Odine With Love

Odine With Love

joi, 26 mai 2011

~ Despartire de destin ~

          ~ Sa iti alegi destinul si sa il faci asa cum ti-l doresti. Dumnezeu ne-a dat sansa sa alegem calea pe care vrem sa urmam. Ne-a dat niste cuvinte cu care sa construim propozitii, in cartea vietii noastre. Fiecare cuvant e numele unei persoane care va veni de-a lungul vietii noastre si de noi depinde de cate capitole va fi scris alaturi de numele nostru.
        Tu, esti numele destinului meu si vei fi scris in fiecare pagina a cartii mele. Nimic nu ma poate desparti de destinul meu, pentru ca as fi incompleta fara tine. ~

~ Cand ne-am urat si ne-am iubit plangand ~


Rememorarea de-ntamplări confuze
Copii crucificaţi ca nişte Crişti
Cu paznici veseli pentru îngeri trişti,
La marea invadată de meduze.

Ţi-am poruncit brutal să nu te mişti
Pană-ţi culeg tot frigul de pe buze,
Cerandu-ţi mai apoi din suflet scuze,
Pentru minciuna că, oricum, exişti.

Dar n-ai să fii niciunde mai cuminte
Şi mai supusă altuia nicicînd,
Cum doar în noaptea oarbă şi fierbinte,

Cand ne-am urat şi ne-am iubit plangand,
Fără s-avem nevoie de cuvinte,
La cată moarte adunam în gand.


 Cum să trăieşti frumos fără iubire,
Cum să visezi, să umbli, ori să zbori,
Cum să cuprinzi neliniştea din zori
Şi pacea din amurg dintr-o privire?
Cum să înoţi prin mările de flori,
Cum să te bucuri de întreaga fire
Şi viaţa ta să-şi afle împlinire
Fără minunea care dă fiori?
E totul rânduit să se întâmple -
Cu simplitatea unei adieri -
Când de lumină sufletul se umple,
Dar dacă-n schimbul sterpei mângâieri
Gheţarii urii se ivesc la tâmple,
Nu-ţi vei afla iertarea nicăieri.
~ George Tarnea ~

marți, 24 mai 2011

~ Insectarul cu fluturi ~

     Eu te iubeam. Dar tu? Tu ma iubeai atunci, cand imi spuneai cuvinte frumoase. M-ai iubit vreodata ? Sau tot ce a fost spus nu a fost altceva decat un morman de cuvinte alcatuite din aripi de fluturi uscate. Cine i-a invatat pe fluturi sa zboare? Si cine i-a ucis? Soarele ? Timpul? Sau oamenii ? Ei singuri au incercat sa se ridice de pe pamant. Au invatat sa zboare. Si oamenii i-au ucis. I-au atins cu mainile lor criminale si le-a luat praful magic de pe aripi. Le-au smuls aripa cu aripa cu un zambet de ucigas pe fata.
     "O sa fie bine". Asta e fraza pe care de fiecare data calaul o rosteste unui fluture. Vei muri si te vei duce in Raiul fluturilor. Acolo nu te va mai atinge nimeni si nimic. Vei zbura catre nori si catre cerul albastru si senin. Pamantul nu e un loc pentru fluturi si nici pentru ingeri. Ei nu au ce sa caute pe pamant. Oamenii ii ucid. Au mainile patate de sange de fluturi si ingeri. De sange nevinovat.

      Am lacrimi in gat. Nu vreau sa mai fiu om. Nu pot sa fiu in lumea lor. Am lumea mea. Nu pot sta in lumea asta plina de ura, de dezamagire, de minciuna, de ignoranta. Nu pot sa trec mai departe si sa nu vad aripi rupte in jurul meu. Nu pot sa calc pe ele. Sunt si ale mele acolo. Le-am pierdut. Unde imi sunt aripile. Le caut si nu le gasesc. Sunt la tine, calaul meu. Mi-ai rupt aripile cu cuvinte si promisiuni desarte. Si a fost atat de usor. 
     Cum sa mai zbor fara ele ? Nu intelegi? Cum poti sa crezi ca vor creste altele la loc? Ceea ce smulgi nu mai creste. Vreau sa ies si nu pot. In fata mea e geam de sticla si incerc sa incerc sa il sparg. Nu pot ca nu mai am putere. Oamenii ma privesc si trec mai departe, sunt doar trecatori. Sunt in sertarul cu fluturi morti, fluturii stransi de tine si pusi in insectar. Sunt un alt fluture fara aripi, infipt cu acul in inima sa nu ma mai pot misca niciodata. In Raiul fluturilor care e insectarul TAU.

