Odine With Love

Odine With Love

miercuri, 27 decembrie 2017

~ Să ne visăm, iubindu-ne ~

~ Dacă mă visezi, atunci să fie un vis plin de pasiune,
Să mă visezi cum ochii tăi mă dezbracă din priviri...
Dacă mă visezi, visează-mă acum... acum când mă iubești...
Nu te trezi, nu mă trezi, continuă să visezi, să visăm,
Pentru că ești, suntem la începutul celui mai frumos vis pe care îl vom avea.
Continuă să visezi, cum corpul ăsta se dezbracă de piele și viață,
Iubește-mă așa cum pământul iubește Soarele,
Cum noaptea iubește Luna,
Posedă-mă de la început până la sfârșit
Și fie ca mângâierile tale tandre să-mi umple sufletul,
Cu infinite plăceri ce devin una cu mine și se unesc în interiorul meu.
Să nu te oprești din a visa niciodată,
Vise pasionale, cum mâinile tale îmi umplu trupul de viață,
Iar trupurile noastre nu mai sunt două trupuri, ci coabitează unul întru celălalt.
De asta nu vreau să te trezești... să ne trezim,
Vreau să trăiesc veșnic în visul tău, iar tu într-al meu,
Să mă găsească răsăritul cum fur nectar de pe buzele tale,
Dansând în trupurile goale, acoperite de fericire, privindu-ne unul în ochii celuilalt.
Visează-mă și te voi iubi fără limite, pentru că te iubesc...
Te iubesc pentru că îmi hrănești aripile cu zbor,
Iar plăcerea ta îmi alimentează dorința,
Pentru că vocea ta îmi gâdilă urechile, iar ecoul ei interiorul,
Pentru că mă înveți în fiecare secundă să merg cu tine de mână,
Pentru că mă descopăr pe mine în depărtare și mă pierd în apropierea ta,
Te iubesc, pentru că îmi tremură toată ființa în prezența ta
Și te simt chiar și când nu ești lângă mine,
Pentru că în spațiul ăla pe care îl respirăm amândoi,
Suntem capabili să inhalăm întreaga lume,
Iar timpul se oprește în timp când ne visăm... iubindu-ne. ~
~ Odine ~

duminică, 17 decembrie 2017

~ Nu sunt prima ta iubire, dar vreau să fiu singura care îți fură inima azi! ~

~ Mă uit în ochii tăi și mă văd o pradă
Îți șoptesc numele ca și cum ar fi o poezie,
Te apropi și simt cum toată ființa îmi tremură
În creieri mă lovește aroma pielii tale,
Pasiunea ne inundă din priviri, fără nici o atingere, 
Iar în mine... începe marea revoluție.
Brațele tale mă înconjoară și parcă mă legi de trupul tău,
Bătăile inimii îmi schimbă simțurile,
Începi să mă topești centimetru cu centimetru,
Cu doar o atingere subtilă și delicată.
Închid ochii și nu te mai privesc,
Pentru că felul în care ochii tăi mă țintuiesc
Îmi dau vertij și mă pierd pe mine în strălucirea lor.
Cu fiecare mângâiere, cu fiecare pauză, 
Mă apropii de sufletul tău, de nebunie ...
Spațiul nostru este îmbrăcat cu pasiune, 
Mâna ta se scurge pe obrazul drept și apoi coboară spre gât,
Ca zborul fin, blând și moale al unei eșarfe de mătase.
Ești o mângâiere tatuată pe fața mea
Ai o strălucire pe care doar ochii mei o pot reflecta...
Îmi place atât de mult sărutul tău,
Pentru că gustul pe care mi-l lași este ca o glazură pe un tort
Și completează perfect buzele mele cu buzele tale.
Visez în fiecare clipă să experimentez acel moment, momentul eternității,
În care mâinile tale libere și obraznice se joacă,
Care aprind focul din mine și mă fac să ajung la cer.
Fă-mă capabilă să visez și vei descoperi puterea cu care te pot iubi,
Fă-mă să simt că zbor  și-ți voi da tot sufletul meu,
Într-o singură clipă, cu un blând ”te iubesc”,
Fă-mi mintea o cutie de amintiri pentru ani și ani de zile,
Cu toate momentele în care ne intersectăm în mod magic,
Lasă-mă să mă bucur trup și suflet cu tine și nu mai am nevoie de nimic,
Pentru că știu că nu sunt prima ta iubire, 
Dar vreau să fiu singura care îți fură inima azi! ~
~ Odine ~

