Odine With Love

Odine With Love

duminică, 30 august 2015

~ Lacrimi de zahăr ~

~ Sunt reinventarea vechii forme de iubire rămasă demodată.
Eu nu sunt genul care să urmeze stereotipuri ...
Nu când vine vorba de dragoste,
Atunci când vorbim despre mine și tine. 
Am un tren întreg de fluturi nebuni în stomac
Și în fiecare zi le e foame al naibii de rău.
Nu de puține ori chipul meu arată durerea aia în stomac,
Foamea fluturilor de atâta dor.
De fiecare dată când te uiți la mine
Apar lacrimi de fericire,
Eu le numesc lacrimi de zahăr.
Ele nu dor,
Dar fac inima să salte din senin
Și să aducă pe buze un zâmbet tâmp,
Iar o simplă atingere schimbă totul.
Inima mea e copilul din piept
Preocupat de detalii minore,
De jocuri de atingeri și șoapte
Și întotdeauna vrea mai mult, mai multă dragoste.
E atât de șireată încât de cele mai multe ori,
Păcălește și mintea și o face să simtă ca ea.
A pus-o să te picteze și în minte și în piept,
Iar atunci când le ai pe amândouă în fața ta, se îndulcesc
Și uite așa apar lacrimile de zahăr.
Nu contează absența ta,
Atunci când iubirea pentru tine este deja existența vieții
De la trezire până la amurg.
Contează că din ceea ce simte inima și mintea
Se naște o mare de lacrimi de fericire,
O mare dulce, de zahăr, care hrănește trenul de fluturi. ~
.......Te iubesc!!! ......
~ Odine ~


sâmbătă, 29 august 2015

~ Ține-mi inima ~

~ Se pare că întâlnirea noastră, pentru inima mea nu a fost suficientă,
E aici, atât de nerăbdătoare.
Să simtă, să fie atinsă, are nevoie de mai mult.
Câteva clipe de îmbrățișare nu o satură de dorință
Pentru că are o dorință insațiabilă de tine. 
Dorința asta nu îmi aduce echilibru
Îmi dă sentimentul agonizant de a fi aruncată în cele mai urâte coșmaruri,
Fără însă de a mă apăra.
Pasiunea mea pentru tine e o boală,
O boală explicită cu simptome evidente:
Tu.
Așa că ține-mă atunci când emoțiile mă fac să îmi pierd mintea,
Dar ține-mă. 
Și această îmbrățișare nemeritată,
Va face entuziasmul inimii mele să se calmeze,
Pentru că niciodată nu s-a simțit atât de completă,
Un calm, o tăcere inexplicabilă.
Inima mea e slabă, suferă de amnezie,
Ca cu un copil care s-a accidentat la joacă,
Plânge că și-a julit pielea,
Însă data viitoare va sări cu o bucurie inconfundabilă,
În brațele tale ca și cum nu a fost rănită niciodată.
A trecut prin cabinete, reconstituiri, transfuzii de sânge și atacuri de panică,
Dar apariția ta o vindecă de fiecare dată
Și mă trage la tine ca un atom electronegativ,
Care mă divizează în doi poli.
Fără ca măcar să-mi dau seama,
Inima cerșește căldura brațelor tale
Și involuntar mă bucur de pacea și securitatea lor.
Te rog, ține-mă cât timp este nevoie. 
Nu pe mine, ci inima mea rănită,
Care insistă să-mi arate că bate mai bine în ritmul inimii tale. ~
~ Odine ~



