Odine With Love

Odine With Love

duminică, 30 iunie 2013

~ Mâna Destinului ~

~ Când două păsări îşi întâlnesc destinul,
Cerul şi pământul se unesc,
Întregul univers le va fi caminul,
Iar martor, tatăl cel ceresc.

Patru mâini vor deveni două aripi,
Două inimi vor bate-ntr-una,
Şi nimeni nu le va mai dezlipi,

Când destinul le va împreuna.

Iar din ce erau odată două trupuri,
Se contopesc într-o singură suflare,
Precum omida care scoate fluturi,
Împreunaţi se-aruncă spre planare.

Iar sufletele lor îngemănate,
Vor naşte din cuibul nemuririi,
Şi alte păsări imaculate,
Ce vor fi martori ai iubirii.

Din două trupuri înaripate,
Pe care destinul le-a găsit în lume,
Iubirea lor noapte de noapte,
Va scrie dragostea-n volume.
 
Inimile lor vor face aripi iaraşi,
În porumbei albi de pace,
Eliberaţi asemeni unor fluturaşi,
Timid braţele le vor desface.

Şi în jocul abandonului,
Două păsări în furtună,
Le-a cules mâna destinului,
Să le-aducă împreună.~
~ Odine ~


sâmbătă, 29 iunie 2013

~ Odată ţi-am cântat ~

~ Odată ţi-am cântat la vioară,
Iar tu mă priveai liniştit,
Cum şe mişcă arcuşul şi zboară,
Şi-n sunete ţi-aminteai ce ai trăit.

Odată ţi-am cântat la pian,
Şi ţi-am scos lacrimi din ochi,
Stăteai liniştit pe divan,
Şi ne vedeai suflete perechi.

Odată îţi cântam cu glas dulce,
Înşirând versuri pe note,
Zâmbeai ascultând poemele lirice,

Ştiind că pentru tine-s născute.


Acum doar inima îmi cântă,
Un cântec de jale şi dor,
Pierdută în durerea constantă,
Doineşte sufletul de lipsă de-amor.

Odată îmi cânta toata fiinţa,
Şi te priveam ca pe icoana cea sfântă,
Erai singura mea credinţă,
Iar acum eşti dragostea frântă.

Odată trupul tot îmi era un cântec,
Un cântec de dragoste nemuritoare,
Atunci ţi-am purtat în pântec,
Cea mai mândră creaţie din vieţuitoare. ~
~ Odine ~

vineri, 21 iunie 2013

~ Dragostea ca o păpădie ~

~ Sub soarele cald doi îngeri se joacă,
Plutind în visarea că poate-ntr-o zi,
Vor reveni la viaţa pământească,
Născuţi în ţinutul de la miazăzi.


Şi-n dansul lor dus de pale de vânt,
Se scutură de aripi ca doi copii,
Se-nalţă spre ceruri de pe pământ,
Iubindu-se cu drag, două păpădii.


Suntem noi doi, cu-o iubire plăpândă,
Dansând de nebuni în dorinţe fierbinţi,
Într-o dragoste arzătoare şi flămândă,
Ne scuturăm împreună până rămânem desculţi.

De-atâta iubire aruncată în dansuri,
În noaptea de dragoste din vara toridă,
Mi-ai rostit jurăminţi şi ai dat răspunsuri,
Ce s-au topit mai apoi, ca un om de zăpadă.

M-ai luat de mâini să mă chemi lângă tine,
Ameţindu-mă în dansul tău arzător,
Şoptindu-mi cuvinte pline de pasiune,
Mi-ai înjunghiat inima ştiind c-o să mor.

Şi-ai plecat cărat de văntul pasiunii,
Spre un alt ţinut mult mai captivant,
Vei rosti jurăminţi dar vor prima banii,
Dansând fără milă pe al meu mormânt.

Au fost două păpădii într-o altă poveste,
Una a zburat dansând spre o altă ursită,
Uitând că iubita ce-a fost, acum nu mai este,
Căci s-a stins, ucisă de dragoste rănită. 

Dragostea e ca o păpădie în vânt,
Se duce purtată spre zarea cea largă,
Se pierde în delirul suflării în cânt,
Şi moare visând că încă aleargă. ~ 

~ Odine ~



~ Când Îngerii... ~

~ Când în Rai îngerii cântă,
Norii pe cer se rotesc,
Crează o horă prea sfântă,
Din cântecul lor îngeresc.