duminică, 3 decembrie 2017

~ Să nu încetezi niciodată să mă înnebunești! ~

~ Nimic din corpul tău,
Sau pielea, sau ochii,
Nici măcar acel loc secret,
Pe care amândoi îl știm,
Nici gura, sau spatele mare și puternic,
Coapsele, genunchii,
Nici mirosul, sau părul,
Nimic din tine, nu îmi e necunoscut,
Nici o picătură, sau un gram,
Așa cum nici tu nu simți în altă parte
Cum te simți și ești în brațele astea încăpățânate.
Suntem un pod infinit între continentele noastre
O nebunie duioasă, cu ochii închiși,
Suntem două lumini, două stele,
Două suflete care formează o aripă
Două flori care nici măcar gerul nu le-a adus la tăcere.
Mângâierile tale sunt magice și îmi fac viața nebună,
Zâmbetul tău dă strălucire ochilor mei; 
Pielea mea te recunoaște la prima atingere, 
Tu știi cum să-mi dai plăcere, invitându-mă în brațele tale, 
Iar mâinile tale îmi lasă urme de neșters.
Alături de tine noțiunea timpului este pierdută,
Nu există zi sau noapte,
Cu tine timpul zboară și îmi umpli clipele cu emoții.
Te invit să visezi alături de mine,
Să-mi înveți inima și fiecare zgârietură a sufletului,
Să-mi descoperi toate sensibilitățile atunci când cad în brațele tale.
Tu îmi cunoști toate secretele mai mult ca oricine altcineva,
Imperfecțiunea mea se potrivește cu imperfecțiunea ta,
Tu ești calmul atunci când furtunile sufletului meu sunt sălbatice,
Briza care îmi mângâie fața cu aroma mării
Și furtuna de care am nevoie în viața mea calmă,
Așa că te rog, să nu încetezi niciodată să mă înnebunești! ~
~ Odine ~

duminică, 26 noiembrie 2017

~ Te iubesc așa cum ești și vreau să mă iubești așa cum sunt! ~

Mă înnebunești pur și simplu, când îmi zâmbești, 
Mă înnebunești, când ești înțelepciunea întruchipată,
Când ești aventuros și te pierzi în libertate cu acea tristețe,
Hrănindu-ți sufletul cu tot ce ai trăit ...
Mă înnebunești când ești imperfect,
Cu greșelile, confuziile și defectele tale;
Atunci când devii un haos și nu știi ce să faci ...
Mă înnebunești, când ești foc, când arzi,
Cu nebunie, cu tandrețe, cu pasiune;
Când mă privești pătrunzător,
Iar mâinile tale călătoresc pe pielea mea cu dexteritate;
Când ești magic și mă faci să ating Raiul ...
Mă înnebunești când vorbești, cu vocea ta lentă, în șoaptă
Când îți sfidezi viața cu curaj,
Ca și cum moartea nu te-ar putea atinge vreodată,
Și mă înnebunești așa cum ești: complet sau în bucăți,
Curajos sau calm și chiar în momentele când ești morocănos, sau ursuz
Când îți deschizi sufletul și îl închizi fără motiv,
Când ești nebun, visător, pasional și plin de îndoieli!
Mă înnebunești și te iubesc așa cum ești!

Vreau să îți spun toate temerile mele,
Ce mă doare și ce a rupt timpul din mine.
Nu vreau să ți se pare ciudat în zilele în care vreau să mă retrag,
Vreau să știi de câte ori am căzut și de câte ori m-am ridicat,
Mânia care am simțit-o și cât mi-am reproșat că am reacționat agresiv,
Vreau să știi tot ceea ce mă face să fiu vulnerabilă,
Toți nervii și toate capriciile mele.
Vreau să te îndrăgostești de toate defectele mele,
De umbrele și golurile din sufletul meu,
Să fiubești fiecare urmă din viața mea.
Vreau să îmi cunoști toate semnele de război cu viața,
Precum și bătăliile care le-am pierdut și să te îndrăgostești de toate.
Vreau să îmi cunoști sufletul și toată ființa mea așa cum este,
Chiar și ceea ce nimeni nu a explorat vreodată,
Ceea ce mulți ar fugi îngroziți de ceea ce ar descoperi,
Ca atunci când le vei cunoaște pe toate,
Abia atunci să îmi spui că te-ai decis
Și că vrei să rămâi, pentru că mă iubești așa cum sunt! ~
~ Odine ~


