Odine With Love

Odine With Love

duminică, 26 noiembrie 2017

~ Te iubesc așa cum ești și vreau să mă iubești așa cum sunt! ~

Mă înnebunești pur și simplu, când îmi zâmbești, 
Mă înnebunești, când ești înțelepciunea întruchipată,
Când ești aventuros și te pierzi în libertate cu acea tristețe,
Hrănindu-ți sufletul cu tot ce ai trăit ...
Mă înnebunești când ești imperfect,
Cu greșelile, confuziile și defectele tale;
Atunci când devii un haos și nu știi ce să faci ...
Mă înnebunești, când ești foc, când arzi,
Cu nebunie, cu tandrețe, cu pasiune;
Când mă privești pătrunzător,
Iar mâinile tale călătoresc pe pielea mea cu dexteritate;
Când ești magic și mă faci să ating Raiul ...
Mă înnebunești când vorbești, cu vocea ta lentă, în șoaptă
Când îți sfidezi viața cu curaj,
Ca și cum moartea nu te-ar putea atinge vreodată,
Și mă înnebunești așa cum ești: complet sau în bucăți,
Curajos sau calm și chiar în momentele când ești morocănos, sau ursuz
Când îți deschizi sufletul și îl închizi fără motiv,
Când ești nebun, visător, pasional și plin de îndoieli!
Mă înnebunești și te iubesc așa cum ești!

Vreau să îți spun toate temerile mele,
Ce mă doare și ce a rupt timpul din mine.
Nu vreau să ți se pare ciudat în zilele în care vreau să mă retrag,
Vreau să știi de câte ori am căzut și de câte ori m-am ridicat,
Mânia care am simțit-o și cât mi-am reproșat că am reacționat agresiv,
Vreau să știi tot ceea ce mă face să fiu vulnerabilă,
Toți nervii și toate capriciile mele.
Vreau să te îndrăgostești de toate defectele mele,
De umbrele și golurile din sufletul meu,
Să fiubești fiecare urmă din viața mea.
Vreau să îmi cunoști toate semnele de război cu viața,
Precum și bătăliile care le-am pierdut și să te îndrăgostești de toate.
Vreau să îmi cunoști sufletul și toată ființa mea așa cum este,
Chiar și ceea ce nimeni nu a explorat vreodată,
Ceea ce mulți ar fugi îngroziți de ceea ce ar descoperi,
Ca atunci când le vei cunoaște pe toate,
Abia atunci să îmi spui că te-ai decis
Și că vrei să rămâi, pentru că mă iubești așa cum sunt! ~
~ Odine ~


duminică, 19 noiembrie 2017

~ După atâta vânătoare, mă declar cucerită întru totul ~

~ În preajma ta trăiesc fără să respir,
Te trăiesc, iar tu locuiești în interiorul meu,
Pierdut în timp, lupt să te găsesc, să mă îmbăt cu tine.
Suntem ca două ființe în lichidul amniotic al iubirii,
De unde va ieși un Noi, pentru că suntem nimic fără iubire,
De două ori mai intimi, două jumătăți sufocate,
În nopți fără liniște, fără somn,
Nopți din care se nasc vise... și dragoste.
Lumina ochilor mei, dorința sufletului,
Te-am ales pe tine, să-mi atingi trupul, să-mi săruți buzele,
Să-mi lași urme de piele, să-mi furi clipe și să-mi dăruiești amintiri,
Secrete, pe care nu le-am trăit niciodată,
Să bei cu mine din aceiași cupă a iubirii,
Cu aceleași buze, același gust, același parfum,
De la mine pentru tine, de la tine pentru mine,
Să mă atingi cu aceleați degete care miros a ”mine”,
Cavalerul meu, care e mereu în război cu el însăși,
Care merge la luptă fără teamă,
Dar  în fața propriilor lui sentimente se sperie de ceea ce simte.
Eu am cedat demult, nu mai lupt împotriva a ceea ce simt,
Mi-am aruncat armele... și scutul... și tot,
Am cedat în fața iubirii și m-am predat ție,
Ție comandantul vieții mele, cel care m-a cucerit cu totul,
În mâinile căruia mă dăruiesc fără nici o barieră,
Cel care mă sărută de îmi ia tot aerul din mine, puternic, înfuriat,
Mă pierd pe mine, fără să îmi pese de durere,
Nu mă tem de tine și nici de faptul că ai cucerit toată cetatea sufletului meu.
Am părăsit câmpul de luptă dragul meu și am capitulat demult,
După atâta vânătoare, mă declar cucerită întru totul,
Îngenunchez în fața ta plină de speranță și îndrăgostită,
Îți predau inima și sufletul meu,
Te las să mă conduci acolo unde vrei, asaltată de tine,
Dar acoperită de trupul și sângele tău. ~
 ~ Odine ~