joi, 27 august 2015

~ Servește-mi inima cu rom ~

~ Servește-mi inima cu rom,
Aromată și îmbătată de vise,
Nebunia din mine răspândește pasiune
O dragoste dulce și turmentată.
Toarnă-mi câteva picături de iubire
Dă-mi voie să strig și să acționez liber,
Să ard în ochii tăi,
Altfel decât ceea ce e aprins în mine.
Dacă mă vrei ia-mă întreagă
Nu doar cu părțile luminoase,
Ci si umbrele.
Dacă mă vrei, ia-mă și cu verde
Și gri și roșu și întunecată
Și cu noapte și cu zi,
Nu tăia nimic din mine.
Ia-mă întreagă sau deloc,
Nu jumătate din corpul meu,
Din visele mele.
Ia toate bucățile din mine
Și reconstruiește-le,
Pentru că se potrivesc între ele
Dar nu se potrivesc oriunde!
Savurează-le ca pe un pahar de rom
Întotdeauna prea plin de pasiune,
Parfumat de soare, nori, stele, mare,
De atâta iubire, care te vrea.
Suflă-mi în ceafă șoapte,
Care mă obligă să zbor ca un pescăruș alb
Ce aleargă spre tine cu speranță
Și cade sub vraja ta de dorință.
Te văd ca pe un tremur în apă,
Un val ce vine și pleacă
Ce mângâie malul și nu poate scăpa
Fără să tragă cu el o parte din suflet.
Servește-mi inima cu rom
Și lasă-l să-ți inunde mintea,
Să curgă prin vene s-alerge prin gânduri,
Să șteargă orice urmă de amintire trecută. ~
~ Odine ~



marți, 25 august 2015

~ Ultima noapte de război, întâia noapte de dragoste ~

~ Hai să depunem armele vrei?
Eu să te iubesc așa cum o fac, 
Iar tu să lași luptele de orgolii.
Poate o fi bună o doză de vanitate,
Dar deja devii sclavul ei.
Deja e deranjantă lupta asta continuă...
Stăm în razboi și totuși ne iubim nebunește.
E interesant și provocator atunci când ies scântei,
Dar e și obositor pentru suflet.
Inima are nevoie câteodată de liniște și pace
Nu numai război și pasiune.
Până și peștii sub apă mai respiră din când în când la suprafață.
O să îți accept lupta asta în anumite momente
Dar și tu să înțelegi nevoia mea de pace
Un om pe care îl iubești în fiecare secundă
Nu îl ții continuu pe un câmp de luptă.
Vrei nu vrei și tu ai nevoie de pace,
Așa cum și eu am nevoie de războiul asta interior al tău.
Poți alege să mă iubești așa o zi, două,
Să stai departe de mine cât vrei,
Dar știi bine că victoriile câștigate mai mult te rănesc
Și atunci vrei doar momente de liniște.
Iubirea ta are nevoie și de a culege roade
Și dacă o vei planta mereu pe un teren de luptă
Semințele ei vor exploda continuu.
Cu restul te poți lupta nebunește, însă acasă să fie liniște,
Să nu se mai audă focuri de țipete,
Bubuituri între orgolii,
Explozii de nervi
Și nici săbii în inimă.
Depune armele din când în când și hai să fie pace...
Între noi doi.
Între noi să fie ultima noapte de război,
Întâia noapte de dragoste. ~
~ Odine ~


~ Scrisoare din viitor pentru cea care suferă din dragoste astăzi ~

         ~ Astăzi citești literele astea înșirate și spui că sunt doar cuvinte. La urma urmei asta e caracteristic celor care suferă din iubire, nu trece durerea atunci când vrei. E ca o gaură în piept, totul doare, parcă și creierii dor. O simți până în vârful firelor de păr, unghii și terminații nervoase. Ceea ce iubești e singura rațiune de a trăi, altfel simți că te stingi în fiecare zi și mori.
         Dar culmea moartea nu vine și pe zi ce trece, constați că nimeni nu moare din prea multă dragoste. Dragostea este o boală care nu amputează fizic, ci sufletește. Este cea mai autentică suferință care există, deoarece motivul iubirii este tocmai iubirea însăși.
         Știu că vrei să stai în casă, pentru că este precum o gripă. Vrei să stai sub pătură, să plângi, iar supa caldă și ceaiul sunt aproape singurele pe care le poți înghiți. Îți vine să citești, să scrii ce simți, să desenezi, să asculți melodii triste, cumva să o transformi în artă. Fă-o.
         Iubirea care se transformă în artă, devine veșnică. Atunci simți că nu o mai pierzi, pentru că de asta suferi, pentru că simți că pierzi iubirea. Suferi din dragoste pentru că nu vrei să se termine, vrei să fie eternă. Cei ce îți vor spune ”mai bine așa, că nu te-a meritat”, sau ”va trece”, nu îți vor aduce liniște, ci mai multă furie. Ai impresia că nimeni nu te înțelege și că nimeni nu a trăit acea pasiune și suferință care o trăiești tu.
         Eu, femeia care ești în viitor, dacă îți voi spune aceleași lucruri nu te va putea ajuta cu nimic și nici nu vei suferi mai puțin. Cu atât mai mult, nu vei putea uita prin ce ai trecut. Dragostea te usucă atunci când se termină și doare tot ceea ce ar trebui să nu doară.
         Dacă gripa trece în șapte zile, ei bine ea nu trece atât de repede. Deși în timpul zilei, în anumite momente suferința mai trece, atunci când vine noaptea o simți mai vie ca oricând. Va trece ea în timp, deși nu se va termina de tot.
         Astăzi, din viitor, îți spun: niciodată nu o să moară iubirea. Există în noi iubiri pline de realitate, pline de viață, care arată că ceea ce ai crezut că e iubire, va rămâne doar o amintire frumoasă, sau o durere în suflet. Dar dragostea adevărată draga mea, nu moare niciodată. Ea se metamorfozează, se transformă și te urmează pentru totdeauna.
         A suferi din iubire este frumos. Te doare, dar e frumos. Și o spun tocmai că am ajuns aici, departe de unde am fost atunci când am fost acolo suferind din iubire. Pentru că am suferit. A suferi în iubire este necesar, te ajută să crești, te face să te ocupi mai mult de viața ta.
         Uite că trăiesc. Am trăit această suferință, această durere, această iubire. Am epuizat lacrimile din moartea iubirii și acum mă gândesc că într-o zi va veni, acea iubire adevărată. Astăzi nu mai plâng, iar durerea aproape s-a dus, dar am învățat un lucru: ”că suferința din dragoste ne dă cea mai mare certitudine a vieții noastre, că suntem în viață”. ~
~ Odine ~

duminică, 23 august 2015

~ E vina ta ~

~ Vreau să te iubesc fără cuvinte, 
Cu excepția celor din memorie
Care vor pulsa pentru totdeauna 
Ca un discurs cu emoții de nedescris.
Vreau să te iubesc în tăcere...
Nu întreba nimic,
Pentru că nu vreau să explic nimic,
Lasă-mi gura pe piele să spună totul.
Când aud numele tău,
Aterizează în mine femeia,
Cea care înflorește pe buzele tale
Și care îmi umple de păcate gândurile.
Atinge-mă. 
Fii pentru mine începutul, 
Bucurie și sărbătoare...
Atinge-mă ușor 
Ca lovitura unei pene de înger,
Aprinde în mine furtuna emoțiilor,
Luminează corpul cu fulgerele dorințelor.
Vina nu este a Soarelui,
Dacă corpul meu va arde, 
Este vina ta
Că ai pornit melodia ce trăiește în mine. 
"Nedefinită" este melodia 
Înterpretată de mâinile tale, 
Mă dezbracă de haine,
Și mă acoperă cu tine.
Corpul meu, cerul tău,
Cerul meu, ochii tăi,
Cerul își deschide ferestrele,
Iar noi zburăm, fără limită,
Fără decență, fără haine,
Dar plini de aripi. ~
~ Odine ~

