~ Ultima noapte de război, întâia noapte de dragoste ~

~ Hai să depunem armele vrei?

Eu să te iubesc așa cum o fac, 

Iar tu să lași luptele de orgolii.

Poate o fi bună o doză de vanitate,

Dar deja devii sclavul ei.

Deja e deranjantă lupta asta continuă...

Stăm în razboi și totuși ne iubim nebunește.

E interesant și provocator atunci când ies scântei,

Dar e și obositor pentru suflet.

Inima are nevoie câteodată de liniște și pace

Nu numai război și pasiune.

Până și peștii sub apă mai respiră din când în când la suprafață.

O să îți accept lupta asta în anumite momente

Dar și tu să înțelegi nevoia mea de pace

Un om pe care îl iubești în fiecare secundă

Nu îl ții continuu pe un câmp de luptă.

Vrei nu vrei și tu ai nevoie de pace,

Așa cum și eu am nevoie de războiul asta interior al tău.

Poți alege să mă iubești așa o zi, două,

Să stai departe de mine cât vrei,

Dar știi bine că victoriile câștigate mai mult te rănesc

Și atunci vrei doar momente de liniște.

Iubirea ta are nevoie și de a culege roade

Și dacă o vei planta mereu pe un teren de luptă

Semințele ei vor exploda continuu.

Cu restul te poți lupta nebunește, însă acasă să fie liniște,

Să nu se mai audă focuri de țipete,

Bubuituri între orgolii,

Explozii de nervi

Și nici săbii în inimă.

Depune armele din când în când și hai să fie pace...

Între noi doi.

Între noi să fie ultima noapte de război,

Întâia noapte de dragoste. ~

~ Odine ~