~ Focul care ne face să ardem e același care ne și luminează ~

~ Dragul meu...

Tu ești cel care atunci când mă privești, în mine răsar flori,
Tu ești cel care se scufundă în sufletul meu

Cu vocea moale care intră în fiecare celulă din corpul meu

Și activează toate bătăile inimii.

Parfumul tău, acel miros perfect îmi intră nestingherit prin nări

Și trimite impulsuri de căldură creierului meu,

Aroma care mă îmbată și-mi denaturează simțurile,

Îmi pătrunzi până în vene, în meu-l meu cel mai profund

Pentru că m-ai ridicat din abis și m-ai cusut de viață, cu vise.

Buzele tale devin două stilouri cu care lași amprente,

Care trec prin mine ca un diamant roșu fierbinte,

Mă intoxică exact ca fumul de țigară când îl inhalezi pentru prima oară

Și mă îmbată ca un pahar de alcool.

Îmi place să vorbesc despre tine, despre sărutările tale,

Cele care au făcut suturi în părțile lovite ale sufletului meu,

Mă faci să mă simt și bine și rău,

Dincolo de limitele pe care orice minte umană le poate visa.

Simt cum mă înalț cu puterea unui titan atunci când mă săruți,

 Că în clipa aia formăm un singur corp plin de emoții,

Dispus să dea totul și să se îndestuleze pe sine însuși,

Două jumătăți ce formează una perfectă

În fuziunea asta intangibilă a țesuturilor.

Corpul tău și corpul meu, sufletele noastre

Devin stele mai mici pe cer, 

Tu ești focul meu, iar eu combustibilul,
Amândoi periculoși, inflamabili.

Dragul meu...

Focul care ne face să ardem e același care ne și luminează...

Adevărul este că nu există iubire fără nebunie

Și numai cei care iubesc nebunește pot ști ce înseamnă asta,

Pentru femeia care a traversat marea pentru a își trăi iubirea,

Pentru bărbatul care a traversat oceanele, 
Ca amândoi, să se odihnească... împreună. ~
~ Odine ~