~ Te iubeam ~

Te iubeam cu inima de roua
Te iubeam cu dor de luna noua 

Insa tu m-ai lasat tacerii
Si-ai plecat in ceasul serii.

Tremura o lacrima sub pleoape
Suspinau nelinistite ape
Eu speram,pasii tai
Sa-i aud tot mai aproape 

Te iubeam,si credeam in tine
Iar acum te intorci la mine
Sa uitam,tot ce-a fost ieri
Sa cladim impreuna noi primaveri 

Te iubeam ca pe-o zi cu soare 
Te iubeam,visul meu cel mare
Te iubeam si te-asteptam
Noaptea mea s-a sfarsit iti urez bun-venit.

Te-ai intors din drumul tau de ceata
Te-ai schimbat,ai umbre-adanci pe fata
Ai gresit,dar iti ceri iertare
Si tristetea mea te doare.

Nu stiai de lacrimile mele
Eu visam,in clipele mai grele
Că noi doi ne plimbam
Prin padurile de stele

Te iubeam si credeam in tine
Iar acum te intorci la mine
Sa uitam,tot ce-a fost ieri
Sa cladim impreuna noi primaveri

Te iubeam ca pe-o zi cu soare
Te iubeam,visul meu cel mare
Te iubeam si te-asteptam
Noaptea mea s-a sfarsit iti urez bun-venit

Impreuna suntem,daca-i sti cat doream
Glasul tau…. 
Ochii taï….
I-asteptam…


~ Pianul ~


    ~ Stau si privesc cum stropii de ploaie se lovesc de geam si se preling usor ca niste dureri mute. Inchid ochii si sunete moarte ma inteapa in creier. Privesc pianul, la care in trecut cantam iubirea. A imbatranit. Clapele s-au contorsionat odata cu fiecare lacrima a mea care a cazut. Le-a absorbit pe toate pana cand si-au modificat forma. Nu mai sunt ele asa cum nici eu nu mai sunt eu. Ne-am schimbat.
     Ma indrept usor catre el si cu varful degetelor ii ating culoare alba si apoi cea neagra. Acolo zabovesc. Cate culori are sufletul ? El nu e curcubeu, a alb sau negru, exact ca si clapele pianului meu. Cu totii suntem niste clape de pian si ne cantam sentimentele.


         Ma asez usor pe scaun si incerc sa cant. Am uitat partitura si am inchis-o. Nu vreau sa o deschid. Am jurat ca atunci cand o sa o inchid va fi odata pentru totdeauna. Incerc sa imi readuc aminte cateva note muzicale. Usor apas clapele si inchid ochii. Sunetul lor imi mangaie inima, doar ca nu mai e la fel. Nu se mai simte cum il simteam in trecut. Acum se simte durerea, dorul din el, pe cand alta data intra in inima si imi cantam iubirea. Pe cand acum imi cant dezamagirea. Sunt doar eu si pianul meu, pianul vechi din camera vietii mele. ~
                                   ~ Odine ~

marți, 17 mai 2011

~ Te voi iubi ~

 Te voi iubi in fiecare zi mai mult si mai frumos
Te voi iubi cu fiecare clipa care trece mai absurd si mai normal,
Te voi iubi in mine, in sinea mea si lumea intreaga
Te voi iubi mereu tacuta, te voi iubi strigand de bucurie,
Te voi iubi in fiecare sambata si in fiecare dupa amiaza a fiecarei zile,
Te voi iubi in fiecare vis si te voi iubi in tot ce e mai real.
Te voi iubi cu zambete triste si cu lacrimi de fericire,
Te voi iubi cu blandete si cu bunatate,
Te voi iubi cu tot spatiul si cu tot timpul,
Te voi iubi absolut si intangibil,
Te voi iubi copilareste si te voi iubi poate prea matur,
Te voi iubi mereu si te voi iubi chiar si uneori,
Te voi iubi indiferent, te voi iubi fara motiv,
Dar te voi iubi pentru tot ce esti.