Când în Rai îngerii plâng,
Trimit lacrimile în ploi pe pământ,
Durerea lor aşa o răsfrâng,
Să lase în calea lor tot ce-i sfânt.

Când în Rai îngerii zâmbesc,
Pământul se trezeşte la viaţă,
Florile toate înfloresc,
Să aducă pe chipuri speranţă.

Când în Rai îngerii jelesc,
Pe pământ lumea a pierdut iubirea,
Ura şi răul sunt la tron şi domnesc,
În inimi şi sulfete urmează-otrăvirea.

Iar diavolii umani aduc iadul aproape,
În sufletele sfinte şi bune înfigând cuţitul,
Ucigând iubirea şi de bunătate să scape,
Căci omenirea începe să-şi vadă sfârşitul. ~
~ Odine ~

joi, 20 iunie 2013

~ Renaştere ~

~ Îmi crapă pielea de pe mine,
De parcă nu mă mai cuprinde,
Se-treabă inima cât va mai ţine
Şi când de tine, se va desprinde.


Şi vreau să merg pe un alt drum,
De tine cât mai departe,
Să ard sentimentele, să le fac scrum,
Aşa cum arzi o carte.

Am să le arunc în zare,
Vântul să le spulbere,
Să le ia la frământare,
Să le facă pulbere.



Apoi am să-mi dau jos pielea,
S-o desfac cu un fermoar,
Să-mi scot din suflet jalea,
Şi uşor să mă repar.

Ca o pasăre Phoenix să renasc,
Din scrum, praf şi pulbere,
Să zbor spre ţinutul îngeresc,
Cu aripi de fluture. ~ 

~ Odine ~








marți, 18 iunie 2013

~ Viaţa paralelă ~

 ~ Iubire, eu nu sunt o sfântă,
Să iert precum iartă Dumnezeu,
Trăiesc o viaţă prea măruntă,
Şi iert atât cât pot şi eu.


Nu poţi greşi la infinit
Cu gândul că voi trece,
Peste tot la nesfârşit,
Precum o iarnă rece.

Iar de-am iertat mai mult decât pot,
A fost să-ţi mai accord o şansă,
Din dragoste şi încă mai socot,
Că aş fi putut rupe şi munţii-n avalanşă.

Atâtea vise s-au împiedicat în gânduri,
Ce au rămas doar simple amintiri,
Eu am decis să le păstrez în rânduri,
De poezie şi poeme cu iubiri.
 
Căci amintirea nu trebuie uitată,
Să n-o păstrezi pe-un petec de hârtie,
S-o scrii cu toc de lacrimi în inima curată,
Ca pe ceva sfânt să steie, acolo pe vecie.

Şi-mi văd reflexia iubirii în viaţa paralelă,
Când mă desprind din lumea asta şi aştern,
Cuvinte, pictându-mi iubirea cu acea acuarelă,

Într-un poem de dragoste ce va trăi etern. ~
~ Odine ~


luni, 17 iunie 2013

~ Două jumătăţi ~

~ Suntem două jumătăţi,
Tăiate cu cuţitul vieţii,
De mâini de divinităţi,
Şi lăsaţi în voia sorţii.


Aruncaţi in depărtare,
Amândoi în altă parte,
Am încercat fiecare,
Să ne găsim o jumătate.

Iar dacă un simplu vis,
A arătat că eşti al meu,
Din clipa aia am decis,
Că eu sunt tu şi tu eşti eu.

Cele două bucăţele,
Despărţite de cuţit,
Împreună suntem cele,
Două inimi fără sfârşit.

Poţi să cauţi viaţa toată,
Să ai o altă jumătate,
Numai una-ţi este soartă,
Numai una-ţi-e aproape.

Vom lăsa mulţi ani în spate,
Şi atunci ai să înţelegi,
Că suntem două inimi separate,
Dar împreună un întreg. ~
~ Odine ~

sâmbătă, 15 iunie 2013

~ Drumul spre fericire ~

~ Când ai ajuns să cunoşti nefericirea,
Înseamnă că ai urcat prea sus ,
Prea sus să mai vezi omenirea,
Prea jos încât să mai ai ceva de spus.


Şi rămâi într-o tăcere mormântală,
În care doar gândurile mai vorbesc,
Într-o cugetare filosofală,
Şi amintiri ce de inimă se lovesc.

Şi în priviri agăţate de zări albastre,
Acolo unde odată erau zboruri,
Când se iubeau inimile noastre,
Iar universul ne răsfăţa în ceruri.