duminică, 19 noiembrie 2017

~ După atâta vânătoare, mă declar cucerită întru totul ~

~ În preajma ta trăiesc fără să respir,
Te trăiesc, iar tu locuiești în interiorul meu,
Pierdut în timp, lupt să te găsesc, să mă îmbăt cu tine.
Suntem ca două ființe în lichidul amniotic al iubirii,
De unde va ieși un Noi, pentru că suntem nimic fără iubire,
De două ori mai intimi, două jumătăți sufocate,
În nopți fără liniște, fără somn,
Nopți din care se nasc vise... și dragoste.
Lumina ochilor mei, dorința sufletului,
Te-am ales pe tine, să-mi atingi trupul, să-mi săruți buzele,
Să-mi lași urme de piele, să-mi furi clipe și să-mi dăruiești amintiri,
Secrete, pe care nu le-am trăit niciodată,
Să bei cu mine din aceiași cupă a iubirii,
Cu aceleași buze, același gust, același parfum,
De la mine pentru tine, de la tine pentru mine,
Să mă atingi cu aceleați degete care miros a ”mine”,
Cavalerul meu, care e mereu în război cu el însăși,
Care merge la luptă fără teamă,
Dar  în fața propriilor lui sentimente se sperie de ceea ce simte.
Eu am cedat demult, nu mai lupt împotriva a ceea ce simt,
Mi-am aruncat armele... și scutul... și tot,
Am cedat în fața iubirii și m-am predat ție,
Ție comandantul vieții mele, cel care m-a cucerit cu totul,
În mâinile căruia mă dăruiesc fără nici o barieră,
Cel care mă sărută de îmi ia tot aerul din mine, puternic, înfuriat,
Mă pierd pe mine, fără să îmi pese de durere,
Nu mă tem de tine și nici de faptul că ai cucerit toată cetatea sufletului meu.
Am părăsit câmpul de luptă dragul meu și am capitulat demult,
După atâta vânătoare, mă declar cucerită întru totul,
Îngenunchez în fața ta plină de speranță și îndrăgostită,
Îți predau inima și sufletul meu,
Te las să mă conduci acolo unde vrei, asaltată de tine,
Dar acoperită de trupul și sângele tău. ~
 ~ Odine ~

miercuri, 8 noiembrie 2017

~Tu... delirul meu, chinul meu... atât de dulce ~

~ Dacă aș putea să opresc timpul, l-aș opri în acele momente în care ne privim ochi în ochi, atât de aproape, încât ne tulburăm de fiecare dată...
Mi-aș petrece o viață doar în acele clipe când îmi zâmbești...
Aș alerga fiecare minut spre tine să-mi repeți cuvintele care mi s-au imprimat în suflet,
Tu... delirul meu... chinul meu atât de dulce,
Tu, ultimul meu gând de astăzi, înainte de mâine,
Gustul meu, secretul meu, păcatul meu pentru care sunt acuzată.
Să-ți spun ”te iubesc” nu e suficient...
Pentru că dragostea mea e atât de mare, încât e dificil să o reduc doar la două cuvinte atât de simple...
Dacă inima mea ar putea vorbi, atunci ai înțelege mult mai mult și mai clar ce simt,
Dar atunci nu cred că ai mai vrea să pleci, sau poate ai pleca pentru că te-ar speria de cât simte...
Înainte de orice nu aș vrea niciodată să te pierd, de asta poate îți dau puțin câte puțin,
Până ce vei înțelege cât de mult mi-ai schimbat viața și viața mea s-a schimbat odată cu tine
Și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru clipa în care ne-am vorbit prima oară,
Pentru că dacă acea clipă nu ar fi fost, aș fi pierdut persoana pentru care viața mea nu e destul de mare, să o iubească...
... și acum mă opresc aici... doar la... te iubesc. ~
 ~ Odine ~

sâmbătă, 4 noiembrie 2017

~ Dragostea e un chin pe care trebuie să ai curajul să îl trăiești ~

~ Ce se întâmplă atunci când în mod neașteptat,  pasiunea ne prinde ... brusc?
Se întâmplă să te simți viu, mai viu decât ai fost vreodată.... 
Se întâmplă să nu te mai temi de ceea ce nu știi sau cât de departe va duce... 
Se întâmplă să vrei să trăiești sentimentul ăla așa cum este ... 

Până când pasiunea te aruncă departe de rațiune ...
T îmbată, te ține departe de orice logică ... îți oprește respirația și îți ia sufletul ... 
Te metamorfozează...
Iar pasiunea, această neașteptată și neinvitată senzație te asaltează,
Ea este cea care îți îndeamnă inima să bată... 
Pasiunea pentru permis și interzis, o contradicție între bine și rău ... 
Ieșirea din acea plăcere, 
Elixir de pasiune de viață și a unei plăceri păcătoase ... 

Care uneori te sperie și te înspăimântă,
Pentru că nu știicât de departe va merge, unde te va împingeși ce va schimba
Sau dacă există limită ... pentru că uneori pasiunile te duc la extreme,
Până la nebunie, dragoste nebună,
O nebunie care te acaparează și pare că trezește fiara din interior,
Care a stat în stare latentă și care acum pune stăpânire pe mintea noastră,
Te face să transpiri, să nu mai auzi nimic,
Și îți dă o senzație de foame, o foame nesățioasă, te face lacom, egoist 
Te face să nu mai dormi, să nu mai distingi durerea de plăcere!