Te voi iubi senin si te voi iubi cu furtuni si cu ninsori
Te voi iubi cu ingeri si cu stele
Te voi iubi cu nori si cu soare mult,
Te voi iubi cu nopti de iarna si cu seri de vara,
Te voi iubi cu toate anotimpurile si cu fiecare toamna tarzie
Te voi iubi asa cum doar in visul tau ai mai aflat,
Te voi iubi mereu si vesnic.
Te voi iubi cu drag si te voi iubi cu flori si cu pimaveri,
Te voi iubi cu povesti
Te voi iubi fermecat si te voi iubi muta,
Te voi iubi cantand si cu intelegere,
Te voi iubi simplu si te voi iubi complicat,
Te voi iubi sincer si definitiv,
Te voi iubi azi, maine, peste un an si toata viata,
Te voi iubi pana cand suflarea mi se va fi oprit.

~ Ne-om intalni in alt cer ~

      Mi-am facut un obicei din a privi oamenii. Nimeni nu mai priveste in sus, ci numai in jos. Fata lor e o grimasa dureroasa, chiar si cu un copil de mana. Pana si strigatul de chemare e un strigat dureros. Ne pierdem ca oameni, me pierdem sufletele usor usor si culmea ii permitem cu buna stiinta sa se indeparteze de noi. Luam in colimator lucruri fara nici o valoare, alergam sa strangem functii, case, masini, conturi grase si, ne pierdem sufletul.
     Nu mai stim sa iubim. Am uitat. Oare cati ar mai fi capabili in ziua de azi de un gest de sacrificiu suprem pentru cineva pe care il iubeste ? E atat de trist sa stii ca pana si omul drag, care s-ar presupune ca o parte din el traieste cu tine, iti intoarce spatele privind rece ca si cum putin i-ar pasa, aruncandu-ti cuvinte grele.
     Sunt momente in care nu mai vreau sa traiesc in lumea asta, ci sa urc sus pe un munte departe de civilizatia care a luat un avant prosper, zica-se, insa de fapt e in picaj precum un avion care se prabuseste fara drept de a se redresa si toti pasagerii care se afla sunt sortiti pieririi, pentru ca nu exista nici o parasuta. Ne aflam intr-un astfel de avion si singura scapare este sa ne deschidem inima si sa iubim din tot sufletul. E singura parasuta care ne poate salva. Dar pana si asta e greu pentru ca necesita efort, indulgenta si intelepciune, iar cei care poseda calitatile astea nu sunt apreciati si sunt luati drept visatori.

    Sunt o astfel de visatoare cu toate ca uneori mi-e greu sa mai plec cu zambetul pe fata stiu cat de usor se raneste. Am o carte de iubire scrisa parca dinainte de timp, inainte de a trebui scrisa. Ai scris-o pe toate paginile, dar nu rand la rand ci pe sarite, eu sa trebuiasca sa incerc sa fac un scenariu care sa se potriveasca cu acele franturi pe care le-ai lasat tu. Poate ca o sa reusesc, sau poate nu, insa datoria mea e sa incerc. Mi-ai cerut sa uit. Ei bine, nu pot. Ai pus in cartea aia prea multe cuvinte care dor. Mie mi-a ramas doar ca in fiecare zi sa ma duc in parc, sa privesc oamenii si sa primesc un zambet de copil care alearga dupa un fluture. Poate aici nu ne-a fost scris si poate ne vom intalni undeva, intr-o alta viata, intr-un alt cer.

luni, 16 mai 2011

~ Iubeste ~

Iubeste ca si cand asta ar fi singurul tau rost pe lumea asta.
Iubeste ca si cand nu ai stii sa faci nimic altceva.
Iubeste ca si cand ai fi o scanteie divina trimisa sa aprinda alte scantei
Iubeste ca si cand ai fi copilul care nu stie decat limbajul fara cuvinte al iubirii.
Iubeste ca si cand ai fi adolescentul topit de o singura privire. 
Iubeste ca si cand ai vrea sa iti daruiesti fiecare secunda din viata pentru o imbratisare. Iubeste ca si cand asta ar fi ultima respiratie pe acest pamant.
Iubeste ca si cand iubirea ar fi apa vie dupa care tanjesti in arsita desertului de tine insuti.
Iubeste ca si cand iubirea ta ar salva fiecare suflet si ar tamadui fiecare trup.
Iubeste ca si cand iubirea ta ar tine cerul deasupra pamantului
Iubeste ca si cand Universul si-ar uita rosturile fara iubire
Iubeste ca si cand te-ai fi hranit toata viata cu iubirea cea mai pura
Iubeste ca si cand ai fi IUBIRE si atat!