Iar gura mi-am cusut-o cu mătase,
Să nu mai rostească cuvinte de iubire,
Nimic să nu mi-o mai descoase,
Şi să mai ducă inima la înrobire.

Şi am să-mi leg privirea de la tine,
În veci să nu te mai privească,
Să uite de tot şi de ce îţi aparţine,
Doar drumul spre fericire să găsească.

Şi am să-l caut şi am să îl găsesc,
Şi-atunci doar zâmbet va fi pe a mea faţă,
De lacrimi şi tristeţe să nu-mi mai amintesc,
Şi să-mi scoată inima din gheaţă. ~ 
~ Odine ~

joi, 13 iunie 2013

~ Sunt un cântec ~

~ Eu m-am născut din cartea de iubire,
Smulgându-mă din pagini albe,
Şi am plecat în zbor spre înălţare,
Iar la gât port litere în salbe.


Cu ele să compun nuanţe,
De sunete alcătuite,
În melodii pline de speranţe,
Pentru urechi îndrăgostite.

Eu sunt o muzică de dragoste,
Cu versuri din nemuritoarele poveşti,
Unde iubirea-i mai presus şi este,
Decât păcatele lumeşti.

Şi am plecat desculţă-n a ta cale,
Să-ţi cânt iubirea ce o port,
Cu trupu-mi tatuat de note muzicale,
Am să îndur atât cât o să suport.

Îmi cântă trupul după tine,
În sunete înlănţuite,
Pe portativul cu destine,
Muzici, doar de tine cunoscute.

Căci sunt desprinsă dintr-o carte,
Şi lângă păsări îmi e locul,
Şi până dincolo de moarte,

Îmi voi purta pe buze cântul. ~
~ Odine ~

miercuri, 12 iunie 2013

~ Am inteles ~

~ Vrei sa stii cat de mult iubesti o persoana?
Incearca sa o pierzi.
Vrei sa sti ivaloarea unui prieten?
Incearca sa stai singur.
Vrei sa vezi cat de important e un copil?
Afla ca nu il vei avea niciodata.
Vrei sa intelegi ce inseamna maretia unui zambet?
Stai numai langa oameni tristi.

Vrei sa vezi cum e sa suferi din dragoste?
Incearca sa te apropii de moarte.
Vrei sa crezi in miracole?
Apropie-te de Dumnezeu.
Vrei sa gusti cea mai buna mancare?
Flamanzeste cateva zile.
Vrei sa afli valoarea banilor?
Incearca sa cumperi sanatatea sau viata.

  • Am inteles ca ceea ce dureaza fie si o secunda, se traieste cu intensitate, poate fi eternul.
Am inteles ca daca saruti o persoana pentru a uita o alta, este un nonsens,
Pentru ca nu numai ca nu o vei uita, dar o vei iubi mai mult.
Am inteles ca cele mai frumoase dovezi de dragoste sunt cele simple,
Am inteles ca in viata nu comunul ne atrage,
Am inteles ca pentru tine poate fi o persoana cea mai importanta, dar tu pentru ea sa nu insemni nimic,
Am inteles ca intr-o zi ne poate fi dor de un prieten, dar ca uneori e deja prea tarziu…
Oricum…
Am inteles ca poti trai si un secol, daca nu exista un moment in care sa te opresti si sa spui, ca e suficient putin, pentru a iti realiza visele si pentru a spune tot ceea ce ai de spus.
Am inteles ca nu exista nici o bariera pentru a nu fi sincer,
Am inteles ca viata iti va da momente grele tocmai pentru a te
invata sa o infrunti,
Am inteles ca vrea ca tu sa stii ce ai de facut intr-o singura secunda, atunci cand nu vei avea prea mult timp de ales si tot ceea ce va trebui sa faci, va fi sa pleci pe un drum inainte zambind, chiar daca in spatele tau a ramas o furtuna,
Am inteles ca miracole exista si intr-un bob de grau daca il vei lasa sa incolteasca,
Si ca totul depinde numai de tine cum vei vedea viata,
Ca nimeni nu va privi privi in locul tau si prin ochii tai. ~
~ Odine ~



marți, 11 iunie 2013

~ Fiica Ploilor ~

~ Ascult tăcerea cum vorbeşte,
În limbi cunoscute celor ce ştiu,
Cât doare-o inimă când iubeşte,
Care urlă în pustiu.