Dragostea e un chin pe care trebuie să ai curajul să îl trăiești,
Să trăiești pasiunea aia indiferent de ce echimoze va lăsa pe piele,
Indiferent de ceea ce va fi mâine,
Indiferent de ochii indiscreti care te vor privi.
Prin urmare,pasiunea este nebună,
O nebunie febrilă a doi îndrăgostiți ce nu-și vor potoli setea,
Până nu vor bea din aceiași ceașcă,
Angajați fără rușine, într-o unire perfectă, pentru mulți o planetă neexplorată
Incomensurabilă, dincolo de orice limită ....


Cine nu cunoaște dragostea până la limita nebuniei, acel joc ușor, dintre plăcere și durere, acel punct în care se întâlnesc cele două sentimente, nu știe ce înseamnă dragostea, până în adâncul ei. ~
 ~ Odine ~

sâmbătă, 21 octombrie 2017

~ Pentru că te iubesc, chiar dacă mă trădez pe mine ~

Apropie-te, apropie-mă cu pași mici. mărunți,
Nu vreau să ardem etapele.
Vino, pas cu pas, cu ochii închiși,
Lasă să mă îmbrățișeze mai întâi mirosul tău,
Să-mi dea dorința de a te iubi cu mintea.
Stai în fața mea, în tăcere, nu spune nimic
Și ascultă sunetul respirației, celei care te iubește la nebunie
Și inima, inima care bate sacadat.
Sunt ca tine, un vers tăcut, care a crescut cu timpul,
Sunt ca tine și vibrez în dans, ca vântul, care strigă după viață,
Sunt ca tine și vreau să fiu tu,
Să mă cutremur tandră ca o harpă sub degetele tale,
Sechestrată de săruturile tale mereu altfel.
Sunt ca tine, abandonată dorinței,
Care cade în brațele tale , ca o balerină în salt.
Chiar de saltul ăla e mortal.
Dragostea e atât de intensă și-ți dau inima,
Să o transformi în muzică,
Așa cum se transformă picăturile de ploaie în cristale.
Apropie-mă, atinge-mă, mușcă-mă, rupe-mă, oricum sunt a ta,
Domină-mi mintea și atinge-mi sufletul,
Pentru că nu există limită între noi,
Te duc unde nu știi, du-mă unde vrei
Și o să te sărut în timp ce o să dormi,
Când toate incertitudinile lasă loc pentru vise
Și-am să te îmbrățișez în timp ce o să dormi
Și-am să-ți strâng inima în brațe,
Pentru că te iubesc chiar dacă mă trădez pe mine,
Te iubesc așa cum nu poți crede că te pot iubi,
Iar tu mă iubești atât cât poți,
Atunci când mâinile tale mă caută fierbinți,
Așa cum noaptea îmbrățișează zorii zilei,
Amestecați, gustul meu cu gustul tău,
Două plăceri care se completează, perfecte, totale, egoiste. ~

- Să nu îmi dai drumul niciodată...
- Nu cred că mai pot să îți dau drumul. Îmi place când îmi mângâi fața, de parcă îmi mângâi inima. ~
~ Odine ~


luni, 9 octombrie 2017

~ Cu tine trăiesc o nebunie continuă ~

~ Orele cu tine sunt pline de tine, fără tine, goale de mine,
Tu exiști în inima mea și te caut în mine,
Trupul meu cedează atingerii tale,
Ești un demon dulce, care mă scormonește pe interior.
Ai mâini arogante și mă înfiori,
Mă iubești cu disperare și mă liniștești,
Îmi umpli nopțile cu povești albe și faci ce vrei din viața mea,
Viața mea e viața ta,
Sunt în întregime a ta, nu mai am granițe
Și voi da drumul la toți fluturii din mine să zboare.
Vreau să mă pierd pe buzele tale și să ating cerul,
Vreau să mă pierd în pieptul tău și să nu mă mai gasească nimeni,
Vreau să stau pe malul ochilor tăi și să respir calmul lor,
Cel care mă face mereu să visez,
Vreau să simt cum mă prăjește atingerea ta,
Să opresc timpul în clipa aia.
Lasă-mă să te sărut, un sărut unic și irepetabil,
Vreau ca sărutul ăsta să aibă toate săruturile de pănă acum,
Să te mângâi cu șoapte aproape de ureche,
Să mă predau pierdută farmecelor tale.
Ești parte din gesturile mele, parte din zâmbetul meu,
Motivul meu de a trăi, visa, simți, motivul sentimentelor mele,
Sentimente amestecate, două spirite înrudite, jumătatea sufletului meu,
Două păsări ce visează să zboare fără să atingă pământul,
Să zboare departe, să populeze un alt spațiu, o altă planetă.
Suntem două bătăi de inimă, vise, speranță,
Suntem doi naufragiați, doua persoane răufăcătoare, iubiți.
A simți mâinile tale sunt mângâierea mea,
A simți visul tău, e dorința mea,
A striga numele tău, este cântecul meu,
A simți sărutul tău, este refugiul meu,
A-ți simți sufletul, este darul meu,
Să simt ceea ce este... să simt că te iubesc...
A ta mereu, al meu mereu... pentru totdeauna.
Cu tine... trăiesc într-o nebunie continuă,
A pielii tale pe pielea mea,
A gurii tale lipită de gura mea,
A cuvintelor tale tatuate în epicentrul corpului meu.
Trăiesc într-o nebunie continuă.
A inimii mele fugind după tine,
Fără teama că va fi pedepsită. ~
 ~ Odine ~


