~ Bucată de pământ ~

         ~ Dintr-o bucată de pământ îți este plămădit trupul și nu ești altceva decât o bucată de pământ. Oricât ai vrea să te vezi mai important decât cel de lângă tine, mai atrăgător, mai cu bani sau

cu un milimetru mai înalt, ei bine tot o grămadă de pământ plămădită de mâinile creatorului ești. Din palmele lui blânde apari pe lume, o mică bucățică cocoloșită, mângâiat de lichidul amniotic și primești primul suflu în plămâni când ești întâmpinat de mâinile unui medic sau a unui aducător de copii pe lume. Atunci el te lovește în semn de bine ai venit pe lumea asta, iar Dumnezeu îți dă permisiunea să tragi aer în piept cât poți tu de tare și să îți anunți apariția printr-un țipăt puternic.

      Apoi viața pentru tine devine o luptă, pentru orice, pentru orgoliu, mândrie, iubire, funcție, sănătate, pentru alții, pentru tine, însă totul e doar o luptă, uitând că nu ești nemuritor și că tot o bucată de pământ ești, nu ai devenit mai puternic și nici nu poți fi altceva decât un biet fir de praf pe lumea asta.

        Nu uita să fii înainte de toate om, nu judeca greșit, nu minți, nu lovi nici fizic și nici în suflet, cinstește-ți părinții, trăiește frumos, nu lua iubirea în derâdere, nu ucide oameni sub orice formă ar fi asta, nu-ți construi casă plină de fericire pe lacrimile altui om, pentru că toate se adună. El va rămâne desculț de tot un timp, însă Dumnezeu nu îl lasă așa, îl îmbracă în haina binecuvântării și îi va aduce liniște în suflet.
       În schimb tu, tu îți vei schimba cursul destinului, vei pune pe karma ta greutăți pe care zeci de vieți nu le vei putea căra și mai presus de orice, iar dacă nu te gândești la tine, gândește-te că poate într-o zi o bucățică de pământ va ieși din genele tale, din destinul tău și el va căra nevinovat faptele pe care tu le săvârșești fără judecată.

      Nu suntem cu nimic mai presus decât cei de lângă noi și datoria noastră ca om este să nu uităm că faptele noastre au repercursiuni și nu pot fi șterse de scuze și iertari. Suntem doar praf de Univers adunat, care primește un dar prețios, viața. Dar și ea tot în mâinile creatorului este. În mâinile lui Dumnezeu nu suntem decât niște biete păsări în căutarea zborului. Atunci când aripile ne sunt curmate, ne așezăm cuminți sub mâinile lui și tot ceea ce mai avem nevoie, este mângâierea sa peste sufletul rănit. ~

~ Odine ~