În zgomotul de ploi de vară,
Strigă cerul în tunete,
Să certe oamenii iară,
Că au uitat de dragoste.
 
Iar stropii ploilor ce cad.
Lovesc pământul cu viteză,
De parcă-s îngeri ce decad,
Din Rai exact ca în geneză.

Şi-n căderea lor din ceruri,
Se sparg în mii şi mii de păsări,
Umplând zarea de zboruri,
De pescăruşi  planând pe mări.

Şi îmi cântă într-un tril,
Să mă cheme-n zborul lor,
Într-un dans de stropi docil.
Căci sunt fiica ploilor.

Am să bat în al tău geam,
În ropotul stropilor,
Să văd chipul ce odată-l adoram,
Şi să-ţi spun că mi-a fost dor.

Şi-am să vin la iarnă iar,
Transformat în fulg de nea,
Şi am să te sărut cu dor,

Topindu-mă pe faţa ta. ~
~ Odine ~

luni, 10 iunie 2013

~ Două braţe ~

~ Am numai două braţe
Care urlă după tine,
Şi sunt cele două braţe,
Ce mă ţin doar în suspine.

Dacă aş avea mai multe,
Mi-ar săpa ele mormântul,
Ar scrie pe cruci cuvinte,
Că m-a înghiţit pământul.

Două braţe ce au murit,
În acea clipă în care,
De gâtul tău le-ai despărţit,
Să te pregăteşti de plecare.

Două braţe ce nu ai dorit,
Pe tine să te ţină la piept,
Te-ai îndepărtat grăbit,
Şi m-ai lăsat pe veci s-aştept.
 
În alte două braţe dormi,
Alte braţe noaptea te-nvelesc,
Altele te duc pe culmi,
Alte două braţe, te iubesc.

Am numai două braţe,
Ce se roagă pentru tine,
Împreună caută să se agaţe,
De o sfântă rugăciune. ~
~ Odine ~



sâmbătă, 8 iunie 2013

~ Atinge-mă ~

~ Atinge-mi sufletul cu tine,
Doar atunci dorul se va risipi,
Pământul se va roti cu mine,
Iar universul cu noi se va contopi.

Iar fluturii din mine se vor naşte,
Vor înflori ca florile în primăvară,
Prin vene drumul vor cunoaşte,
Să vină către tine, în afară.

Să te înconjoare cu iubire,
Să-ţi gâdile trupul şi a ta piele,
Să te ridice în univers spre izbăvire,
Să-ţi coloreze viaţa, cu acuarele.

Atinge-mi gândurile ce mă ţin în viaţă,
Şoptindu-mi tandru la ureche,
Cu vocea ta ce mă răsfaţă,
Simţindu-te a mea pereche.

Când fiinţa-mi se va simţi atinsă,
De tot ce-nseamnă a ta prezenţă,
Lumina din mine se va fi aprinsă,
Emanând ca un licurici fluorescenţă.

Şi luminându-ne îmbrăţişaţi în ceruri,
O să fim acolo doi luceferi,
Devenind ai îndrăgostiţilor reperuri,
Le vom presăra drumul cu nuferi.

Atinge-mă iubire doar cu tine,
Şi pe veci îţi voi jura credinţă,
Voi fi doar zâna ta, Odine,
Şi alături îţi voi fi la suferinţă. ~
~ Odine ~

vineri, 7 iunie 2013

~ Am fost odată fluture ~

~ Fluturii se nasc în zori,
Printre razele de soare,
Şi se bucură de flori,
Şi de lumea călătoare.

Deşi viaţa lor e scurtă,
Şi cu zboruri în eter,
Se înalţă şi se avântă,
Spre iubire şi spre cer.

Aşa am fost şi eu odată,
Un mic fluture în zbor,
Şi am crezut că zarea toată,
Îmi va face zborul mai uşor.

Şi am zburat cu îndarjire,
Spre o mare de iubire,
Am crezut în fericire,
Mai presus de nemurire.

Am fost prinsă într-o plasă,
Ţesută cu vorbe de dragoste,
Am crezut că-mi va fi casă,
Cu un prinţ rupt din poveste.

Însă prinţul nu a fost,
Decât un colecţionar,
Iar povestea-avea un rost,
Să prindă fluturi în insectar.

Acum sunt o omidă şi aştept ca vântul,
Aripile să le scuture,
Să-mi aducă aminte sufletul,
Că am fost odată un fluture. ~
~ Odine ~