duminică, 1 octombrie 2017

~ Accept că nu mai este loc de mine în inima mea ~

~ Iubirea asta care mi se întâmplă mă scutură din rădăcini
Și nu știu dacă e dragoste sau pasiune, dar nici nu vreau să știu,
Tot ceea ce știu este cum sărutul tău mă arde, dorința mă sufocă,
Brațele tale mă trag și-mi dau căldură,
Vocea ta înceată mă înnebunește
Și mă duce spre dorința necontrolabilă de a te iubi.
A trebuit să accept că nu mai este loc de mine în inima mea,
Că a decis să te iubească mai presus de mine,
Că dacă te-a pus în piept, trebuie să te iubesc... să mă iubești,
Pentru că în sufletul meu e numai loc de tine,
Corpul meu este al tău și am nevoie de corpul tău,
Ca să îl iubească pe al meu.
Locuiești în visele mele, corpul meu e impregnat cu mirosul tău,
Prin urmare locuiești în mine ca o muzică pe care o fredonez mereu și mereu și mereu.
Te-am căutat toată viața, te-am găsit, m-am pierdut,
M-ai răpit și m-ai dus într-o altă lume, una a ta,
În care buzele tale mă sărută din exterior până în interior,
Săruturile tale îmi calmează trupul și sufletul,
Corpul tău mă duce la nebunie și mă transformă în poezie caldă și picantă
Și mă oferă pe altarul iubirii ca o jertfă,
Ție proprietar al meu și al voinței mele.
Atinge-mă cu buzele tale pline de miere,
Indică-mi drumul spre cer și oprește-mă în Paradis,

Iubește-mă sub toate formele,
Până mă voi pierde cu totul, cu corpul, sufletul și mintea,
Căci dorința care arde în mine, mă arde
Și provoacă un infern care îmi dă și face plăcere.
În imperiul simțurilor caut dorințele personale,
Fără a mă îndepărta de iubire sau idealul ei
Și în nebunia gândirii mă predau.. și te vreau mai mult,
Acolo unde nu există limite sau sentimente explicabile,
Nu există decât ceea ce este născut în suflet.
Când buzele tale le întâlnesc pe ale mele,
Dragostea se mărește, crește, se multiplică,
Dar greutatea ființei tale mă echilibrează,
Îți dau mintea și gândurile, să-mi stăpânești visele,
Mă posezi și torturezi cu o bucurie plină de pasiune,
Sunt prizoniera brațelor tale, sunt sub influența vrăjilor tale,
Ești temnicerul meu, care-mi scrie poezii în inimă ca într-o carte
Mie, analfabeta, care a studiat școala iubirii pe corpul tău.
Și nu mai contează ceea ce spun eu pentru că bătăile inimii mele vorbesc,
Mă înfășor cu tine și mă sprijin de corpul tău,
Am ales să te iubesc, te iubesc, te simt și fără să te văd,
Și-am să te iubesc chiar de iubirea asta mă va ucide. ~
~ Odine ~

