~ Ca un popor nomad,
Toate celulele mele îți caută pieptul, pământul promis,
Să-mi ridic templul de cuvinte pline de iubire.
Îmi populezi mintea cu chipul tău,
Iar focul din privirea ta
Îmi arde carnea ca și cum ar fi pusă pe grătar!
Sunt lut în mâinile tale,
O entitate arzătoare în nevoie de dragoste,
Care arde în mine până mă va transforma în cenușă.
Îmi dai viață, mă omori și mă resuscitezi din nou și din
nou,
Mă pierd și nu văd nimic altceva decât chipul tău plin de
dorință.
Pasiunea mă ridică până la cer,
Promit din inimă, că sentimentele mele vor fi întotdeauna un
stimulent de a urma viața,
Acea linie plină de magie!
Te iubesc infinit fluturele meu, zborul mângâierii de
lumină,
Porți gustul secretelor care le ascunde corpul meu,
Iar eu poezia buzelor tale pline de poezie, versurile
trupului tău,
Am creat propriul nostru univers, suntem notă și cântec,
Ai dat suflare unei păsări rănite și...
Te absolv de orice păcat, că scrii în mine poezia eternă a
frumuseții iubirii! ~
~ Odine ~
