Odine With Love

Odine With Love

vineri, 28 februarie 2014

~ Cât de mult te iubesc? ~ (Poem de dragoste XV)

~ Te iubesc cu o permanenţă
Care îndură trecerea anilor.
Te iubesc cu o bucurie

Care supune toate îndoielile şi temerile.
Te iubesc cu o sinceritate 
Care s-a născut în inima mea.
Te iubesc cu convingerea calmă
Că nu ne vom despărţi niciodată.
Te iubesc cu încrederea
Că nici o forţă pământească nu ne poate despărţi.
Te iubesc cu certitudinea
Că te voi preţui toată viaţa.

Te iubesc cu smerenia
Celui care a fost binecuvântat.
Te iubesc cu respectul 
Că îţi voi aprecia fiecare cuvânt.
Te iubesc cu o fervoare
Care nu se va putea inversa.

Te iubesc cu cea mai adevărată dragoste
Pe care poeţii o pot pune într-un vers.

Te iubesc pentru că simt
Că inima mea nu mai este în frig.
Te iubesc pentru că de fiecare dată când mă uit în ochii tăi 
Ştiu că locul meu e lângă tine.
Te iubesc pentru că am aşteptat prea mult să vi
Şi că tu eşti locul meu de acasă.
Te iubesc pentru că acesta este adevărul,
Că Tu eşti parte din inima mea.
Te iubesc pentru că tu eşti primul meu gust,
Dintre cele mai dulci sentimente pe care le-am cunoscut
vreodată.

Te iubesc căci tu îmi eşti locul de siguranţă,
Într-o lume atât de rece şi crudă.
Eşti hainele mele, adăpostul meu
Şi că fiecare zâmbet îţi aparţine.
Căci pentru tine am venit pe această lume,
Iar dacă Dumnezeu mi te-ar lua,
Aş îngheţa şi m-aş preface în stană de piatră,
Pentru că nu aş mai vrea să trăiesc,
.... Atât de mult te iubesc..... ~
 ~ Odine ~

joi, 27 februarie 2014

~ Eu sunt "Fericirea" ~

~ Numele meu este "Fericirea" . 
Eu sunt o parte din vieţile celor care au prieteni,
Pentru că a avea prieteni înseamnă a fi fericit.
Sunt o parte din vieţile celor care trăiesc înconjuraţi de oameni ca tine,

Sunt o parte din vieţile celor care cred că ziua de ieri a trecut,
Că mâine este viitorul şi astăzi este un cadou.
Celor care cred că timpul este responsabil de rezolvarea tuturor problemelor,
Reconstruirea inimilor şi a rănilor vindecate.
Eu sunt o parte din vieţile celor care cred în puterea iubirii.
Celor care cred că iubirea e partenerul de drum al oricărui om.

Eu sunt "Fericirea"  şi am trei fiice alături de mine.
Prima fiică şi cea mai mare este "Prietenia" ,
Cea care are chipul mereu îndreptat către soare şi e sinceră şi veselă.
Prietenia uneşte oamenii, îi mângâie, nu îi răneşte.
O altă fiică este "Înţelepciunea" ,
Care merge întotdeauna mână în mână cu tatăl " Timp" 
Şi care creşte odată cu el către mine. 
Însă cea mai mică fiică este " Dragostea" .

Ahh, aici mai trebuie să lucrez alături de ea,
Pentru că uneori este atât de încăpăţânată. 
De fiecare dată îmi spune:

"Eu am fost făcută să trăiasc în două inimi, nu doar în una". 
Dragostea este complexă, dar şi cea mai frumoasă!
Şi atunci când începe să facă rău, vine tatăl " Timp" , alături de cele două surori " Prietenia"  şi " Înţelepciunea" şi împreuna vor vindeca rănile deschise.
Aşa că nu uitaţi niciodată:
"  Totul trece şi se vindecă în cele din urmă, chiar şi ceea ce nu a fost şi ce nu a reuşit să ajungă la final.
Important este să credeţi întotdeauna în " prietenie" , " înţelepciune"  şi mai ales în " dragoste" ,
Şi atunci într-o bună zi, EU, " fericirea" , voi bate la uşa ta.
Fă-ţi timp  pentru visele tale şi iubeşte, căci ele te vor conduce către cerul înstelat. ~
~ Odine ~
 

marți, 25 februarie 2014

~ Pentru tine ~ (Poem de dragoste XIV) ~

~ Îmi odihnesc inima la margine de ape,
Căci mult prea mult a tulburat-o dragostea
Şi mi-aş dori să fii atât de aproape,
Iubitul meu, himera mea.


