Odine With Love

Odine With Love

duminică, 26 februarie 2017

~ Îți predau armele ~

~ Mi-am aruncat armura cea veche,
Era ruginită și cu urme de crustă,
Cu praf roșiatic de timp care eroda în fiecare zi.
M-am cufundat în râul vieții,
M-am scăldat în apele sale strălucitoare
Și am lăsat Soarele să-mi acopere pielea,
Armura reală care vine din propriul suflet.
Vreau să simt cum noroiul vechi alunecă
Iar pielea mea începe să înflorească,
Să-mi purific inima și să trag aer proaspăt în plămâni,
Să mă ridic din cenușă și să reînvii,
Pasărea Phoenix este în corpul meu,
Și urlă precum un tigru,
Iar dragonul din suflet se înalță către ceruri ca o stea.
Sunt purificată, iar vântul schimbării vine în viața mea
Iar schimbarea asta ești tu,
În fața ta am depus armele și armura
Și mă pierd pe harta corpului tău,
În acel set de linii perfecte,
Care se intersectează pentru a forma rotunjiri perfecte.
Îți predau armele mele din aur pur,
Pentru că sunt a ta,
Sunt condamnată, binecuvântată,
Blestemată, sunt cea aleasă,
Ca singurele mele arme să fie cuvintele,
Cu care să te scriu pe tine. ~
~ Odine ~


sâmbătă, 25 februarie 2017

~ Voi domestici fiara din tine ~

~ Ochii tăi sunt blestemul meu,
Pentru că atunci când te uiți la mine,
Mă simt un om de zăpadă care se topește la venirea primăverii.
Ochii tăi îmi tocesc toate simțurile
Abia îndrăznesc să respir în prezența ta
Închid ochii și mă scufund în marea de sentimente
Și te simt... cum...
Din fiara care ești, te domesticești sub dorință,
Legat cu corzi de mătase îmi îndeplinești visele
Și mă faci dependentă de tine și sclava sărutărilor tale.
Îmi tremură buzele ca și restul ființei mele
Și las fiara din tine să se dezlănțuie,
Să-mi colonizeze harta corpului
Ca un blestem binecuvântat.
Ai devenit busola mea cu care călătoresc,
Îngerul meu, al unui ateu profan
Și mă supun dorinței tale.
Pedepsește-mă cu focul tău, cu pasiunea ta
Pentru că nu există lovitură de bici mai dulce,
Decât buzele tale pe pielea mea,
Pentru a îmi pedepsi revolta femeii din mine,
Și nu există libertate mai mare
Decât să fiu cucerită de gura ta care mă sfâșie precum vulcanul.
Fă-mă sclava cuvintelor tale și nu pot petrece un moment fără să le aud
Fă-mă sclava sărutărilor tale, căci viața mea depinde de primirea lor,
Fă-mă sclava atingerilor tale, căci nu e viitor fără ele,
Atunci când degetele tale sunt ca niște ulii pe pielea mea
Fă-mă sclava pasiunii tale, care îmi dau senzații noi până la extaz.
Mă privești cu ochii arzând, ca un lup care își încolțește prada
Făcându-mă să mă pierd suspinându-ți numele
Și să mă predau ție, precum Scufița Roșie,
Dar să nu uiți dragul meu..
Că prada încolțită, e mult mai periculoasă decât fiara
Ea va lupta între dragoste și dorință, să domesticească fiara din tine. ~
~ Odine ~

marți, 21 februarie 2017

~ Zbor... tocmai pentru că brațele tale sunt aripi ~

~ Tu... deții fiecare moment din viața mea,
Ești lumina din întuneric, ghidul viselor mele,
Căpitanul de la cârma sufletului meu
Și ”te iubesc”, tocmai pentru că ”pot”.
Știu că războiul nu e ușor și că lupta va fi grea,
Dar ce contează, atunci când știu că ești lângă mine să câștig?
Când mă ții în brațe, toți ghețarii din ființa mea se topesc,
Ești primăvara mea, tocmai că ești primăvară în orice anotimp.
Inima mea zboară, iar aripile mele duc la tine,
Lasă trupurile noastre să se catapulteze împreunate spre cer
Dezbracă-mă ușor și vei simți cum pielea mea te cheamă
Căci tu ești totul, ești secretul meu și plăcerea mea vinovată.
Focul din inima mea arde...
Pentru că ai știut să-l înlocuiești cu scânteia care strălucea slab,
M-ai  învățat să privesc viața cu un curcubeu agățat în păr
Și mi-ai brodat săruturi pe obraji și acum au culoarea fericirii.
Dacă o să zbor, va fi pentru că tu mi-ai dat aripi să cred ca pot,
Încredere să lupt cu tine, pentru tine
Și că tu ești cea mai bună armă a mea cu care pot lupta.
Ți-ai făcut cuib în sufletul meu
Și nu am nevoie de stelele de pe cer, sau Luna,
Bunurile mele cele mai de preț, sunt ”TU”,
Am exact ceea ce îmi trebuie pentru a zbura,
Și zbor... tocmai pentru că brațele tale sunt aripi. ~
~ Odine ~

