Odine With Love

Odine With Love

duminică, 29 martie 2015

~ Nu știu de unde vin... ~

~ Nu știu de unde vin...
Ce coridoare am străbătut de-a lungul vieților
Sau în ce timpuri am călătorit,
Dar știu că azi sunt un vers pierdut,
Care și-a găsit timpul și spațiul,
Ca o frunză aruncată de vânt în părul tău.
Mai știu de asemenea,
Că ai păstrat marea în ochi,
Când tulbure când transparentă
Exact ca sufletul tău de care atârnă credința mea.
Știu că visele mele se dezbracă de tăceri
Că adevărul trezește dorința de a fi,
De a radia ca un fior nebun
Pe pielea care aduce amintiri ale vieților.
Nu sunt sigură de unde vin...
Sau ce coridoare am străbătut
Pe ce cărări m-a dus destinul,
Sau la poalele cărui munte am odihnit...
Dar știu că acum când ești aproape de mine
Nici un vers nu e destul de mare
Ca zborul visurilor mele
Care se înalță pe acoperișul cerului,
Și pe care locuiesc zile și nopți
Să se oglindească în ape limpezi.
Nu știu de unde vin...
Sau ce lumi am străbătut în veacuri,
Dar știu că acum îmi dezbraci sufletul,
Și în haine îmi împachetez visele,
Că strâng cu gura versuri
Și cu buzele rime albe,
Că fiecare milimetru din mine
Tânjește să îți fie aproape tot timpul,
Chiar și o secundă....
În care să locuiesc cu tine, în inima ta.
Nu știu de unde vin...
Dar știu că ai intrat în mintea mea
Și ai preluat conducerea trupului meu
A vieții mele, care trăiește toate viețile în care am trăit. ~
~ Odine ~

miercuri, 25 martie 2015

~ Nu aștepta... ~

~ Îmi place să visez nebunește,
Îmi place ascult ploaia la fereastră, 
Îmi place să văd cum strălucește soarele dimineața ... 
Îmi place să iubesc și să fiu iubită 
Îmi place să fiu un poet îndrăgostit ... 
Îmi place uneori să am singurătate în nopțile mele 
Îmi place să trăiasc fără regrete ... 
Îmi place să-mi păstrez emoțiile pe hârtie ... 
Îmi place să scriu ce-mi trece prin minte într-un minut 
Îmi place să fiu eu însumi, cu punctele mele forte și slabe 
Îmi place să știu că nimeni nu este perfect ... 
Îmi place controversa și filosofia, 
Îmi place să trăiesc și să fac față problemelor, 
Îmi place să spun adevărul, nu să mint 
Îmi place să fac tot ceea ce simt ... 
Îmi place geniul Dalí și îi iubesc picturile de când le-am văzut ...


Așa că nu asteptați ca alții să vă recunoască valoarea,
Nu aștepta să pierzi astăzi oameni importanți din viața ta și să îi jelești mâine,
Nu aștepta să cazi, să îți amintești de sfatul părinților,
Nu aștepta boala, să îți arate cât de fragilă îți e viața,
Nu aștepta oameni perfecți în iubire și să îi dai pe cei ce te iubesc la o parte,
Nu aștepta prea mult să îți ceri iertare, când ai rănit pe altul,
Nu aștepta separarea, ca să cauți împacarea,
Nu aștepta durerea sufletească, ca să crezi în rugăciune,
Nu aștepta să te laude altul, ca să crezi în tine însăți,
Nu aștepta doar ca altul să te iubească necondiționat, iar ție să nu îți pese
Nu aștepta să vină ziua morții tale, ca să începi să trăiești!!
Nu aștepta să trăiești!! ~
~ Odine ~

miercuri, 18 martie 2015

~ Bucată de pământ ~

         ~ Dintr-o bucată de pământ îți este plămădit trupul și nu ești altceva decât o bucată de pământ. Oricât ai vrea să te vezi mai important decât cel de lângă tine, mai atrăgător, mai cu bani sau
cu un milimetru mai înalt, ei bine tot o grămadă de pământ plămădită de mâinile creatorului ești. Din palmele lui blânde apari pe lume, o mică bucățică cocoloșită, mângâiat de lichidul amniotic și primești primul suflu în plămâni când ești întâmpinat de mâinile unui medic sau a unui aducător de copii pe lume. Atunci el te lovește în semn de bine ai venit pe lumea asta, iar Dumnezeu îți dă permisiunea să tragi aer în piept cât poți tu de tare și să îți anunți apariția printr-un țipăt puternic.
      Apoi viața pentru tine devine o luptă, pentru orice, pentru orgoliu, mândrie, iubire, funcție, sănătate, pentru alții, pentru tine, însă totul e doar o luptă, uitând că nu ești nemuritor și că tot o bucată de pământ ești, nu ai devenit mai puternic și nici nu poți fi altceva decât un biet fir de praf pe lumea asta.
        Nu uita să fii înainte de toate om, nu judeca greșit, nu minți, nu lovi nici fizic și nici în suflet, cinstește-ți părinții, trăiește frumos, nu lua iubirea în derâdere, nu ucide oameni sub orice formă ar fi asta, nu-ți construi casă plină de fericire pe lacrimile altui om, pentru că toate se adună. El va rămâne desculț de tot un timp, însă Dumnezeu nu îl lasă așa, îl îmbracă în haina binecuvântării și îi va aduce liniște în suflet.
       În schimb tu, tu îți vei schimba cursul destinului, vei pune pe karma ta greutăți pe care zeci de vieți nu le vei putea căra și mai presus de orice, iar dacă nu te gândești la tine, gândește-te că poate într-o zi o bucățică de pământ va ieși din genele tale, din destinul tău și el va căra nevinovat faptele pe care tu le săvârșești fără judecată.