vineri, 21 august 2015

~ Punctul meu slab ~

~ Privirea ta pe a mea,
E un joc pe muzică ...
O dezmierdare subtilă,
Un sarut neașteptat ...
O explozie de dorințe într-o fracțiune de secundă.
Un moment ce perpetuează un sentiment care rămâne neatins.
Arăți ...
Tentant la atingere.
Te joci ...
Și mă faci să vreau să încerc...
Polenul de pe buze.
Ești pur și simplu irezistibil
Plăcere vinovată,
Simplă sau cu frișcă ...
Ești prietenul intim,
Partener de neliniște,
Căruia îi pretind să-mi arate cerul
Și căruia îi promit că mă întorc înapoi.
Ești zâmbetul contagios
O îmbrățișare fragilă în momente cheie. 
O privire care spune tot ce vreau să aud,
O gură ce mă face să tac cu un sărut neașteptat,
Un vis care mă duce unde nu mi-am imaginat vreodată să ajung,
Foamea de dragoste, de a fi împreună,
Foamea de libertate,
Foamea de aventură și emoție,
Foamea de afecțiune, atenție,
Punctul meu slab, care are un nume,
TU. ~
~ Odine ~

miercuri, 19 august 2015

~ Ce urmează după ”te iubesc”? ~

~ Dragostea e lupa care înfrumusețează ceea ce vezi,
Este imaginea care lasă sufletul să alerge,
Inima să fie plină de iubire, dorința de a trăi
Și de a crede că magia există în realitate!
Dacă vrei iubire, nu o cere,
Dragostea e un dar, un har,
Și puțini știu să iubească din adâncul ființei.
Atunci când tratezi cu grijă iubirea, 
La final vei săruta roadele ei.
Când iubești pe cineva, 
Există întotdeauna timp pentru acea persoană.
Verbul ”a aștepta” devine astfel imperativ ca verbul ”a respira”.
Viața devine o stație de tren
Și vântul anunță sosirea sa înainte de a îl vedea.
Este mai ușor să aștepți dragostea decât să renunți.
E mai ușor să vrei decât să uiți.
Este mai ușor să visezi decât să pierzi,
Iar pentru cei care văd visul, este mult mai ușor să îl trăiască.
”Te iubesc” este frumos, dar întotdeauna vei găsi un mod mai frumos să îl spui.
Nu toată lumea își expune sentimentele la fel
Fiecare poate simți să spună ”te iubesc” în felul lui,
Dacă simte sau cum simte.
Dar când trece acel ”te iubesc”, ce urmează?
Ce urmează e mai puternic sau mai intens?
Totul e confuz.
Am putea inventa alte cuvinte după,
”Te iubesc mai mult decât te iubesc”
Sau ”te iubesc” de două ori”,
Deși de multe ori toate sentimentele care trec prin tine,
Îndoieli sau disperări, fericiri sau clipe de extaz
Sunt ca un dor de casă, sau ca un dor de ducă.
”Te iubesc” se poate spune și altfel
”Ai grijă de tine”, ” Ești frumoasă”, ” Am nevoie de tine”
”M-am gândit la tine”, ”Îmi lipsești”,
După ”te iubesc” nu urmează alte cuvinte,
Ci abia atunci e începutul. Începutul verbului ”a iubi”. ~
~ Odine ~