vineri, 22 septembrie 2017

~ În seara asta vreau să te iubesc, iar tu să îmi vorbești despre dragoste ~

~ În seara asta vreau să te iubesc.
Din nou, vreau să fiu ca o apă pe pielea ta.
Lasă-ți degetele să-mi brăzdeze părul, 
Și ai să observi cum mă trezesc la viață la atingerea ta
Vreau ca mâinile tale să fie o continuare a pielii mele, 
Să simt cum mă înconjoară.
În seara asta vreau să te iubesc.
Vreau ca lumina să dispară și să nu îmi pese de nimic.
În seara asta vreau să te iubesc.
Vreau ca aerul să se contopească cu focul
Vreau să simt focul între buze
Vreau să îmi transformi corpul într-o apă
Apă care te stinge, cu focul ce m-aprinde,
Apă care poartă numele tău, scris în fiecare picătură.
În seara asta vreau să te iubesc,
Vreau să mă rogi să te iubesc,
Vreau să mut aerul și pământul, să mut lumea și visele,
Vreau ca în fiecare sărut să fie un vers al tău, 
Vreau să vezi cum mă prăbușesc în brațele tale.
În seara asta vreau să te iubesc,
Iar tu... tu să-mi vorbești despre dragoste
Cum ai intrat în viața mea fără să ceri nimic,
Dar mi-ai transformat-o în fiecare zi cu o culoare diferită,
Ai transformat orele în secunde și nopțile în basme,
Cum îmi faci inima să se înalțe și bate incontrolabil până nu găsește ritmul tău,
Cum tăcerea mea e tonul spontan al vocii tale care îmi scutură sufletul,
Cu cuvinte de iubire, care sună în inimă a mângâiere.
În seara asta vreau să îmi vorbești despre dragoste,
Pentru că doar tu cunoști și dai semnificație cuvântului ”iubire”,
Vreau să le rostești cu voce joasă, așa cum ai șopti vântului,
Să-mi spui despre tine, despre mine, despre visele care iau formă,
Vreau să îmi vorbești despre noi... amândoi. ~
~ Odine ~


joi, 7 septembrie 2017

~ Revendică-mă și agață-mi sufletul de al tău ~

~ Astăzi vreau să scriu doar pentru tine
Și nu vreau să folosesc metafore, sau cuvinte frumoase,
Pentru că nu sunt nici vreun poet și nici nu pretind a fi,
Eu doar îmi pun sentimentele pe hârtie.
Astăzi o să îmi îngrop încăpățânarea
Și nu voi mai nega ceea ce simt atunci când te văd,
Cum îmi bate inima atunci când ești în preajma mea,
Cum mii și mii de emoții se zbat în mine de nebune,
Cum vreau să mă arunc cu tine în nebuloasa asta,
Într-o mare imensă de vise alături de tine,
Pentru că nu pot rămâne rece la căldura buzelor tale,
Căci nu pot fugi de ceea ce iubesc, când trăiesc în iubire.

Și nu... nu am să mă plâng că trandafirii au spini,
O să zâmbesc că spinii au trandafiri,
Nu am să mă tem să te iubesc
Și voi trăi iubirea la fel, ca în prima zi.
Tu redu-mă la tăcere și lasă tăcerea să facă dragoste,
În timp ce noi ne descoperim unul pe altul,
Să ne dezvăluim cu tandrețe secretele.
Să ne iubim în tăcere și să ne împlinim dorințele,
Să pierdem noțiunea timpului pierdut,
Să avem doar momente unice, magice,
Să memorăm fiecare detaliu al pielii.
Să ne trecem degetele pe fiecare por al ei,
Să-mi lași urme eterne în fiecare secundă.
Așa că fă-mă să tac...
Privește-mă în ochi și trezește-mă la viață,
Să te iubesc cu trupul și sufletul,
Cu toate îmbrățisările care le-am păstrat doar pentru tine.
Fă-mă să tac și revendică-mă
Agață-mi sufletul de al tău printr-un legământ de iubire. ~
~ Odine ~

vineri, 1 septembrie 2017

~ Preaplin de... ”tu” ~

~ Ochii tăi îmi cer să te sărut,
Sau poate zâmbetul tău care mă captivează când mă privești
Dar inima mea știe un singur lucru... te vrea pe tine.
Vreau să te iau de mână și să lăsam lumina Lunii să ne lumineze,
Să pășesc cu tine pe iarbă și să-mi primesc sărutul dulce,
Vreau doar să zâmbești, să te văd fericit,
Căci ești singurul care mă sărută și îl sărut
Și vreau să îți arăt puținul din dragostea mea.
Tu ești ca alcoolul pentru mintea mea, ma anesteziezi,
Licoarea care mă arde pe gât, dar mă face să uit de tot,
Doar un moment, doar o atingere, mă fac să alunec
Și să mă preling precum nisipul în clepsidră.
Trupul tău este ca un refugiu,
Ochii tăi îmi sunt ieșirea de urgență din lumea asta,
Gura ta crează brazde de plăcere nesfârșită.
Iubește-mă chiar dacă mă doare,
Divizează-mi sufletul în mii de bucăți,
Iubește-mă chiar dacă mă arde atingerea ta,
Am nevoie de săruturile ta să respir oxigen,
Am nevoie de tine întreg pentru lumea mea,
Să uit lumea în care trăim și să creez altă lume,
A mea și a ta.
Iar dacă aș mai avea doar două minute de vorbit,
Aș alerga spre tine să-ți spun că vocea ta este tot ceea ce îmi place mai mult să aud,
Acea voce subtilă ca vântul,
Care îmi alintă gândurile, visele, sufletul,
Vocea ta cea de care am nevoie cu disperare să mă calmeze,
Căci tu îmi ești speranță, vis , pământul, cerul spre care zbor.
Dacă aș mai avea o zi de trăit, aș fugi spre tine,
Să consum foamea asta de dragoste, să mă îndestulez cu tine,
Să mă pierd cu tine în suflet, unde e mereu preaplin de... ”tu”. ~
~ Odine ~