      Nu suntem cu nimic mai presus decât cei de lângă noi și datoria noastră ca om este să nu uităm că faptele noastre au repercursiuni și nu pot fi șterse de scuze și iertari. Suntem doar praf de Univers adunat, care primește un dar prețios, viața. Dar și ea tot în mâinile creatorului este. În mâinile lui Dumnezeu nu suntem decât niște biete păsări în căutarea zborului. Atunci când aripile ne sunt curmate, ne așezăm cuminți sub mâinile lui și tot ceea ce mai avem nevoie, este mângâierea sa peste sufletul rănit. ~
~ Odine ~

duminică, 15 martie 2015

~ Bieți părinți ~

~ Timpul nu trece, se scurge,
Printre degete de gheață,
Primind comenzi demiurge
Lasă chipurile-n ceață.

Și le-așterne numai brazde
Peste fața lor cea tristă,
Iar în pletele cascade,
Dă ninsoare peste vârstă.

Și surâsul lor demult,
Ce părea un cântec dulce,
Acum pare tot mai mut,
De durerea ce le-o aduce.

Căci se sting pe zi ce trece
Și privesc cu înfrigurare,
Cum trupul slab e tot mai rece
Și vine timpul de plecare.

Bieți părinți cât ați muncit,
Să vă creșteți pruncii mari,
Acum trunchiu-mbătrânit,
Se slăbește de puteri.

Mai aveți un strop de forță,
Doar de-o sfântă închinare
Și dacă este cu putință,
Să muriți cu lumânare. ~
~ Odine ~

vineri, 13 martie 2015

~ Dansez în zbor ~

~ Dansez precum îngerii zboară,
Dansez până imaginea-mi vibrează,
Precum lumânările în timp de noapte
Atunci când furtuna blesteamă pământul.
Tălpile desenează pe podea litere neliniștite,
Iar mâinile mâzgâlesc mișcări inocente în aer,
Colorând lumea indiferentă și ținând visele...
Când se trezește dureros de cealaltă lume.
Corpul ca o eșarfă se lasă bătută de vânt,
Se unduiește în direcția în care îl duce destinul,
Picioarele nu mai calcă tărâna,
De teamă că pe jos sunt inimi căzute.
Ține-mă aerule și dansează-mă liberă,
Ia-mi sufletul și trimite-l cu soarele
Dă-mi aripi de pânză magică
Și înalță-mă la îngeri în Paradis.
Nu mai am chip, am suflet
Nu mai am trup, am doar un halou de lumină,
Nu mai am brațe, am ramuri cu frunze
Nici tâlpi nu mai am, am doar petale.
Și zbor, dansez, zbor.... sus, tot mai sus
Sunt un suflet lichid cu aripi de polen alb,
Nu mai am bătăi de inimă particulare,
Pentru că ea bate odată cu universul,
Sunt nenăscută încă, sunt încă un mugur,
Sunt nenăscută în noua viață dar zbor,
Căci zborul mi-e dans și dansul mi-e viață. ~
~ Odine ~

joi, 5 martie 2015

~ Înger proscris ~

~ Într-o zi am descoperit un înger proscris.
Era ca un copil, acoperit cu halouri albe de aripi,
Ochii ca două migdale strălucitoare
Iar părul arăta de parcă zorile i s-ar fi ivit acolo.
Era ca scos dintr-o icoană,
Cu o frumusețe care îți îngheța sufletul,
Dar era dedicat întunericului,
Ohh cât adora cavernele nopții.
Perfecțiunea fascina, dar îți punea mintea în gardă.
Am încercat să îi citesc gândurile cu mâinile,
Iar cântecul care l-am auzit nu avea litere,
Nici note și nu era din lumea celor vii,
Dar era în căutarea sufletelor pierdute.
” Trebuie să plec” i-am zis
” Drumul tău nu are culoare,
Cutreieră cărări pierdute de prea mult timp,
Vino cu mine și întoarce-te acasă”.
M-a privit cu flacăra din ochi și nu a scos un cuvânt,
Mi-a lăsat cenușa unei inimi arse purtată de vânt.
Am plecat plângând...
Îngerul nu a vrut să se întoarcă acasă,
Era prea prins în căderea lui de tot ce era lumesc.
Durerea a fost mai grea decât blestemul de părinți,
Purtat în vieți viitoare,
Pentru că iubirea pentru un înger, fie el și căzut
Este precum iubirea de Dumnezeu. ~
~ Odine ~