Iar doru-mi ţine buzele-ncleştate,
De sarea de pe faţa-nlăcrimată,
Şi-as vrea să poată să te mai sărute
Aşa cum o făceau odată.

Nici somnul nu mai vrea s-audă
De-o inimă ruptă în două,
S-a săturat, că e atât de hâdă
Şi nu mai are forma unui strop de rouă.

Poate n-a fost destul cât te-am iubit,
Sau poate n-am ştiut să-ţi dăruiesc,
Ori poate că viaţa ar fi trebuit,
Să ţi-o închin sau poate s-o jertfesc.

Vor trece zeci de ani de-acu-nainte
Şi vei uita că tot ce am îţi aparţine,
Însă într-o zi, tot o să îţi aduci aminte
Că dragostea mea a fost....doar „pentru tine”. ~
~ Odine ~

joi, 20 februarie 2014

~ Cine eşti tu, străinule? ~ (Poem de dragoste XIII) ~

M-am pierdut în ochii tăi
Mă pierd în tine, cine esti tu?
Şi ce vrei de la mine,

Dacă vrei ceva de la mine?
Ştiu că ai luat deja tot înainte
Şi aş dori să ignor totul.
Am visat o fiinţă fără chip,
A cărui faţă ştiu atât
Îi lipsea conturul ataşat unor ochi.
Am visat la o viaţă care nu s-a întâmplat
Dar care încă mă poate surprinde
Am visat la tine.
Dar cine eşti tu?
M-am gândit ca poate tu şti?

Tu ai fost norul alb, care a căzut din cer
Cu gust de buze de miere
Tu ai fost cel care a venit
De la norul de cenuşă din mare.
Furtuna care m-a făcut să mă prăbuşesc
Dar să îi văd frumuseţea.
Ai venit ca un nor de septembrie,
Ce s-a scuturat deasupra vietii mele,
Alteori plin de minciuni
Care au venit şi au plecat,
Dar care au lăsat sa ardă doruri.

În timp ce eşti departe de mine
Trăiesc doar pe jumătate
Oboseala cântăreşte în mintea mea
Şi anulează cu mintea fiinţa mea.
Şi ce să fac în lipsă fără tine?
Nu m-ai învăţat să trăiesc
Tu m-ai învăţat doar să vreau
Şi să te doresc să te găsesc,

Dar cine eşti tu, străinule din vis? ~
~ Odine ~

~ Înainte de a face ceva, gândeşte. ~

~ Nu întinde degetul către cineva cât timp nu ai dreptul ăsta..
Nu acuza pe nimeni că nu joacă după cum vrei tu, căci nu este o marionetă.
Nu judeca un om, pentru că poate greşelile tale sunt mult mai mari decât ale lui.
Nu arunca o persoană precum o jucărie stricată, căci poate este mult mai întreg decât eşti tu.
Nu spune nimănui ce să facă cu propria-i viaţă, cât timp viaţa ta e vraişte.
Nu analiza pe nimeni ci mai întâi să te analizezi pe tine.
Nu cere ceea ce şti ca nu vei da niciodată.
Nu pune la colţ sufletul unui om şi nu îl lovi dacă nu eşti capabil ca mai apoi să îl mângâi.
Nu da sfaturi unui om despre morală, cât timp moralitatea ta este la pământ.
Nu aştepta de la cineva să facă totul dacă tu nu vei ridica un deget pentru a face ceva.
Nu spune că vei fi lângă cineva pentru totdeauna, dacă nu eşti sigur că acolo vei rămâne toată viaţa.
Nu jura pe nimic dacă există o urmă de îndoiala în jurământul tău.
Nu promite nimănui nici un fir de nisip, dacă nu vei merge pe plajă să îl aduni cu mâinile tale.
Nu vorbi despre iubire, dacă o singură dată în viaţa ta ai rănit pe cineva.
Nu spune nici în glumă te iubesc, dacă nu vei putea iubi cu adevărat. ~

