~ Ține-mi inima ~

~ Se pare că întâlnirea noastră, pentru inima mea nu a fost suficientă,

E aici, atât de nerăbdătoare.

Să simtă, să fie atinsă, are nevoie de mai mult.

Câteva clipe de îmbrățișare nu o satură de dorință

Pentru că are o dorință insațiabilă de tine. 

Dorința asta nu îmi aduce echilibru

Îmi dă sentimentul agonizant de a fi aruncată în cele mai urâte coșmaruri,

Fără însă de a mă apăra.

Pasiunea mea pentru tine e o boală,

O boală explicită cu simptome evidente:

Tu.

Așa că ține-mă atunci când emoțiile mă fac să îmi pierd mintea,

Dar ține-mă. 

Și această îmbrățișare nemeritată,

Va face entuziasmul inimii mele să se calmeze,

Pentru că niciodată nu s-a simțit atât de completă,

Un calm, o tăcere inexplicabilă.

Inima mea e slabă, suferă de amnezie,

Ca cu un copil care s-a accidentat la joacă,

Plânge că și-a julit pielea,

Însă data viitoare va sări cu o bucurie inconfundabilă,

În brațele tale ca și cum nu a fost rănită niciodată.

A trecut prin cabinete, reconstituiri, transfuzii de sânge și atacuri de panică,

Dar apariția ta o vindecă de fiecare dată

Și mă trage la tine ca un atom electronegativ,

Care mă divizează în doi poli.

Fără ca măcar să-mi dau seama,

Inima cerșește căldura brațelor tale

Și involuntar mă bucur de pacea și securitatea lor.

Te rog, ține-mă cât timp este nevoie. 

Nu pe mine, ci inima mea rănită,

Care insistă să-mi arate că bate mai bine în ritmul inimii tale. ~

~ Odine ~