miercuri, 8 noiembrie 2017

~Tu... delirul meu, chinul meu... atât de dulce ~

~ Dacă aș putea să opresc timpul, l-aș opri în acele momente în care ne privim ochi în ochi, atât de aproape, încât ne tulburăm de fiecare dată...
Mi-aș petrece o viață doar în acele clipe când îmi zâmbești...
Aș alerga fiecare minut spre tine să-mi repeți cuvintele care mi s-au imprimat în suflet,
Tu... delirul meu... chinul meu atât de dulce,
Tu, ultimul meu gând de astăzi, înainte de mâine,
Gustul meu, secretul meu, păcatul meu pentru care sunt acuzată.
Să-ți spun ”te iubesc” nu e suficient...
Pentru că dragostea mea e atât de mare, încât e dificil să o reduc doar la două cuvinte atât de simple...
Dacă inima mea ar putea vorbi, atunci ai înțelege mult mai mult și mai clar ce simt,
Dar atunci nu cred că ai mai vrea să pleci, sau poate ai pleca pentru că te-ar speria de cât simte...
Înainte de orice nu aș vrea niciodată să te pierd, de asta poate îți dau puțin câte puțin,
Până ce vei înțelege cât de mult mi-ai schimbat viața și viața mea s-a schimbat odată cu tine
Și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru clipa în care ne-am vorbit prima oară,
Pentru că dacă acea clipă nu ar fi fost, aș fi pierdut persoana pentru care viața mea nu e destul de mare, să o iubească...
... și acum mă opresc aici... doar la... te iubesc. ~
 ~ Odine ~

sâmbătă, 4 noiembrie 2017

~ Dragostea e un chin pe care trebuie să ai curajul să îl trăiești ~

~ Ce se întâmplă atunci când în mod neașteptat,  pasiunea ne prinde ... brusc?
Se întâmplă să te simți viu, mai viu decât ai fost vreodată.... 
Se întâmplă să nu te mai temi de ceea ce nu știi sau cât de departe va duce... 
Se întâmplă să vrei să trăiești sentimentul ăla așa cum este ... 

Până când pasiunea te aruncă departe de rațiune ...
T îmbată, te ține departe de orice logică ... îți oprește respirația și îți ia sufletul ... 
Te metamorfozează...
Iar pasiunea, această neașteptată și neinvitată senzație te asaltează,
Ea este cea care îți îndeamnă inima să bată... 
Pasiunea pentru permis și interzis, o contradicție între bine și rău ... 
Ieșirea din acea plăcere, 
Elixir de pasiune de viață și a unei plăceri păcătoase ... 

Care uneori te sperie și te înspăimântă,
Pentru că nu știicât de departe va merge, unde te va împingeși ce va schimba
Sau dacă există limită ... pentru că uneori pasiunile te duc la extreme,
Până la nebunie, dragoste nebună,
O nebunie care te acaparează și pare că trezește fiara din interior,
Care a stat în stare latentă și care acum pune stăpânire pe mintea noastră,
Te face să transpiri, să nu mai auzi nimic,
Și îți dă o senzație de foame, o foame nesățioasă, te face lacom, egoist 
Te face să nu mai dormi, să nu mai distingi durerea de plăcere!

Dragostea e un chin pe care trebuie să ai curajul să îl trăiești,
Să trăiești pasiunea aia indiferent de ce echimoze va lăsa pe piele,
Indiferent de ceea ce va fi mâine,
Indiferent de ochii indiscreti care te vor privi.
Prin urmare,pasiunea este nebună,
O nebunie febrilă a doi îndrăgostiți ce nu-și vor potoli setea,
Până nu vor bea din aceiași ceașcă,
Angajați fără rușine, într-o unire perfectă, pentru mulți o planetă neexplorată
Incomensurabilă, dincolo de orice limită ....


Cine nu cunoaște dragostea până la limita nebuniei, acel joc ușor, dintre plăcere și durere, acel punct în care se întâlnesc cele două sentimente, nu știe ce înseamnă dragostea, până în adâncul ei. ~
 ~ Odine ~