duminică, 16 februarie 2014

~ O femeie plină de dragoste ~ (Poem de dragoste XII) ~

~ Când rămân fără cuvinte şi stau tăcută
Aş vrea să înţelegi că am nevoie să fiu lângă tine.
Dacă vezi că sunt pe cale să plâng,
Nu-mi spune să nu o fac pentru că lacrimile oricum vor veni,
Pentru că nu le pot ascunde.
Dacă îţi spun că sunt tristă,
Nu-mi spune să nu fiu,
Las-o să mă cuprindă, să înţelegi că nu pot să mă prefac.
Când eu sunt veselă şi plină de zâmbet, iar tu trist,
Să nu crezi că nu îmi pasă de tine,
Însă atunci rolurile se inversează,
Şi eu sunt stâlpul pentru tine.
Lasă-mă să fiu aşa cum sunt,
O femeie plină de dragoste,
Căci o femei fără dragoste este ca iarna,
Ca o luminiţă pierdută în deşert,
Ca stâncile izolate de mare,
Pe care valurile le lovesc continuu.
O femeie fără dragoste
Este ca o prăpastie adâncă,
Ce duce spre abis.
Este asemeni unei lăute demontată
La care nu se mai poate cânta,
Ca o barcă pe valuri ce rătăceşte fără direcţie.

Însă o femeie plină de dragoste,
Este mai mult decât un înger,
Este ca o suflare lină pe frunte a lui Dumnezeu,
Urmată de atingerea divină.
Poetul i se închină în tăcere
Şi bea lacrimile cereşti pentru ea,
Pentru ca o femeie plina de dragoste e ca zorile,
Este ca o rază de soare pentru roua frunzelor.
Sufletul unei femei pline de dragoste e însetat,
Precum e arabul în deşertul fierbinte,
Ferestrele vieţii îi sunt deschise,
Pentru că iubeşte.
Vorbeşte sincer şi spune exact ce simte,
E caldă ca nopţile de vară cu lună plină,
Sensibilă şi puternică în acelaşi timp
Şi toate uşile în calea ei nu mai au chei,
Pentru că ea are o singură cheie ce le deschide pe toate,
Cheia ei, este... IUBIREA. ~

vineri, 14 februarie 2014

~ Jumatatea din mine... ~

~ Ne nastem cu o jumatate de picior amputata, o jumatate de picior care ne lipseste. Invatam sa mergem ajutandu-ne de carje pana cand apare in viata noastra jumatatea pe care ne putem sprijini.
Daca iti vei pierde jumatatea, vei ramane doar un alt om cu jumatate de picior insotit de carje, care va simti vesnic durerea jumatatii amputate care lipseste.

Si daca exista cea mai frumoasa declaratie de dragoste din lume, nu este aceea „te iubesc” ci „tu esti jumatatea amputata din mine”. ~
~ Odine ~

marți, 11 februarie 2014

~ Dacă te-am iubit mai mult... ~ (Poem de dragoste XI) ~

~ Te iubesc si te voi iubi de-a lungul veşniciei mele,
Te voi iubi cu gesturile tale, 

Te voi iubi cu zâmbetul tău,
Te voi iubi cu vocea ta,
Te voi iubi pentru că eşti 
Da, eu te voi iubi cu totul ... 
De la aerul pe care îl respiri,
Până la cântecul simplu al unei păsări,
În zori, la amurg, în moarte ... 
Te voi iubi în soarele care explodează
Cu lumina cu care luminează Pământul,
Te voi iubi în ploaia care cade ... 
În viaţa asta...şi în cele de pe urmă ... 
Te iubesc în ora mea de durere, 
Pentru că amintirea îmi aduce bucurie ...
Pentru că în viaţa mea nu există întuneric, 
Chiar dacă iubirea dispare, 
Chiar dacă lumina lumii se stinge,
Pentru că lumina îmi alimentează existenţa
Căci tu trăieşti în mine...


Dacă te-am iubit vreodată
Mai mult decât te iubesc acum,
Ochii mei nu ar mai spune atâtea,
Nu te-ar iubi doar o perioadă de timp.
Şi dacă te-am iubit mai mult,
A fost pentru că poate mi-a fost dor.
Nu aş mai avea nevoie de dragostea ta,
Să îmi umple inima,
Nu aş mai avea nevoie de haine,
Să îmi încălzească sufletul
Pentru că ştiu că aş muri,
Dacă te-am iubit mai mult decât te iubesc acum. ~
~ Odine ~

sâmbătă, 8 februarie 2014

~ Iubirea zboară ca fluturii ~ (Poem de dragoste X) ~

~ Chiar dacă vremea nu te-a adus ... încă te iubesc 
Chiar dacă e un dor etern ... dragostea mea e a ta 
Chiar şi în zilele fără lumină
Mereu te iubesc ... şi mereu te voi iubi.
Dragoste amară, fără chip,
Iubirea care simte prezenţa,
Cea care face ca inima să tacă 
Legând-o cu lanţuri de dragoste.


Fragilă ca fluturii,
Dar ca fluturii ce zboară în grădini,
Aşa şi iubirea asta de suflet zboară.
Ne recunoaşte dorul,
Ucis de dorinţa dintre noi,
Dragostea dulce, dar puternică precum soarele 
Este afectuoasă ...în veşnicia mileniilor.

În dorul de acasă din Rai,
Confirmă tăcerea adevărul iubirii,
Care a fost pentru tine,
Neputând dovedi că existenţa
E la fel de simplă ca dragostea 
Atunci când zâmbetul timid răsare
La apariţia chipului ce umple ochii de lacrimi
Ce mă ţin în viaţă, oricât aş suferi,
Aşa cum ai făcut-o întotdeauna. ~

~ Odine ~

joi, 6 februarie 2014

~ Când mor trandafirii? ~

~ Dumnezeu ne-a creat pe unii trandafiri şi pe alţii hoţi.
Cei ce au fost creaţi hoţi mereu vor încerca să fure un trandafir din grădina lui.
De multe ori şi reuşesc şi îl vor lua şi îl vor ascunde în spatele inimii, să nu mai vadă lumina zilei niciodată.
Asta până când Dumnezeu află că lipseşte şi pleacă în căutarea lui.
Şi atunci începe să deschidă toracele hoţilor, despicându-i în două să caute trandafirul.
La unii dă de o inimă.... la alţii, nu.
Şi caută şi caută să reuşească să dea de el până nu se va ofili.
Într-un final îl va găsi şi îi va reda viaţa şi lumina.
Când mor trandafirii?
Nu mor trandafirii când vor hoţii, ci când îi abandonează Dumnezeu. ~
~ Odine ~

marți, 4 februarie 2014

~ Braţul meu ~ ( Poem de dragoste IX) ~

~ Braţul meu rănit ... doare prea mult. 
Şi inima şi plămânii mei ...
Luminozitatea care o aveam,
A dispărut treptat ca un abur, volatil,
Dar a lăsat greutate în corp. 
Încă nu ştiu de ce meu braţul e atât de rănit,
Poate pentru că a transportat o mulţime de vise,
Vise gigantice, grele.
Braţul care transportă prea multe speranţe,
Ca nişte blocuri de cărămidă,
Ce în loc să îl elibereze ca pe o aripă,
L-au rupt sub greutate smulgându-l.
Braţul meu este ca o cravată,
Care îmbrăţişează, liber, puternic,
Cârligul de care te agăţi în cădere
Şi care se toceşte transformându-se in tocul ce scrie, iubirea.

Braţul meu e îngropat în mina cuvântului,
Şi spaţiul care mă desparte de tine,
Ţipând de la tăietura geamului tăcerii,
Rezistă urlând în spatele cuvintelor,
Dar moare încet din lipsa corpului tău.
Îmi tai braţul de la dorinţele ucise,
În speranţa că vor creşte aripi,
Să nu se mai chinuie atât să zboare.
Însă câte zboruri se pot forma cu o singură aripă?
Câte speranţe zadarnice privesc orizontul din depărtare?
Prea multe... infinit de multe. ~ 
~ Odine ~


duminică, 2 februarie 2014

~ Dacă aş putea ~ (Poem de dragoste VIII) ~

~ Dacă aş putea face să plouă cu flori în viaţa ta 
Dimineaţa mi-ar place sa plouă cu liliac,
După amiază cu hortensii indigo
Şi seara, cerul să fie acoperit cu petale de trandafir.


Dacă aş putea, aş schimba lacrimile, durerea ta,
În briză de bucurie, dulceaţă si farmec 
Dacă aş putea, aş vrea ca soarele să nu se oprească din strălucit 
Să înălzească câmpuri întregi de crini albi.

Dacă aş putea ţi-aş oferi sunete de fluier, în lumina lunii 
Să dau aripi pentru visele tale dulci 
Iar harului drum de stele aurii
Şi să te compar cu infinitatea mării. 

Dacă aş putea, mi-aş dori ca vorbele mele,
Să transceadă dimensiuni, dincolo de universul ăsta,
Şi să plantez seminţe în grădina lui Dumnezeu,
Luminată de iubirea divină, căci doar ea e eternă. ~ 

~ Odine ~