luni, 21 august 2017

~ Vreau să-mi trăiesc visul ~

~ Nu vreau să visez ...
Pur și simplu... nu vreau să dorm fără să am ceva de câștigat...
Nu vreau doar să dorm ... să visez,
Vreau să fac nopți,  din zilele mele,
Acele zile când totul este diferit ... 
Vreau ca nopțile să fie lumea mea, lumea mea nebună,
Fanteziile mele posibile și imposibile.
Vreau să zbor, să zbor cu tine, pentru tine,
Să fiu un nebun, un poet nebun, un visător.
Să fiu eu, să fii tu, un zâmbet pe fața mea,
Cu lacrimi de bucurie, cântând de bucurie.
Nu vreau să visez noaptea,
Vreau să trăiesc visul,
Să-l trăiesc și în timpul zilei,
Fragmente dintr-un moment,
Să le trăiesc și în timp ce dorm.
Vreau să fiu fericită
Iar atunci când vine noaptea să am o nouă viață,
Care explodează în emoții, senzații, trăiri
Și toate astea nu vreau să le visez,
Vreau să le trăiesc.... cu tine.
Corpul tău, pielea, mâinile,
Atunci când mă atingi,
Gura ta, săruturile, privirea,
Când te așezi lângă mine relaxat și uiți de restul lumii,
Acel moment când ești tu... și atât,
Fără să încerci să faci conversații false,
Chiar și atunci când oftezi
Și-mi spui că mă iubești.
Îți dau nopțile mele albe și visele,
Să le transformi în roșu, în cântec, în fâlfâit de aripi,
Să te sărut căci gura ta îmi dezvăluie răsăritul,
Să-mi pictezi cuvintele în poeme cu vocea ta,
Cu sărutări fierbinți, tăcute, delirante,
Să-mi oferi Soare infinit în nopți de august
Și să spun tuturor, că zilele mele au-gust de ”tine”. ~
~ Odine ~

marți, 15 august 2017

~ Odine ~ Carte de Iubire~: ~ M-aș arunca și-n Mare ~

~ Dacă aș putea aș intra în grădina de trandafiri, să îi culeg pe toți pentru tine,
De mi-ar spinteca carnea de pe oase cu spinii lor și tot nu m-aș opri, 
Să îi așez la picioarele tale, să calci pe petalele lor moi și catifelate, 
Nimic din ceea ce aș putea face omenesc, nu mi-ar pune stavilă.
Aș culege lumina zilei de pe cer să ți-o aduc în brațe, 
Să îți lumineze calea și să îți dea zâmbetul pe față, chiar cu prețul zâmbetului meu. 
Aș aduna toți stropii de ploaie pentru a te spăla cu ei pe chip, 
Să fi proaspăt ca roua dimineții, ce stă pe petalele florilor,
I-aș strânge toată viața să ți le aduc ție.  
Aș alerga după fiecare pală de vânt ce adie, să spulbere tot ce se așterne în calea vieții tale, 
Să se dea la o parte, ca să îți ușureze drumul spre fericire.
Aș strânge în brațe Soarele să iau toată căldura lui, să ți-o aduc în nopțile geroase
 Când îți e frig și ești singur, să îți țină de cald, iubire.
Iar eu... eu pentru tine m-aș arunca și în mare,
Pe toate eu le-aș duce pentru tine, 
Pentru că de fiecare dată când te-ai apropia de Mare, 
Ți-aș mângâia picioarele și aș fi eu... Marea, o Doamnă din inima ta.  ~
~ Odine ~

