~ Ochii tăi sunt blestemul meu,
Pentru că atunci când te uiți la mine,
Mă simt un om de zăpadă care se topește la venirea primăverii.
Ochii tăi îmi tocesc toate simțurile
Abia îndrăznesc să respir în prezența ta
Închid ochii și mă scufund în marea de sentimente
Și te simt... cum...
Din fiara care ești, te domesticești sub dorință,
Legat cu corzi de mătase îmi îndeplinești visele
Și mă faci dependentă de tine și sclava sărutărilor tale.
Îmi tremură buzele ca și restul ființei mele
Și las fiara din tine să se dezlănțuie,
Să-mi colonizeze harta corpului
Ca un blestem binecuvântat.
Ai devenit busola mea cu care călătoresc,
Îngerul meu, al unui ateu profan
Și mă supun dorinței tale.
Pedepsește-mă cu focul tău, cu pasiunea ta
Pentru că nu există lovitură de bici mai dulce,
Decât buzele tale pe pielea mea,
Pentru a îmi pedepsi revolta femeii din mine,
Și nu există libertate mai mare
Decât să fiu cucerită de gura ta care mă sfâșie precum
vulcanul.
Fă-mă sclava cuvintelor tale și nu pot petrece un moment
fără să le aud
Fă-mă sclava sărutărilor tale, căci viața mea depinde de
primirea lor,
Fă-mă sclava atingerilor tale, căci nu e viitor fără ele,
Atunci când degetele tale sunt ca niște ulii pe pielea mea
Fă-mă sclava pasiunii tale, care îmi dau senzații noi până
la extaz.
Mă privești cu ochii arzând, ca un lup care își încolțește prada
Făcându-mă să mă pierd suspinându-ți numele
Și să mă predau ție, precum Scufița Roșie,
Dar să nu uiți dragul meu..
Că prada încolțită, e mult mai periculoasă decât fiara
Ea va lupta între dragoste și dorință, să domesticească fiara din tine. ~
~ Odine ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu