Te provoc să rămâi, dacă nu ți-e teamă,
Dar dacă ți-e teamă de ceea ce simți
Pleacă oftând încruntat
Și rătăcește în fumul de țigară
Până în clipa în care vei fuma tot
Dar cu grijă să nu dai foc la inimi. ~
~ Odine ~

miercuri, 15 octombrie 2014

~ Dragostea este suma celor mai bune sentimente ~

~ Dragostea este un sentiment de detașare
Este magia pură, care hrănește inima...
Te dezbracă de haina bărbatului sau femeii care o porți
Și te îmbracă în haina îndrăgostitului de fascinație pură.


Dragostea este un cuvânt atât de mic, dar atât de puternic
Nu alege ce e frumos, urât, plictisitor, ci se întâmplă
Pe o plajă, la o plimbare sau oriunde
Nu are nici o zi sau timp anume pentru a te îndrăgosti.

Când se întâmplă, te poartă spre pasiune
Un singur sentiment și atât de multe emotii
Dragostea hrănește pasiunea zi și noapte
Te îmbată ca o șampanie efervescentă și acidulată.

Dragostea este un sentiment care nu poate fi explicat
Este o dorință nebună de a fi împreună
Cu degete care să ațâțe toate simțurile,
Să apropie și să simtă mirosul celuilalt în minte.

Dragostea este suma celor mai bune sentimente
Născute în orice persoană...
O simți ca o adiere umedă pe față
Și nu moare niciodată din fleacuri, dacă e adevărată. ~
~ Odine ~




luni, 13 octombrie 2014

~ Când vei începe să iubești... ~

~ Când îți dai seama că brațele tale nu sunt atât de mari pentru a îmbrățișa?
Iar mâinile astea atât de mici nu se potrivesc împreună în palma ta?
Când îți dai seama că inima ta este prea mică pentru a se potrivi cu o iubire atât de mare?
Când vei recunoaște ca viața e atât de fragilă și să iubești necondiționat depinde numai de tine, căci abia atunci vei începe să trăiești cu adevărat.


Abia atunci viața va deveni mai usoară ...
Când îți vei permite să fii tu însăți indiferent de numărul de defecte care îl ai...
Când vei arunca la gunoi toate regulile care nu te ajuta la nimic, ci îți micșorează sentimentele... 
Când vei crede în puterea care există în tine, chiar dacă uneori ea va fi ascunsă într-un colț...
Când vei transporta în bagajul vieții doar ceea ce merită ... 
Când o să scapi de balastul trecutului, care cântărește enorm și te apasă pe umeri...
Când purtările tale toxice nu te vor mai ucide psihic....
Atunci îți vor ajunge brațele să îi ții pe toți pe care îi iubești, iar inima ta va fi mare cât o întreagă galaxie și vei găsi mereu un spațiu liber pentru fiecare persoana care va intra în viața ta. ~
~ Odine ~


joi, 9 octombrie 2014

~ Libertate ~

Revolta este vocea sufletului care a tăcut prea mult
Iar lacrimile sunt inutile în vremuri de revoltă.
Sufletul vrea să taie sârma ghimpată și să zboare ca păsările sălbatice
Să spargă geamurile ferestrei pentru că blochează aerul să intre.
Vreau să fiu acolo unde inima mea se simte liberă și să-mi liniștesc mintea
Vreau să mă trezesc în ciripitul păsărilor și să dorm sub mângâierea blândă a lunii,
Vreau să-mi spăl trupul în albia unui râu și să îmi curăț sufletul cu picături de rouă,
Să mă parfumez cu mirosul florilor colorate ca în visele mele
Vreau să mă întind pe iarbă și să mă întâlnesc cu stelele,
Să-mi sărute obrajii razele de soare, iar vântul să-mi mângâie chipul,
Să-mi deschid brațele larg și să simt că pot îmbrățișa lumea
Să simt că trăiesc acolo unde exista viață! ~
~ Odine ~

miercuri, 8 octombrie 2014

~ Dacă aș fi... ~

~ Dacă aș fi vântul
Tandră dar și puternică
Dulce dar și de temut,

Te-aș săruta și îmbrățișa
Uneori dureros și insensibil.
Dacă aș fi vântul
Aș alerga pe stradă suflând simfonii
Și fără rușine ți-aș atinge trupul gol,
Sărutându-l până la durere
Fără menajamente.
Dacă aș fi vântul
Ți-aș usca sufletul să nu mai știi ce să faci cu atâta dor,
Ți-aș bate în aripi
Și te-aș face să zbori doar către mine.

Dacă aș fi ploaia
Ți-aș cade pe față în timp ce ai merge pe stradă,
Ți-aș spăla sufletul plin de păcate
Și aș sterge calea vieții tale de praful care s-a așternut.
Dacă aș fi ploaia
Aș stinge focul care îți arde mintea
Aș mușca din buzele care promit atâtea.
Dacă aș fi ploaia
Aș șterge trecutul cuvânt cu cuvânt,
Cu toate picăturile
Aș spăla amintirile și le-aș lăsa imaculate,
M-aș transforma în val
Și aș lovi de atâtea ori în stânca vieții
Până aș modela-o în chipurile îngerilor din Capela Sixtină.
Din simfonia vântului și din perle de ploaie,
Aș limpezii foile vieții și aș rescrie destinul. ~
~ Odine ~