miercuri, 12 august 2015

~ Ziua în care m-ai pierdut ~

 ~ Vreau doar să știi că azi a fost ziua în care m-ai pierdut. 
Sunt deja departe de tine de ceva vreme,
Dar acum nu mai există nici o cale de întoarcere,
Nu există nici o speranță,
Nu mai există răbdare și de data asta,
Opțiunea este exclusiv a mea. 
Astăzi inima mea în cele din urmă a decis să se rupă de tine
Și de tortura la care o expui constant.
Nu există pedeapsă mai rea pentru mine
Decât cuvintele ", dar încă te iubesc."  
Lasă-mă doar să-mi plâng în liniște sufletul,
Și fii suficient de bărbat încât să mă lași să merg mai departe.
Am avut atât de multe în comun,
Dar nu trebuie să spun mai mult, știi deja. 
Dragostea pe care o simt a ținut atâta timp totul
Dar nu într-atât încât să vreau mai mult.
Vine un moment în care trebuie să spui "destul" și asta este calea mea,
Și vreau ca de data asta să asculți ce-ți spun,
Pentru că acum am curajul de a spune ”ADIO”
O dată pentru totdeauna.
Te-am iubit atât de mult
Și împotriva tuturor a ceea ce este rațional
Încă te iubesc, dar nu e deajuns.,
Chiar dacă corpul meu continuă să cerșească atingerile tale,
Vreau să uit de ele.
Am decis de astăzi că nu te mai vreau în viața mea,
Deși în adâncul sufletului te vreau pentru totdeauna. 
Ai fost cel mai bun și cel mai rău lucru care mi s-a întâmplat,
Așa că nu-mi mai spune minciuni
Și hai să plecăm fiecare pe drumul lui.
Îți voi da un sărut de rămas bun
Și îți spun scurt, clar și concis,
Că nu mai există mâine,
Am declarat sentința...
Astăzi e ziua în care m-ai pierdut. ~
 ~ Odine ~

marți, 11 august 2015

~ Dumnezeu scrie drept cu linii strâmbe ~

~ Planificarea vieții provoacă uneori furtuni în viața noastră,
Pentru că pierdem ani din viață planificând
Și de cele mai multe ori planurile nu merg așa cum le-am stabilit,
Asta pentru că uităm că viața noastră mai întâi e a lui Dumnezeu
Și apoi ne aparține nouă, iar viitorul e în mâinile lui.
De multe ori avem impresia că planificăm obstacole,
Dar totuși insistăm să mergem pe căile greșite,
Crezând că ne facem singuri destinul.
Ajungem la nopți nedormite, să trăim cu un venin care ne infectează,
Sau cu o viață haotică ce va aduce mai mult rău,
Când cel mai ușor este să ierți, pentru că iertând o să poți uita
Și terminând cu durerea, vei începe să trăiești iubindu-te și iubind.
Viața surprinde întotdeauna și de azi pe mâine te face să înveți altceva,
Să realizezi că întotdeauna accepți iubirea care o meriți,
Că dacă primești altceva în afară de ceea ce ai dori,
Înseamnă că nu ți se potrivește.
E ca și cum ai purta o pereche de pantofi cu două mărimi mai mici,
Îi porți până îți fac rană, apoi îi lași deoparte,
Asta pentru că nu sunt pe măsura ta.
Deși atunci când ești rănit întrebi mereu ”de ce eu?”,
Ar trebui să spui ”a fost o palmă care doare acum, dar gata”.
Știu că e o teorie, însă e ciudat că deși puțini o urmează,
La final toți își dau seama că au acționat greșit
Și că asta era calea cea mai ușoară.
Poate că primim palme de la Dumnezeu de nenumărate ori în viață,
Însă ele sunt menite să ne trimită pe drumul care ne este destinat.
Da, Dumnezeu uneori scrie drept cu linii strâmbe,
Tocmai pentru a ne ajuta să înțelegem că multe din ceea ce planificăm
E total opus cu ceea ce ne-a rezervat el nouă. ~
~ Odine ~

luni, 10 august 2015

~ Cel din spatele cuvintelor ~

~ Noi nu mai suntem iubiţi,
Nu suntem nimic special,
Doar suntem.
Suntem doi indivizi separați,
Tu cel din spatele cuvintelor,
Eu cea din fața unei coli albe,
Cea care transcrie, nu cea care își scrie destinul.
Tu mergi mai departe, eu bat pasul pe loc,
Exact ca un clopot ce scoate aceleași sunete.
Tu ești persoana din visele mele,
Schițată în chip de perfecțiune.
Eu trebuie doar să caut piesele care se potrivesc
Și pentru asta trebuie să scriu,
Să privesc părțile din mine în spatele oricărui cuvânt
Unde există o trăire a mea.
E ca și cum mi-aș citi sufletul ca pe o carte,
Să întorc paginile sau să sar peste capitole.
Mă văd pe mine, o reflexie a eului meu.
Tu ești un ”eu”, eu un alt ”eu”,
Nu suntem  nimic împreună
Și nu am fost împreună pentru că nu iubim la fel.
Când iubești nu te culci cu cineva, zbori cu cineva
Renunți la a atinge podeaua și faci cuib în casa sufletului.
Eu când iubesc sunt pasăre, dar sufăr ca un om,
Tu ești un chip minunat dar un suflet gol,
Ăsta ești tu,
Cel din spatele cuvintelor. ~
~ Odine ~