~ Minte - Inima ~

      Se dau razboaie in mine desi nu imi plac. Minte-inima, inima-minte. Se bat intre ele si din cele doua una va pierde. Insa cea care va pierde oricum sunt eu, pentru ca amandoua imi apartin.
     De multe ori mintea intreaba de ce trebuie sa fie de fiecare data cum vrei tu? Iar inima ii raspunde, pentru ca ceea ce tu gandesti, eu simt.

~ Noaptea TU locuiesti cu mine ~

~ Noaptea tu locuiesti cu mine ~
Strange luna in palme si priveste-o.
In ea poti vedea ceea ce iti doresti sa vezi, pe tine sau pe mine.
E astrul noptii, cea care a luminat mereu indragostitii.
Cea care e mereu insotita de stele, pentru ca nu ii place singuratatea.
Ea aduna toate visele celor care isi pun dorinte.
Tuturor le place ziua, eu iubesc noaptea
Pentru ca o ascult si in linistea ei aud bataia inimii,
A mea, a ta si a celor ce iubesc.

Mereu mi-a ascultat visele, gandurile,
Dorul, rugaciunile din fiecare seara
Si acel ecou din telefon care spunea “te iubesc”.
Luna, prin chipul ei mi-a fost veioza
Iar stelele mereu curcubeu, iar timpul nu a mai avut secunde.
Nu sunt un lucru maret, ci doar un om mic
Dar care face lucrurile cu dragoste.
Am stele in par, in ochi, suflet si in palme,
Le port cu mine si le arunc peste tot.
Si iubesc pana cand valul va intreaba
Ce e cu mine, ce sunt si ce vreau sa fiu.
Sa iubesc etern,
Ca si cum valul marii nu ar mai pleca niciodata de sub piciorul tau
Si fiecare lacrima eu o transform intr-o alta stea
Intr-o noapte frumoasa, in care visele devin realitate.
Nu mi-e teama de noapte oricat de intunecata ar fi ea,
Pentru ca noaptea Tu locuiesti cu mine.\

vineri, 6 mai 2011

~ Am vrut ~


Am vrut vise si am primit cosmaruri,
Am vrut lumina si am primit intuneric
Am vrut sa fiu un fulg de zapada si am primit caldura sa ma topesc
Am vrut prieteni si am primit dusmani
Am vrut liniste si am primit furtuna,
Am vrut bunatate si am primit rautate,
Am vrut adevar, am primit minciuna,
Am vrut sa cred in oameni si am primit jignire.

Am vrut sa dau rasete si am primit lacrimi,
Am vrut sa dau sanse si am primit piedici,
Am ajutat si am primit egoism,
Am vrut speranta si am ajuns sa nu mai vad viitor
Am vrut aripi, dar am primit coroana de spini,
Am vrut mangaieri si am primit palme,
Am vrut fericire si am primit deznadejde,
Am vrut imbratisari si am primit asteptare
Am vrut sarut pe buze, dar am primit otrava
Am vrut sa cunosc Paradisul, dar am primit Iadul
Am vrut atentie si am primit indiferenta
Am vrut iubire si am primit dezamagire
Am vrut dragoste si am primit rani in suflet,
Am vrut TOT si am primit multa SUFERINTA
Am fost prea sincera si la ce mi-a folosit ?
Am primit doar cuvinte care ma dor pentru ca am crezut in ele.

~ Iubirea Mea ~

     Iti stiu chipul si l-am sculptat in inima si mintea mea. De acolo nimeni nu il va scoate. Nici apa, nici vantul si nici macar anii ce vor sa vina. Vei ramane in mintea mea asa cum te-am avut mereu acolo. Te-am iubit din prima clipa cand am deschis ochii. M-am deschis in fata ta precum o floare in razele soarelui si am sperat in tot ceea ce vedeam si auzeam.

    Acum sunt doar o iarna, e doar frig si atat. Te-as incalzi cu lacrimile mele daca tie ti-ar fi frig si ti-as sterge fata, sa iti curat fiecare por din pielea ta. Fiecare rasarit de soare il vad prin ochii tai si pentru tine vreau sa il vad in fiecare zi. Pentru mine nu vreau sa il vad, pentru ca imi e indiferent. Ma simt in fiecare clipa pe nisipuri miscatoare. Simt ca pasii pe care ii fac nu sunt in linie dreapta. Ma dor prea multe ca nici nu stiu sa le mai spun, tot ce fac e o tacere mormantala. Dragostea pentru tine e o eternitate in sufletul meu, e cerul si luna si stelele si tot ce inseamna intreaga galaxie.