luni, 14 august 2017

~ Conjug relația ”noi doi” la mai mult ca perfect ~

~ Ce pot face cu nebunia asta care o simt pentru tine?
Când respirația mea se potrivește cu a ta
Când mă ridici și mă duci în pat și simt că zbor
Și cădem amândoi de parcă viața vine la pachet în doi...
Cum pot oare să mă controlez?
Atunci când mâinile tale încep călătoria pe pielea mea,
Iar puterea mea de a rezista se evaporă total,
Lăsându-te să mă posezi fără să îți mai opun rezistență...
Cum să mă simt altfel în brațele tale, decât mai mult ca perfect?
Fiecare bătaie a inimii moare și revine la viață de mai multe ori
Când simt că mă ridic până la cer, ating înaltul și cobor pe pământ,
Ca o pasăre care vrea să se cuibărească la pieptul tău...
Cum să mă simt altfel în la pieptul tău, decât mai mult ca perfect?
Să vreau să beau din sursa ta de iubire, căci ea îmi ține de sete,
Să mă hrănesc cu săruturile tale, căci ele îmi alină foamea,
Să fiu o simplă muritoare care are nevoie să bea, să mănânce,
Să simtă pasiunea și să fiu posedată de bărbatul din tine...
Cum să mă simt altfel ca femeie, decât mai mult ca perfect?
Lasă-mă să îți simt bătăile inimii, mirosul pielii,
Să te alint cu privirea ochilor mei, să se sature retina de tine,
Căci toate bătăile inimii mele sunt cu tine și mă abandonez ție,
Mirosul pielii mele miroase a tine, a mâinile tale,
Când ochii tăi ard și mă ard ca o coală de hârtie pe care e înscrisă iubirea,
Toate mă fac să simt și să conjug relația ”noi doi”,
La mai mult ca perfect. ~
~ Odine ~

duminică, 6 august 2017

~ Sunt femeie, sunt liberă, să spun ce simt, ce gândesc și să lupt pentru ce iubesc ~

~ Alături de tine
Nimeni nu poate sta departe de foc
Fără să vrea să se prăbușească în păcat.
Închide ușa și dă lumina mai mică,
Să fim departe de ochii șerpilor,
Care pândesc inimile ce bat împreună.
Ascultă-mi sufletul și să nu îți fie teamă de tremurul său,
Dar atât de asemănător cu al tău,
Ca un val ce se lovește puternic de stânci
Vine cu putere și se unește cu ele, se ondulează...
Așa sufletul meu se echilibrează, când mâinile mele
Ating fiecare rotunjime a corpului tău.
Și accept compromisul ăsta să rămân
Să te iubesc mai mult decât oricine altcineva pe lume,
Să fiu doar parte a nopților din viața ta,
Să rămân parte a păcatului de a iubi,
Să te sărut și să fiu a ta dincolo de toate, dincolo de imposibil.
Pentru că suntem foc și aer, războinici fără arme,
Mai presus de tot și de noi, devoratori de momente,
Nesățioși de săruturi, însetați și înfometați de mângâieri,
Tu creator ca nimeni altul, ce faci din mine artă.
Eu... eu mărturisesc, am păcătuit și păcătuiesc iubindu-te,
Cu promisiunea și dăruirea deplină că voi rămâne doar a ta,
A celui ce mă posedă și care poartă povara și secretul meu
Iubirea ta m-a schimbat și mă schimbă mereu,
Ca un râu învolburat și din ce în ce mai puternic,
Mai în forță să ajungă spre mare
Și chiar dacă sunt judecată pentru ce iubesc, ce simt, nu-mi pasă,
Sunt femeie, sunt liberă, să spun ce simt, ce gândesc și să lupt pentru ce iubesc. ~
~ Odine ~

luni, 24 iulie 2017

~ Ești ca prima ceașcă de cafea, dimineața ~

~ Nu știu ce anume iubesc mai mult la tine,
Ești mai mult decât ceva comun, de tine e atașată spontaneitatea,
Zâmbetul unui copil blocat într-un trup de adult,
Un adult blocat într-un trup tânăr, asemeni unui diamant.
Te privesc și e atât de ușor să simt cu tine acei ”fluturași”
Și m-am gândit că nu numai asta e ceea ce îmi place mai mult,
Ci și felul în care mă faci să fiu, agitată, dar confortabil,
Fără inhibiții, fără măști, doar eu și tu, fără să simt dorul cuiva.
Ești ca prima ceașcă de cafea dimineața, atunci când te trezești, 
Atunci când sorbi prima înghițitură din licoarea parfumată,
Când închizi ochii și o savurezi, nici fierbinte, nici rece,
La temperatura potrivită, ce te trezește la viață,
Îți dă energie și îți desenează roșeața obrajilor.
Asta ești tu, dacă ești băut în cantitatea potrivită ești ideal pentru inimă,
Îi redai ritmul perfect pentru a funcționa la capacitatea normală,
Câns ești consumat în cantitate mai mare,
Celălalt, începi să devină agitat și îi este dificil să se mai concentreze,
Dar cu o inima care bate mult mai accelerat, un început de tahicardie,
O poftă de viață și care crează o dependență teribilă,
O stare de care nu vrei să te mai desparți
Și fără ea aproape că ajungi să nu ști să mai trăiești.
Îți pronunț continuu numele, exact ca un somnambul dimineața,
Ești o cafea cu dragoste, o cafea dulce și fierbinte,
O cafea care și rece miroase și are gust la fel de bun,
De al cărui miros și gust m-am îndrăgostit,
Care mă face să mă simt acasă, eu însămi
Și de care, nu m-ar deranja să și mor de supradoză... de tine. ~
~ Odine ~