vineri, 7 august 2015

~Dragostea nu e perfectă ~

~ Întotdeauna am crezut că iubirea are gust, culoare și sunet. 
Nu e de mirare că cei care iubesc au un cântec al lor.
Oricine iubește este capabil de multe lucruri, 
Ciudățenii, defecte, încăpățânare și nebunie zi de zi. 
Cred că dragostea este temelia a tot ceea ce ne susține
Și care ne încurajează să mergem mai departe. 
Ai nevoie de a fi bine și în pace cu tine,
Pentru a putea să oferi și să primești dragoste de la cineva.
Eu nu cred în modele de dragoste,
Că el sau ea trebuie să fie așa, să aibe o vârstă, ochi sau înălțime,
Dar nici diferențele să nu bată la ochi.
Dragostea nu are nici un manual. 
Nici enciclopedie nu este,
 Doar că trebuie să fii gata pentru iubire.
Văd oameni care se plâng de nimic în dreapta și stânga.
 Am văzut că lucrurile nu au mers pentru că nu erau pregătiți
Asta pentru că unul sau celălalt a crezut în iluzii,
Pentru că nu se vedea cu adevărat cum sunt.
Dragostea este frumoasa, da. Dar nu e perfectă.
Trebuie să înveți lupta de zi cu zi,
Să depășești  și mai presus de orice să fii răbdător,
Trebuie să înțelegi că totul are un timp al său,
Mai ales dacă dragostea e la depărtare.
În orice parte a lumii ar fi trebuie să accepți că dorul uneori doare,
Dar îți și arată cât ești de important pentru celălalt.
Sunt momente când nostalgia te cuprinde și ai nevoie de atenție
Și mai presus de orice ai nevoie de gesturi mici, dar care înseamnă enorm.
Dragostea nu e perfectă,
Dar iubiții trebuie să fie ca niște războinici,
Care să lupte să supraviețuiască în timp și distanță. ~
~ Odine ~

miercuri, 5 august 2015

~ Lasă-mă să te iubesc ~

~ Permite-mi să te întreb cum a fost ziua ta
Și să mă lași să-i invidiez pe cei care au văzut zâmbetul tău.
Nu vreau prea mult,
Dacă există ceva ce vreau, este să-ți arăt ce simt.
Lasă-mă să-mi fie dor de parfumul tău pe hainele mele. 
Permiteți-mi să îți repet numele de multe ori ca să-mi fac bine
Pentru că asta mă face să mă simt vie ca să uit tot ce a fost înainte.
Vreau să îți împrumute pieptul pentru culcare. 
Vreau să te aud plângându-te de oboseala de la locul de muncă
Si de transportul public aglomerat. 
Mă lași?
Lasă-mă să am grijă de tine și să îți arăt că lumea este un loc bun pentru a trăi. 
Lasă-mă să te înțeleg, sau lasă-mă cel puțin să încerc asta.
Lasă să sune ciudat că vorbim despre lucruri romantice până îmi sclipesc ochii.
Lasă-mă să-ți arăt cine pot fi pentru tine,
Lasă-mă să-ți arăt toate lecțiile învățate de la cei care trebuia să le înveți
Lasă-mă să te las aici, în viața mea, fără oprire. 
Lasă-mă să dorm cu tine și să adorm pe brațul tău până amorțești.
Lasă-mă să îți spun când să iei pastilele când ești bolnav,
Lasă-mă să am grijă de tine.
Lasă-mă să te iubesc. 
Permiteți-mi să-ți comentez fotografiile și să râd uneori de felul cum gândești.
Permite-mi să fiu pentru tine, mereu ceea ce mi-am dorit să fiu. 
Lasă-mă să te laud atunci când trebuie și să te critic atunci când greșești.
Lasă-mă să îmi asum un rol diferit în viața ta. 
Lasă-mă să fiu eu pentru tine. 
Lasă-mă să te iubesc pentru că asta îmi face plăcere. 
Permiteți-mi să cred că suntem doi într-o singură inimă. 
Lasă-mă să cred că pentru un timp ești cel mai bun pentru mine. 
Lasă-mă să visez că voi fi fericită până nu o să mai observ defectele tale. ~
~ Odine ~