duminică, 19 februarie 2017

~ Focul care ne face să ardem e același care ne și luminează ~

~ Dragul meu...
Tu ești cel care atunci când mă privești, în mine răsar flori,
Tu ești cel care se scufundă în sufletul meu
Cu vocea moale care intră în fiecare celulă din corpul meu
Și activează toate bătăile inimii.
Parfumul tău, acel miros perfect îmi intră nestingherit prin nări
Și trimite impulsuri de căldură creierului meu,
Aroma care mă îmbată și-mi denaturează simțurile,
Îmi pătrunzi până în vene, în meu-l meu cel mai profund
Pentru că m-ai ridicat din abis și m-ai cusut de viață, cu vise.
Buzele tale devin două stilouri cu care lași amprente,
Care trec prin mine ca un diamant roșu fierbinte,
Mă intoxică exact ca fumul de țigară când îl inhalezi pentru prima oară
Și mă îmbată ca un pahar de alcool.
Îmi place să vorbesc despre tine, despre sărutările tale,
Cele care au făcut suturi în părțile lovite ale sufletului meu,
Mă faci să mă simt și bine și rău,
Dincolo de limitele pe care orice minte umană le poate visa.
Simt cum mă înalț cu puterea unui titan atunci când mă săruți,
 Că în clipa aia formăm un singur corp plin de emoții,
Dispus să dea totul și să se îndestuleze pe sine însuși,
Două jumătăți ce formează una perfectă
În fuziunea asta intangibilă a țesuturilor.
Corpul tău și corpul meu, sufletele noastre
Devin stele mai mici pe cer, 
Tu ești focul meu, iar eu combustibilul,
Amândoi periculoși, inflamabili.
Dragul meu...
Focul care ne face să ardem e același care ne și luminează...
Adevărul este că nu există iubire fără nebunie
Și numai cei care iubesc nebunește pot ști ce înseamnă asta,
Pentru femeia care a traversat marea pentru a își trăi iubirea,
Pentru bărbatul care a traversat oceanele, 
Ca amândoi, să se odihnească... împreună. ~
~ Odine ~



duminică, 12 februarie 2017

~ Setea mea te cheamă ~

~ În noaptea asta am decis să te iubesc ...
Să te pun în pieptul meu, într-o inimă de poet
Să fiu a ta și tu al meu și așa să rămân, doar a ta.
Sărutul tău nu este doar un sărut
E o întâlnire a buzelor noastre,
Sărutul tău e o artă și nu există cuvinte pentru a îl descrie
Buzele tale transmit sexualitate, masculinitate, sensibilitate
Și agățate de ale mele, ating cerul, împreună cu corpurile.
Dezbracă-mă de tot ceea ce este vechi, pentru că în ochii mei e un trecut
Dar în ochii tăi văd viitorul, în ochii tăi mă nasc din nou
Purtată de ploaia din vocea ta, cea care-mi trece dincolo de piele
Și-mi brodează inima cu cuvinte.
Ești prezent mereu în visele mele,
Corpul meu e impregnat cu mirosul tău
Ești muza mea, inspirația mea, prietenul meu, amantul meu
Atinge-mă cu tine...
Căci atunci când mă atingi, trupul meu capătă aripi,
Iar vocea ta în urechi mă duce spre nebunie,
Când mă iubești sub toate formele mă pierd,
Cu trupul, cu sufletul și cu mintea.
Iubește-mă acum, în noaptea asta, chiar dacă o să-ți răpesc ore
Iar mâine dimineață când o să mă trezesc o să te simt pe buze
Și voi închide ochii și-mi voi atinge pielea și voi zâmbi,
Pentru că te simt încă acolo, încă îți simt mâinile, focul buzelor
Și sufletul meu va tremura cu gândul la tine, șoptindu-ți numele
Și știu că ai fost acolo... că am fost a ta... și tu al meu
Că ești prezent cu mine, pe corpul meu, pe tot ce ai atins
Iar acum tot ce este al tău te cheamă, mintea și sufletul și setea mea te cheamă. ~
~ Odine ~