~Asa-i iubirea mea, asemeni acestei largi cetati de unde,
Adancul ei se pierde-n taina nemarginirilor profunde,
Cu vifore si curcubeie, ca valuri lung clocotitoare,
       Cu picuri ce se infioara de chipul unui vesnic soare!~Octavian Goga ~

~ Cum poti vindeca iubirea? ~

   ~ Cum te poti vindeca iubirea? Plangand? Oare cate lacrimi trebuie sa vindece ceva, ce nu va trece niciodata? Nici macar oceanul apa lui sarata nu poate sterge o durere care seaca si care sapa din ce in ce mai adanc intr-o inima, care abia bate.
     Cum poti vindeca iubirea? Prin furie? Furia nu poate fi indreptata catre ceva ce iubesti din toata inima. Pentru ca atunci cand iubesti, furia nu are ce sa caute. E pe moment, apoi, iubirea iese la suprafata, pentru ca ea este cea care intotdeauna invinge. Sau chinuie, lipsa ei.

     Cum poti vindeca iubirea? Strigand? Cat de tare ai putea sa strigi ce te doare? Cata forta sa poti avea? Pentru ca ai striga si ai cadea in genunchi, tipand in tine de dor. Nici un strigat, oricat te tare ar fi nu poate vindeca ceea ce inima nu poare rosti, decat simti.
      Cum poti vindeca iubirea? Scriind? Cate cuvinte sa poti scrie sa o alungi din tine? Cate limbi sa fie inventate, pentru a arunca ceea ce tii acolo in tine cu tot sufletul. Nici cuvinte, nici litere nu pot scoate, tot ce crapa inima in doua sa iese la suprafata, pentru ca ea le lasa.

     Si atunci, exista oare vindecare in iubire? Sau o duci alaturi de tine, precum ai cara un schilod in carca si-l ajuti sa supravietuiasca? Nu te poate ajuta nici un ocean de lacrimi, nici furia adunata a unui univers intreg, nici urletele tuturor fiarelor salbatice, nici toate cuvintele lumii adunate si legate intre ele, nu pot duce la drumul catre iubiresi nu pot vindeca o inima ce plange, pentru ca atunci cand iubesti cu adevarat si cand ea pleaca, esti un om fara directie, fara casa, fara familie si fara inima, pentru ca inima ta in momentul ala a incetat sa mai bata pentru tine. Cand iubirea a plecat din viata ta, te simti ca un om mort a carui inima se zbate sa traiasca doar pentru celalalt. ~
~ Odine ~


joi, 5 mai 2011

~ Pierdut in desert ~

Doar spune-mi ca ma mai vrei aici
Cand ratacesti acolo
Pe acele campuri de praf si vanturi puternice care bat
In acel ocean alb uscat esti singur pierdut in desert
Esti pierdut in desert.



Dar pentru a sta cu tine intr-un cerc de foc,
Voi uita zilele care au trecut.
Iti voi proteja trupul si iti voi pazi sufletul,
De mirajele pe care le vezi.
Cand esti pierdut in desert.


Daca sperantele tale se risipesc ca praful de-a lungul drumului tau,
Eu voi fi luna care-ti lumineaza calea
Daca soarele ar putea sa te orbeasca , eu ma voi ruga la cer
Ca sa cada zapada peste Sahara.


Daca acesta este singurul loc unde iti poti lasa indoielile
Te voi sustine si voi fi singura ta cale de iesire,
Si daca vom fi mistuiti de foc,
Ma voi ruga la cer ca sa cada zapada peste Sahara.


Doar o dorinta si eu iti voi acoperi umerii,
Cu voaluri de matase si aur.
Cand umbrele vin si iti intuneca inima
Lasandu-te cu regrete atat de reci,
Pierdut in desert.



Daca sperantele tale se risipesc ca praful de-a lungul drumului tau,
Eu voi fi luna care-ti lumineaza calea
Daca soarele ar putea sa-ti orbeasca ochii, eu ma voi ruga la cerul de sus,
Ca sa cada zapada peste Sahara.



Daca acesta este singurul loc unde iti poti lasa indoielile
Te voi sustine si voi fi singura ta cale de iesire
Si daca vom fi mistuiti de foc,
Ma voï ruga la cer ca sa cada zapada peste Sahara.