luni, 3 august 2015

~ Teama de a iubi ~

~ Nu mă tem de iubire,
Mă tem de oamenii care se tem să iubească
Și iubesc oamenii care iubesc dincolo de orice piedică.
Cei ce se tem de iubire nu vor cunoște pacea de după război
Și nici ce surprize îi rezervă ea,
Se tem să plece cu mâna goală în necunoscut,
Dar pierd exact perfecțiunea ei.
Omul care se teme să iubească,
E mai rău decât unul care te-a rănit.
Fără iubire nu mai rămâne nimic,
Ca un om care și-a pierdut credința.
E frica de a lăsa pe cineva să ajungă undeva unde nu a mai ajuns nimeni,
Teama de a nu pierde identitatea, timpul, capul.
Doar că dragostea adevărată sosește zâmbind, nu țipând, nu tăcând,
Fără semne de întrebare.
Poate aduce eclipsă în suflet, poate sunt unele virgule
Paragrafe ce trebuiesc completate pe foi albe,
Aduce piele, căldură, îmbrățișare strânsă, sărut pe frunte,
O mână de echilibru care te-ar putea sprijini întotdeauna.
Iubirea este înțelegerea din ochi, acea promisiune împlinită,
Vocea care nu se bâlbâie, este calmă și care dă siguranță,
Este imposibil să uiți când ai iubit cu adevărat
Iar dacă se termină e imposibil să nu vrei să simți asta din nou.
Te oprești un timp, te vindeci... nu te temi de iubire
Ci o iei de la capăt să iubești încă o dată. ~
~ Odine ~

sâmbătă, 1 august 2015

~ Capul sus ~

~ Sunt o prințesă
Nu-mi pot permite să țin capul plecat,
Mi-ar cădea coroana,
Așa că trebuie să merg drept
Și să fiu demnă de ea.
Nu contează ce simt, sau dacă doare,
Trebuie să merg cu capul sus,
Să zâmbesc și să vorbesc cu calm oamenilor din jurul meu.
Ai putea spune că nu le datorez asta,
Dar eu simt că da,
Pentru că în ciuda multor lucruri,
Unii dintre ei chiar mă iubesc,
Poate mai mult decât îi iubesc eu
Și cu mult mai mult decât ai fi tu capabil să mă iubești.
Chiar de îmi simt picioarele tremurânde,
Sau inima sfâșiată,
Sunt o prințesă...
Iar datoria mea este să merg cu capul sus și privirea țintă.
Dacă aș lăsa pentru o clipă capul plecat,
Odată cu el, ar cădea și imaginea mea în ochii lor,
Dar nici nu pot să te transform într-un cavaler.
Cavalerii sunt oameni de onoare,
Cuvântul lor sunt mai presus de orice patimă sau plăcere,
Ei sfarmă orice, mai puțin inima unei prințese.
Cei ce o fac sunt oamenii mediocrii,
Care nu au ce căuta alături de un cap încoronat
Și niciodată nu ar putea să fie la brațul unei prințese.
Sunt o prințesă și tocmai pentru ceea ce sunt,
Nu pot suferi pentru un om mediocru. ~
~ Odine ~