miercuri, 8 februarie 2017

~ Sunt infectată cu tine și mă infectezi cu iubire ~

~ Mirosul tău parcă e amestecat cu valurile
Și fiecare picătură se așează pe trupul meu,
Se amestecă împreună cu aerul tău, și-l mestec
Și-l sărut savurând mixtul din gura mea.
Mi-ai dat peste cap stelele,
Aproape de tine totul se readuce la tăcere,
Mi-ai câștigat toate impulsurile și simțurile
Și mă ghemuiesc în vocea ta, oarbă,
Îm prezența bătăilor de inimi.
Nu cânt la vreun instrument, dar sunt un cântec
Asta pentru că îmi împingi nebunia până la infarct
Și inima cântă altfel, pentru că nimeni nu o aude, decât tu.
Mi-ai hrănit și alimentat focul din mine,
Iar acum arzi și îmi adori cenușa.
Tu ești virusul care mă contaminează,
Rana care mă dezarmează,
Mă răstoarnă, mă dă peste cap, și-mi dă viață
Sunt infectată cu tine și mă infectezi cu iubire.
Nu vreau nici Luna, nici stelele, sau vreun Soare să-mi lumineze zilele,
Te am pe tine și e deajuns,
Nu sunt cea care îmbrățișează vreo poveste aparte,
Nu sunt impresionată de eroi din cărți sau filme
Și nici nu pretind a fi cineva atât de specială pentru cei din jur,
Nu mă aștept la vreun final fericit, nu, în nici un caz nu vreau asta,
Pentru simplu fapt că nu vreau un final. ~
~ Odine ~

duminică, 5 februarie 2017

~ Suntem un cuplu de nebuni care au totul ~

~ Corpul meu este ca o carte deschisă pentru tine
Și căreia numai tu îi poți descoperi secretele,
O carte pe care o citești asă cum vrei tu, în șoaptă, sau cu voce tare
Și-i treci degetele peste fiecare cuvânt ascuns,
Dezvăluindu-i noi înțelesuri, care îți tulbură visele.
O carte care îți pune toate simțurile în alertă,
Inclusiv imaginația,și asta te aduce înapoi de fiecare dată,
Pentru a afla secretele ascunse în fiecare pagină, din propria ta ființă.
O singură privire, o gură de aer pentru a respira ne este suficientă,
Să intrăm într-un nou capitol care încă nu a fost scris,
Interzis ochilor profani care nu ne înțeleg păcatele,
Sau limbajul trupului, care a fost inventat doar pentru noi
Și un alt capitol, al cărui cuvânt este ”iubirea interzisă”
Cel  care începe și se termină cu numele tău.
Sunt ca o cetate cucerită în totalitate,
Gura mea e una cu gura ta,
Inima mea aproape explodează lângă inima ta,
Picioarele mele merg alături de picioarele tale,
Mâinile mele sunt prelungirea mâinilor tale,
Sângele meu e unul cu sângele tău.
Suntem deja tot ceea ce putem fi.
Viitorul are brațe și nu o să ne înecăm,
Ce va fi, va fi și vom fi o surpriză pentru toată lumea,
Ei sunt și vor fi cu ochii larg deschiși pe noi
Pentru că suntem un cuplu de nebuni care au totul. ~
~ Odine ~

joi, 2 februarie 2017

~ Ultima mea casă... în sufletul tău ~

~ Când te iubesc, te iubesc în spațiul meu,
Fără oboseală, frig, sete... ci doar foame,
Într-un spațiu plin de versuri spațiale, infinit,
Te iubesc cu emoție, în locuri ascunse,
Care te duc spre inima și sufletul meu.
Și te iubesc fără grabă și mă ții și-mi dai căldură,
Mă faci să simt că nimic altceva nu contează
Și că nu mi-ar fi teamă nici de sfârșitul lumii,
Căci atingerile tale au o calitate ciudată,
Uneori sunt moi și tandre,
Alteori sălbatice și de om înfometat,
Iar linia dintre noi e o linie a orizontului,
Linia dintre cer și pământ pe care nu o poate separa nimeni și nimic.
Tu nu trebuie decât să mă faci să mă simt iubită,
Să mă lași să mă cuibăresc ca un pui în brațele tale
Și să mă ții acolo strâns, să știu că ești acolo cu mine,
Atât și nimic mai mult.
Cu tine simt că vreau să abandonez frâiele controlului,
Să mă topesc ore, ceasuri.
Poate cuvintele mele nu sunt în stare să spună tot ce simt
Și nici mâinile mele care vorbesc pe buzele tale care mă sărută,
Sau când aleargă pe trupul tău, sau privirile se întrepătrund
Și ochii reflectă focul din noi, o nebunie,
Eternă... un vis perfect... cea mai frumoasă tăcere,
Ultima mea casă... în sufletul tău,
În universul nostru care are două lumi, dar un singur sărut. ~
~ Odine ~